7,094 matches
-
și mai mici, trei din ei chiar foarte mici. Mergeau după băiat, iar el nu întorcea capul să vadă dacă-l urmează; nici ei nu ridicau botul spre el, pur și simplu mergeau cu toții, așa, împrăștiați pe 7-8 metri de trotuar, un ansamblu emblematic dintr-o mahala a Iașului, parcă desprins din cel vechi, de pe la 1840. O figură cu totul originală.
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mirăm să vedem că aproape toate casele sale sunt noi. Precauția de a așeza un butoi umplut mereu cu apă la colțul fiecărei străzi se datorează frecvenței acestor incendii. Străzile principale sunt pavate în cuburi de gresie și mărginite de trotuare; toate sunt în pantă, astfel încât apele pluviale întrețin orașul într-o stare de curățenie rară în această țară; e de la sine înțeles că nu vorbim despre mahalale. Regretăm că focul a distrus în 1783 Curtea Domnească, monument atribuit lui Traian
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
veseliei publice; acoperișurile plângeau; solul crăpat se topea în râuri; lacuri de apă gloduroasă apăreau pe lângă povârnișuri de neîmblânzit, excluzând ideea însăși de locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele de gheață, singurele care le mai ofereau adăpost; între timp, acoperișurile încărcate de proiectile amenințătoare îndepărtau trecătorii de ele prin atitudinea lor impozantă. Astfel că, fără a mai vorbi despre șuvoaiele torențiale de pe stradă, trecătorul era amenințat de două pericole
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
efecte. E de temut un mare pericol, dacă nu luăm încă de astăzi măsuri de prevedere. La muncă, deci, domni de la interne, de la municipalitate și de la drumurile publice! Cereți-i fiecărui proprietar, bogat sau sărac, să-și curețe curțile, grădinile, trotuarele; totul trebuie să fie curățat; murdăriile trebuie adunate, transportate, arse în afara orașului și a zonei vânturilor dominante. Dâmbovița să fie cruțată, orașul își potolește setea la acest râu; râulețele ce izbutesc să se verse în ea nu fac decât să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Într-o zi de Bobotează, garnizoana era sub drapel pentru a asista la binecuvântarea apelor. Un tânăr spintecător se amuza împungând cu lovituri de sabie brațul sau pieptul trecătorilor pentru a-i face să se tragă la o parte pe trotuar. Sânul unei femei din popor, o doică ce insista să treacă strada și să ajungă acasă, fu străpuns! " Ofițerul e extravagant, ni s-a spus, cât privește femeia, e o evreică!" Nu putem afirma măcar că acest spadasin a fost măcar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în curtea Institutului, în loc de apariția plină de demnitate a unui universitar chemînd un taxi, ar fi pașii săi nesiguri, grija sa de a nu cădea pe spate, curba pe care ar descrie-o în cădere, ca și cum ar fi beat sau trotuarul ar fi acoperit cu gheață. Această comparație dramatizează fără remușcare ceea ce rămîne din marioneta pe care o reprezintă celălalt, lipsită de protecția rutinei perceptive și afective. Mirarea în fața privirii fotografice permite și istoricizarea actului particular de focalizare. La sfîrșitul acestui
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
plin, împingându-l la o distanță de peste zece metri. Șoferul frână brusc, privind cu uimire ce se întâmplă în fața autoturismului. Pietonul lovit, levita prin aer, descriind un semicerc când ajunse la înălțimea de cinci metri, după care coborî lin pe trotuar, făcând dojenitor din degetul arătător, către șoferul stupefiat, care era pe punctul de-a leșina. Pietonul își căuta de drum calm și liniștit ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, sub privirile pline de uimire ale martorilor prezenți la locul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o permisie) dar celelalte, manuscrisele (cărțile le-ai vândut precis și pe ele), ce-ți trebuiesc manuscrisele. Dă-mi-le!" "Ți-am spus, a urlat el absent și nepăsător, au ars toate..." Și a continuat să strige. Am rămas pe trotuar... Nu trebuie să fie mari șocurile pe care le primim de la un prieten, de la alții rămânem nepăsători chiar dacă sunt infamii menite să ne culce la pământ; nu ne culcă!, însă cele primite de la un prieten lovesc un seismograf mai adânc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
