11,725 matches
-
au rămas fidele lui Odo, că cărui putere a fost restituită în 895. În 897, Odo l-a recuoscut pe Carol drept urmaș la tron, în împrejurări neclare. Carol cel Simplu a avut o domnie lungă, familia carolingienilor revenind la tronul Franciei apusene. A fost marcată de o liniște relativă din partea aristocrației, de sedentarizarea normanzilor la gurile Senei, în teritoriul ce se va numi Normandia. Fiind învins lângă Chartres de Robert, fratele fostului rege Odo, ajutat de Richard Justițiarul, duce autonom
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
duce autonom, conte de Autun, Rollo a acceptat să renunțe la atacuri și s-a creștinat, primind statutul de vasal și conte al regelui, precum și o parte din Neustria-Normandia. În 911, Ludovic Copilul a murit și a fost urmat la tronul Franciei răsăritene de către Conrad. Carol a fost ales rege și de marii seniori din Lotharingia, readucând vechule posesiuni ale Pepinizilor de la Herstal și Metz și capitală Aachen. A fost proclamat că rege Robert în 922, dar a fost ucis în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
atac al vikingilor în 924, apoi cu atacul maghiarilor ce au devastat regiunea Champagne între 930-935. Sub Ludovic al IV-lea, rege între 936-954, a petreuct la curtea lui Eduard cel Bătrân din Anglia. Ludovic a reușit să ajungă pe tronul Franciei cu sprijinul lui Hugo. Că lider, Hugh controla Sena și Loara din Neustria, comitatele Tours, Angers și Paris, avea domenii în Orleans, Berry, Mâine și Meaux, era abate laic la multe mănăstiri că Saint Martin, Saint Denis etc. și
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
excomunicarea să, Hugo a cedat și l-a recunoscut pe Ludovic drept suzeran. Dar regele Franciei apusene a pierdut influență asupra Lotharingiei, în favoarea lui Otto I. După o domnie turbulentă, Ludovic a murit într-un accident. A fost urmat la tron de fiul sau, Lothar. În 956, Hugo a murit. Fii acestuia, Hugo și Odo au depus jurământ lui Lothar în 960. Lothar era regele Franciei și Burgundiei și încerca să-și impună autoritatea în regiunile periferice, să obțină controlul asupra
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
vracii săi nu izbutea să-l vindece. Într-o zi, un țăran bate la porțile palatului domnesc cerînd să fie primit de Vodă, devreme ce avea el un leac secret. Dar pentru a fi lecuit, Vodă trebuia să-și părăsească tronul timp de o lună. Așa că Ghica-Vodă, însoțit de țăran, plecă din Iași spre moșia Rudilor. Acolo domnitorul a fost tratat cu struguri, must proaspăt și vin vechi. După o lună de odihnă și de belșug de fructe, s-a întors
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
și o ucide pe Clarisse. Disperat, Arsène intenționează să se sinucidă, dar renunță în cele din urmă și își reia viața de spărgător. În anul 1913 el se află iarăși la Paris, unde sosise într-o vizită de stat moștenitorul tronului austriac. El o vede din nou pe Joséphine, care pare să nu fi îmbătrânit nici măcar cu o zi și vrea să provoace un atac cu bombă asupra arhiducelui prin intermediul unui tânăr. Arsène intervine și recunoaște, spre oroarea lui, că ajutorul
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
Macedonia, iar țarul Ferdinand a fost nevoit să ceară pacea. Stamboliiski dorea să facă o serie de reforme democratice, nu să permită declanșarea unei revoluții. Pentru a evita declanșarea revoluției, premierul a făcut presiuni asupra suveranului să abdice în favoarea moștenitorului tronului, Boris al III-lea. Revoluționarii au fost reprimați, iar armata a fost demobilizată. După semnarea tratatului de pace de la Neuilly (noiembrie 1919), Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, aproape toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei și a cedat toată Dobrogea
