5,174 matches
-
stați aproape de mine și vorbiți cît mai puțin. — Dar întîlnirea asta ne va decide viitorul! — Nu-ți face griji, n-o să vă dezamăgesc. Ușile se deschiseră și șambelanii îi duseră la un etaj atît de luminos, că inima lui Lanark tresări în piept, crezînd că era la lumina zilei. Podeaua era din marmură colorată cu incrustații geometrice. Avea o lățime de aproape patru sute de metri, dar dacă privirea ți se ridica spre tavan, lărgimea părea nesemnificativă. Era o sală în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
săptămânal și că recuzarea în cauză se va putea face cu ocazia fiecărei întâlniri. Pentru moment există vreuna? ― Da ― se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oamenii se nășteau egali și era nevoie de antrenamentul non-A pentru încadrarea lor după inteligență. Numai existau nici regi, nici arhiduci, nici supermani călătorind incognito. Cine putea fi el de avea atâta importanță? Ațipi gândindu-se la asta. Gosseyn tresări și se trezi. Lumina zilei se revărsa prin ușa deschisă spre coridorul ce ducea la living. Se ridică în coate întrebându-se dacă nu cumva Crang se întoarse, fără să bage de seamă că are un musafir. Coborî din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute de milioane. Crang reluă: ― Ei bine, Blayney, adu-i pe soții Prescott. Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă stăpânirea de sine. Îi privi cu curiozitate pe John și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
este ceasul; Crang trebuia să apară din clipă în clipă. Nu trecu mult și auzi ușa deschî-zându-se. ― Vin imediat!... strigă el. Nu primi nici un răspuns, din camera de dincolo nu se auzise nici un zgomot. O umbră apăru în cadrul ușii. Gosseyn tresări. Era John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
organizația încerca s-o distrugă. Știri! Radioul hotelului. Se târî până la el. "Ce obositor! Să mă sinucid... n-am nici o speranță..." Ajunse până la radio și, în sfârșit îl deschise. ― Torpilă... ucigași... de necrezut... criminali... În ciuda somnolenței, cuvintele îl făcură să tresară pe Gosseyn. Și, simțindu-se că îngheață, înțelese: războiul programatic, ca și celălalt, era în plină desfășurare. Peste tot, pe întreaga scală, voci proferau amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
gurile de ieșire ale unor ascensoare care-și aduc încărcătura de la nivelele inferioare. Din unghiul oblic de unde privea și de la distanța de cel puțin un kilometru, nu-i păreau decât ca niște puncte negre care se târie pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea de plecare. Siluetele minuscule de sub navă urcau înăuntru pe escalatoare. Mai erau o sută... apoi zece... apoi nici una. Zgomotul vag, ecou al agitației de acolo, se stinse treptat și imensa tranșee scăldată în lumina atomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
prevăzuse. Băgă de seamă că Thorson discuta cu manipulanții vibratorului. Pulsațiile acestuia, oprite până atunci, îl în-văluiră din nou. Thorson se întoarse către el. ― Vom opri vibratorul numai după ce vom fi înăuntru. Cu tine trebuie să fiu extrem de prudent. Gosseyn tresări. ― Intrăm? ― Vom face câteva dinamitări ― zise Thorson. Este posibil să existe camere secrete, Începu să strige niște ordine. Soldații ieșeau fără încetare din clădire și-și dădeau raportul în aceeași limbă imposibilă, de neînțeles. Abia când Thorson se întoarse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu scosese nici o vorbă și totuși cuvintele îi răsunaseră atât de clar în minte, de parcă el însuși le pronunțase. "Gosseyn, plăcile de metal ale fiecărui coridor și ale fiecărei camere includ un reflector de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din scorbură foșneau stins, apa din groapă abia dacă se înfiora când ne apropiam tremurătoarele buze de suprafața ei, numai din când în când se auzea pe afară, din lume, câte un urlet, pesemne viscolul, și așa mai departe, atunci tresăream și strigam : „Cine e acolo ?“ și nu răspundea nimeni, dar, o dată, cineva mi-a răspuns: „Eu sunt, domnul Sima“. „Domnul Sima ? Ia te uită, domnule, ce surpriză !