văd împotriva voinței mele, golindu-mă de ceea ce știam că sunt, singur eu și restul o foială prin care treceam nepăsător. Vedeam chipuri bătrâne, babe pe care până atunci nu le observam, expresia grabei la unii, picioarele fetelor, murdăria de pe trotuare. Vedeam numerele tramvaielor (mare minune), până atunci trebuia să întreb ca și când n-aș fi știut să citesc: "ce tramvai e ăla care vine?", adâncimea bulevardelor, cerul limpede și înalt, de un albastru metalic, numerele străzilor... Nilă a făcut așa hî
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost toți și l-am văzut la Malmaison, pe Plevnei, dar nu înăuntru, ci din stradă. A apărut după gratii, care dădeau chiar spre trotuar, cu figura lui grasă, vesel, cu ochelari, ținîndu-se cu mâinile de barele de fier. - Ce faceți, bă? ne-a zis. Am stat în fața lui lungi minute. Nici măcar nu ne dădeam seama: noi eram liberi, puteam merge în voie unde doream
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cartoanele acoperite, în închisoare, de mâna osoasă, grăbită ar dovedi că se stabilise, eventual, o legătură reală ? Concentrată asupra vieții și morții dintr-însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el, îi zâmbi, umplu distanța ultimului pas care îi separa cu energia multor cuvinte voioase. Mergeau alături, trecură pe lângă romburile de flori, ieșiră în spatele gării, pe trotuar, urcau spre oraș. — Am venit cu mașina lui Manole până la Constanța, spunea călătorul. Celălalt tăcea, îl privea, bucuros de întâlnire. — N- aveam cum să te anunț. Așa că din Constanța am luat trenul. Știam că mă aștepți. — Și-a adus și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
volatilizează. Amețeală prin cețuri. Vede vecinul strângând teancul de pe masă, închizând sertarele : Lucian se ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă. Pe culoarul din stânga, din dreapta, din toate ușile date spre perete, de la etajul doi, de la unu, grupuri pestrițe, ramificându-se pe trotuare, spre troleibuz, spre stația de tramvai, prin fața Alimentarei, spre autobuze. Miercurea vine dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o dea mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în sertar, uitând să mai semneze condica ! Amicul A.P. renunță să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de bufniță blondă al casieriței. Își lunecă palma mică sub a sa. Cinefilul trece, ezitant, pragul sălii. O magazie înaltă, aproape goală, vreo zece spectatori. Abia are timp să se așeze, lumina se stinge. Spectatorii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alătur până la urmă emoționat unui elan franc și direct către mine. Mă răsucesc acum inutil în mine, ca o fată romanțioasă. Dar voiam să înțelegi. Regăsise puterea de-a porni iar gândurile. Reluaseră plimbarea, părăsiră parcul, își ascultau pașii pe trotuarul ulițelor pustii. — Am auzit toate frazele voastre. Replici risipite chiar în acea dimineață. „N-am să fiu niciodată prea chibzuit, strângător“, se plângea într-un grup, când Vera intervenise, spre stupefacția celorlalți : „Mie un așa bărbat îmi place“... Înainte de a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urni. Se prinse, târziu, cu ambele mâini, de bara îngustă. Trase cu toate puterile, săltă la lumină. Reuși să se depărteze repede. Amețită de somn, strivită între trupurile balansând în ritmul autobuzului care frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei. Traversează, ajunge în dreptul croitoriei, la atelierul de lăcătușerie, la magazinul de mobilă. Își vede, pentru o clipă, obrazul mare și osos în vitrina frizeriei. Ar fi trebuit să se pudreze