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
Maria Theresa Henriette Dorothee de Austria-Este (2 iulie 1849 - 3 februarie 1919) a fost regină a Bavariei și pretendent iacobit la tronul Angliei. A fost fiica și singurul copil al Arhiducelui Ferdinand de Austria-Este și a soției lui, Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria. Maria Theresa s-a născut la Brünn în Moravia, astăzi Brno în Cehia. La 15 decembrie 1849, când avea
Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919) () [Corola-website/Science/322329_a_323658]
-
ea a fost o mare patrioată și a sprijinit, de asemenea, monarhia habsburgică. A încurajat femeile din Bavaria să sprijine soldații prin furnizarea de alimente și haine. La 7 noiembrie 1918, Ludwig al III-lea a trebuit să abdice de pe tronul Bavariei și Maria Theresa împreună cu familia a plecat la Castelul Wildenwart în apropiere de Wildenwart, pentru a scăpa de bolșevici. Sănătatea reginei s-a deteriorat și a murit la 3 februarie 1919. La 5 octombrie 1921, rămășițele ei au fost
Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919) () [Corola-website/Science/322329_a_323658]
-
a murit cu mai puțin de o lună înaintea ei. Maria Theresa a fost nepoata și moștenitoarea lui Francisc al V-lea, Duce de Modena, care a murit fără copii. La momentul decesului lui, el era moștenitor general iacobit al tronului Angliei, Scoției și Irlandei. După decesul ei, în 1919, fiul ei Rupprecht a moștenit pretenția iacobită însă, la fel ca mama lui, el și urmașii lui s-au abținut de la presiuni asupra pretențiilor la tronul britanic.
Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919) () [Corola-website/Science/322329_a_323658]
-
era moștenitor general iacobit al tronului Angliei, Scoției și Irlandei. După decesul ei, în 1919, fiul ei Rupprecht a moștenit pretenția iacobită însă, la fel ca mama lui, el și urmașii lui s-au abținut de la presiuni asupra pretențiilor la tronul britanic.
Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919) () [Corola-website/Science/322329_a_323658]
-
niciodată domnia. În 1262, papa a revenit asupra deciziei anterioare și a conferit regatul fratelui regelui Ludovic al IX-lea al Franței, Carol de Anjou, care a reușit să îl deposedeze pe Manfred în 1266. Conradin a continuat să pretindă tronul până când a fost executat prin decapitare de către Carol de Anjou în 1268. Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei, pretendent la coroana Siciliei între 1254 și 1263. Regele Petru al III-lea al Aragonului, ginere al lui
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
sau "Trinacria", în stipulațiile tratatului încheiat între cele două state. Martin I a murit fără a avea moștenitori, iar Regatul Siciliei a fost moștenit de către tatăl său, care l-a unit cu Regatul Aragonului. La încheierea Războiului de succesiune la tronul Spaniei, în virtutea tratatului de la Utrecht, Sicilia a fost cedată către Casa de Savoia Spaniolii au invadat regatul în 1718. Ducele de Savoia l-a cedat Austriei în 1720 prin tratatul de la Haga. Ducele Carol I de Parma a cucerit regatul
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
Sicilia a fost cedată către Casa de Savoia Spaniolii au invadat regatul în 1718. Ducele de Savoia l-a cedat Austriei în 1720 prin tratatul de la Haga. Ducele Carol I de Parma a cucerit regatul în timpul Războiului de succesiune la tronul Poloniei. La sfârșitul războiului Sicilia a fost cedată ducelui de Parma. În 1816, Regatul Siciliei s-a reunit cu Regatul Neapolelui.