“ și m-am repezit spre fereastră, dar n-am deschis-o. „Ia te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cuvintele ei se aliniau într-o modestie obscură și plană căreia numai rămășițele orgoliului meu mai încercau, din când în când, să i se opună. Pentru mine, Zenobia reprezenta mirificul dezlegat; naivitatea și spaimele ei erau de altă natură : ea tresărea și se speria la orice foșnet, auzea cum se mișcă umbrele pe ziduri. * În Venezuela, membrii unei expediții au descoperit întâm plător o pădure care crește într-o peșteră subterană. Pădurea, formată din copaci foioși, înalți și atât de deși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de șanț adânc și nu prea lung. Am sărit în groapă, m-am ghemuit pe fundul ei, eram leoarcă de sudoare, burnița îmi udase hainele, mi se lipeau ochii de somn și oboseală. După un timp, cerul s-a limpezit; tresăream din când în când și mă uitam în sus, stelele scăpărau și săreau parcă de colo colo, întreaga boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oricât aș fi rătăcit, aveam să ajung la timp. Mai sus, din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că nici nu exiști, dar tot mai am timp să-ți spun un cuvânt, unul singur, ultimul...“. I-am spus cuvântul, n-am să-l repet, poate că nu-l mai știu, i l-am suflat în nări. El a tresărit, s-a uitat o clipă la mine cu un singur ochi, părea indiferent, poate că nici nu exista. Am scâncit atunci, ca pruncul când își simte scutecele ude, și am spus : „Acum trebuie să plec, e târziu și Zenobia mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
două nopți. - Și dacă numele lui nu este pe listă? - Atunci vom pleca îndată ce von fi siguri de acest lucru. Numele lui Gilbert Gosseyn nu se găsea pe lista pasagerilor de pe Președintele Hardie. * 8 și 43 dimineața. Gosseyn se trezi tresărind și, aproape simultan, conștientiză trei lucruri. Ora. Soarele care strălucea prin fereastra camerei sale de hotel. Și videofonul, de lângă pat, care zumzăia cu blândețe, dar și cu insistență. Se ridică în capul oaselor, ieși complet din somn și-și aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dădu înapoi eliberându-se de mâna ce i se pusese pe umăr, și, fără o vorbă, ieși pe ușă, ajungând în culoar. Când nu-l mai văzu nimeni, se transportă în pădure. Leej, la trei metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare nervoasă neprietenoasă amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cincisprezece ani, un copilaș - atât de incoerentă era suma mărturiilor. Aceste amănunte trecuseră cu iuțeală prin mintea lui Goseyn. Dacă era o iluzie datorată hipnozei sau produsă mecanic, nu mai avea decât o importanță secundară. Dar ceea ce-l făcuse să tresară printre aceste amintiri era amănuntul că existența cotidiană a Zeului Adormit, inconștient dar hrănit și antrenat printr-un sistem complex de mașini. Ierarhia întreagă a Templului era organizată pentru a menține funcționarea organismului. Lumina care-l orbi pe Gosseyn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu se mai grăbea. Obținu efectul de teroare maniacă dorit, dar și ceva în plus. Mârâind ca o fiară, omul încercă să atingă contactele distorsorului. De trei ori îl similariză Gosseyn în poziție inițială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
până la ușă. O vedea așezată la o masă la care se găseau deja Gosseyn și căpitanul Free. Figura sa se clătina. O revăzu, mai departe, acum. Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă? zise ea. Continuă. Bruiajul nu contenește. Gosseyn sări în picioare și începu să se îmbrace. - Nu mă întreba nimic, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
luă în seamă. Deplasă mental cablul în postul de comandă al aerulotei și dorea să ajungă la biroul de sticlă până ca Yanar să-i simtă prezența. Deschise ușa. O închise, când prezicătorul îi simți prezența. Omul ridică ochii și tresări. În spatele lui Yanar, mai era o ușă, iar Gosseyn se duse spre ea. Sărind în picioare, Yanar îi bară drumul și-l sfidă. - Vei intra numai dacă mă omori pe mine. Gosseyn se opri. Sondase deja încăperea de după ușă. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
moment de exaltare, dar când dădea pagina de gardă se gândi: Asta nu înseamnă neapărat că sunt pe Gorgzid. Mulți oameni în Cel Mai Mare Imperiu pot să aibă tipărite cărți în limba capitalei." În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
săptămânal și că recuzarea în cauză se va putea face cu ocazia fiecărei întâlniri. Pentru moment există vreuna? ― Da ― se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oamenii se nășteau egali și era nevoie de antrenamentul non-A pentru încadrarea lor după inteligență. Numai existau nici regi, nici arhiduci, nici supermani călătorind incognito. Cine putea fi el de avea atâta importanță? Ațipi gândindu-se la asta. Gosseyn tresări și se trezi. Lumina zilei se revărsa prin ușa deschisă spre coridorul ce ducea la living. Se ridică în coate întrebându-se dacă nu cumva Crang se întoarse, fără să bage de seamă că are un musafir. Coborî din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]