nițel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a felicitat călduros. Când s-a îmbrăcat în uniformă și s-a uitat în oglindă, nici nu s-a mai recunoscut, atâta de marțial i se părea că s-a făcut. De altfel, în oraș clocotea un entuziasm contagios. Pe trotuare, în cafenele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli, parcă războiul i-ar fi scăpat dintr-o primejdie grozavă sau le-ar fi făgăduit o fericire cerească. În atmosfera aceasta, ultimele rămășițe de șovăire se topiră ca niște stropi de ceară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea impresia că merge pe o cărare bătătorită de mii de ori. Nu dibuia deloc. Pășea prin întuneric ca pe trotuar ziua în amiaza mare. Nu era obosit. În inimă simțea, ca o înțepătură, dorința de-a ajunge mai degrabă. Dar niciodată nu-i apăru în creieri întrebarea "unde", ca și cum nu l-ar fi interesat deloc sau ar fi știut prea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fel de boc, da’ mai simpatic. Vreți, mă, să intrați În cursă cu mine? Sandu și Gicu se privesc preț de câteva secunde, apoi dau amândoi din cap. Vrem! De ce să nu vrem?! Hai să strângem semnături, scoatem masa pe trotuar, cu tot cu umbreluță... Da’ ne trebuie un slogan. Și să fie penetrant. Gore cade pe gânduri apoi golește halba dintr-o sorbitură și strigă de se zguduie masa: „De-mi dați votul numai mie, vom trăi Într-o beție!!!” Sandule, dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
șipcă și aș zice că nu, fiindcă o știu din copilărie pe nevastă-ta, dar nu vreau nici În ruptul capului să marjez la o astfel de discuție vulgară. Gata, mucles, mă refeream la politica asociată cu acelea care fac trotuarul sau centura. Fiindcă așa este ea, politica, curvă. Dar tu, ăsta de stai noaptea și privești la posturi tv deocheate și dai sonorul pe mute ca să nu audă consoarta gemetele, de-aia ai ochii roșii dimineața și te doare capul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să-și aducă soacra, nu pot să cred. Artist, ce mai... Gore fluieră prelung, a surprindere maximă. N-a mai ajuns nici la nuntă și nici la soacră, Gore, fiindcă l-au găsit după vreo trei zile, căzut pe un trotuar. I s-a tras de la băutură lui po al meu, cică trăgea și opiu din ăla, adică se droga, poate pentru inspirație, poate pentru a uita de viața pe care o dusese, ca să zic așa, dar păcat de el. Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ăla, adică se droga, poate pentru inspirație, poate pentru a uita de viața pe care o dusese, ca să zic așa, dar păcat de el. Și de la turbare a murit, pe-asta am reținut-o, că după ce l-au luat de pe trotuar l au dus la spital și acolo s-a dus pe lumea ailaltă. Cred că ar fi putut să mai scrie, dacă ducea o viață normală. A murit la 40 de ani, mi-au dat și lacrimile, Sandule... Sandu Înșfacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lingă tălpile până la dizolvare. În Parlament, unii deputați nu deschid gura decât când cască. Suntem cantonați în paradisul simțurilor. Tinerii aruncă timpul la câini. Culisele acordării Premiului Nobel pentru pace înseamnă uneori un cumplit măcel. Unele primării nu mai fac trotuarele. La lasă doar în grija damelor. Principala mascotă a tineretului de astăzi rămâne prezervativul. Prin sentimentele noastre adie o briză de manele. Unii iau de la praznic cât pot duce, nu cât pot mânca. În cazul delicvenților, inteligența ar putea fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atâta noroi cu care să ne împroșcăm. Dacă nu ar fi în joc pierderea privilegiilor, lumea ar geme de curajoși. Merită să fii un strigăt într-un ocean de indiferență. Arta fundamentală a orgoliului este intoleranța. Cîndva muzele noastre făceau trotuarul între poeți și zei. Acum se duc în Levant. Răutatea nu se învață în academii. Dar este prezentă și acolo. Există și nebuni de excepție. Dar cei mai mulți simulează geniul. Ariviștii vor să dețină exclusivitate și pe lingușiri. Fără sprijinul victimelor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]