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
Ioan Cantacuzino și mama acestuia, Theodora, ar fi putut, pe deplin, să concureze cu Paleologii, care se aflau pe tron, în ceea ce privește originea nobilă și bogăția. În timpul războiului civil din anii 1321-1328, Cantacuzinii au întreținut, vreme îndelungată, din resursele lor armata lui Andronic cel Tânăr. Centrul domeniilor lor era puternica cetate din Tracia, Didymotika, în jurul căreia se aflau numeroasele castele și
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
teme istorice în pictură, în general se acordă acum și în arta românească mai multă atenție reprezentării figurii umane. În același timp se produce o reevaluare a statutului artistului, meșterii autohtoni ies pentru prima oară din anonimat. După urcarea pe tron a liniei familiei Cantacuzino edificiul reprezentativ a continuat să fie palatul. Domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu s-au remarcat însă și prin numeroase ctitorii de biserici și mănăstiri. Inițial arhitectura sacrală s-a orientat după modelul dat de biserica
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
Vasile Alecsandri a compus anume pentru acest prilej poezia ""Odă la statuia lui Ștefan cel Mare"". Poezia a fost difuzată pe foi volante tuturor participanților. Sub un baldachin de catifea roșie și cu perdele de atlaz albastru, a fost depus tronul lui Ștefan cel Mare săpat în piatră, găsit în satul Vânători-Neamț (județul Neamț), sub poalele Cetății Neamțului. Dezvelirea a fost făcută de patru plăieși. În momentul dezvelirii, mulțimea a rostit un uriaș ""Ura"" și s-au tras 21 salve de
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
populară printre oamenii din clasa mijlocie și de jos din Weimar; acest lucru a fost atribuit farmecului și bunătății ei față de săraci și cei în suferință. La 9 noiembrie 1918 Wilhelm Ernst a fost forțat să abdice. A renunțat la tron și la toate ținuturile sale și a fugit împreună cu familia sa la moșia familiei din Silezia, unde a murit patru ani mai târziu. Feodora a murit la 12 martie 1972, la Freiburg im Breisgau, Germania.
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
3 martie 1455, și a murit în Alvor, pe 25 octombrie 1495. A fost fiul regelui Alfonso al V-lea al Portugaliei, și a Elisabetei de Coimbra, prințesa Portugaliei. Ioan al II-lea i-a urmat pentru scurt timp pe tron tatălui său în 1477, când acesta s-a retras la o mânăstire, dar a devenit rege doar în 1481. Ca prinț, Ioan al II-lea și-a acompaniat tatăl în campaniile din nordul Africii, și a fost numit cavaler în urma
Ioan al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310165_a_311494]
-
atenție influențelor externe, și părea că disprețuiește intriga. Nobilii (în special Ferdinand al II-lea, Duce de Bragança) se temeau de viitoarele acțiuni ale lui Ioan ca rege. Temerile lor se vor dovedi a fi justificate. După ascensiunea oficială la tron pe 1481, Ioan al II-lea a luat o serie de măsuri pentru a limita puterea importantă a aristocrației sale, și pentru a-și acorda mai multe prerogative. În scurt timp, nobilii au început să conspire; Ioan doar a așteptat
Ioan al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310165_a_311494]
-
și avea reprezentată o grădină orientală. În secolul al VII-lea, odată cu ocuparea capitalei iraniene, Tuspawn, covorul Baharestan a fost furat de către arabi, tăiat în mici fragmente și împărțit soldaților victorioși ca trofeu de război. După mărturiile istoricilor antici, faimosul Tron Tăqdis era acoperit cu 30 de covoare speciale reprezentând cele 30 zile ale lunii și alte patru covoare reprezentând cele patru anotimpuri ale anului . În secolul al VIII-lea, regiunea Azerbaidjan din nord-vestul Persiei se număra printre cele mai importante
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
de prea mare valoare pentru a fi puse pe podea, așa cum era practica folosirii lor în Orient. Termenii folosiți de către inventarele venețiene indică faptul că acestea erau puse pe mese ("tapedi da desco", "tapedi da tavola") și drept cuvertură pe tronurile regale ("tapedi da cassa"); picturile europene confirmă aceste utilizări (vezi și "Portretul unui senator" de L. Bassano). Numeroase covoare (între 1.500 și 2.000) au fost conservate începând din perioada dinastiei safavide (1501-1732), dar datarea și stabilirea provenienței acestor
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
de nave care să debarce o armată în Scoția cu intenția de a invada teritoriul englez, dar trupele au fost obligate să se retragă. După ce Carol al VI-lea l-a succedat pe tatăl său, Carol al V-lea, la tronul Franței, marina a fost lăsată de izbeliște, deoarece regele nu împărtășea îngrijorarea tatălui său pentru afacerile navale. Dezamăgit, de Vienne a participat la asediul Mahdiei și s-a alăturat în cruciada regelui Sigismund al Ungariei împotriva turcilor. A fost ucis
Jean de Vienne () [Corola-website/Science/329520_a_330849]
-
secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii otomane și un punct-cheie în
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]