13,539 matches
-
nu merita. Uneori simțeam că eram ca niște paraziți pentru ea. Dar dacă n-am fi fost paraziții ei, ar fi murit. O singură dată s-a îngroșat gluma, când Engelhard a fotografiat-o pe ascuns. Tocmai fluiera la un turist care se bălăcea incorect și a apărut pe coperta revistei Vremuri fericite. Am suferit de foame patru zile, atât de mult a plecat. Naiba a crezut că n-o să se bucure - a spus Engelhard și a spart ouăle cu coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
apoi a recunoscut că nici el nu e mai breaz decât ceilalți, că a lăsat fotografiatul pe ultima zi. Dimineață trebuie să plece. L-am condus numai eu până la gară. Cineva trebuie să rămână la atelier, altfel blegii ăștia de turiști ar intra în panică - s-a scuzat profesional Engelhard dimineață, ca să rămân numai eu cu conductorul meu. Ne-am strâns mâinile un minut întreg, atât opresc trenurile într-o stațiune balneară, și numai după ce a plecat mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cafea, precum și cu Baár Andor. Priveliștea dădea chiar către vila Engelhard, a cărei cheie mi se răcise în buzunar. Mergeam acolo numai ca să dorm, să mă spăl și după cărți. În rest, doar o observam din Babilon. Priveam pe fereastră turiștii care stăteau descumpăniți în fața porții închise. „Ar trebui să deschidă dimineața la opt“ - i-au reclamat Gertrudei la debarcader. Li s-a dus dracului sejurul, mă gândeam eu cu un pic de rușine în suflet. Artúr nu știa să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu-și puii. Aveau cu toții numai de câștigat: țăranii se distrau, partenerul meu a început să aibă tot mai mulți bani, iar turiștii se consolau într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei, cumpărau dintr-odată câte doi, pentru siguranață, căci drumurile de întoarcere erau tare complicate. S-ar putea să se spargă și știu toți nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că Judit nu prea mai avea timp să-i răspundă. Era chiar foarte ocupată: ghida o pereche de japonezi - domnul și doamna Takakusa, care închiriaseră un apartament pe strada lor. Judit le arăta orașul, încercând să amelioreze franceza lor de turiști. Uneori, domnul Takakusa o conducea pe Judit acasă și chiar urcau scările împreună către camera ei, cameră care era situată exact deasupra camerei de lucru a lui Noah. Așa încât Noah auzea râsul, șușotelile celor doi. Asta îl înnebunea, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
orașul Milano, la curtea lui Lodovico il Moro. Cerul e albastru precum florile de cicoare deasupra orașului și fiecare italian se simte dedesubtul lui un potențial artist. Peste tot se mai vede încă jocul între profan și sacru. Pentru un turist obișnuit Scala e, de exemplu, „il grandioso teatro“, dar pentru un italian e ceva mai mult - toți știu că Scala s-a construit pe ruinele unei biserici, Sancta Maria delle Scala -, așa că fundamentul întregului oraș este sacru ca și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sunt. Afacerile merg prost, tipăritul albumelor de artă a devenit extrem de scump. Toți acești artiști lombarzi - Rafael, Leonardo, Tizian, Di Albano, Veronese, Guido Reni, Mantegna sau Salvatore Rosa -, toți acești „artisti lombardi“ nu mai pot plăti datoriile tipografiei. În curând turiștii vor inunda toată Italia, dar în vacanță se cumpără azi mai degrabă o revistă pornografică decât un album de artă. Așa e timpul nostru. Se pare că totul atârnă de plăcerea simțurilor. Oamenii seamănă cu animalele duse la abator. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vadă mai de aproape planșele lui Aldrovandi, cele cu animalele mării, cu toate că nu era sigur că biblioteca era deschisă în timpul verii. Înainte de a se așeza la volanul mașinii sale bău un expresso la barul din stradă. Era cald, peste tot turiști, înfometați ca lăcustele, căutând ceva nedefinit care nu se găsea în țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ale aceleași opere, pe vârful muntelui Rigi și pe apa lacului Lucerna, de pe „scena“ neobișnuită a unui vapor. Era vorba de concertele anterioare dirijate de Oleg, concerte care făcuseră să răsune tonurile iernii fierbinte și să aducă orașului turistic mulți turiști japonezi. Acum gerul adusese cu el posibilitatea unei alte fantezii, aceea de a prezenta feeria lui Purcell pe gheață, într-un alt peisaj. Toți erau nerăbdători să-și facă văzute răsuflările în aerul înghețat, să scoată din ei „nori“ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mult în ultima vreme pentru că învățase arta de a face lucrurile noi să arate vechi. Mâinile îi erau aproape distruse de diferite substanțe chimice pe care le folosea la patinarea aramei, bronzului, a obiectelor de ceramică și chiar de plastic. Turiștii deveniseră din ce în ce mai greu de păcălit. Marea lor pretenție îi forțase pe artiști să învețe tehnici noi, dăunătoare sănătății lor. Franco avea o familie mare și avea nevoie de bani ca s-o întrețină. Deci nu era ciudat că îmbătrânise atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
timpul. Distrugerea aducea o transformare care echivala în epoca modernă cu ceva neobișnuit de nou. Din toate regiunile diferite ale Italiei soseau zilnic mii de obiecte care trebuiau îmbătrânite repede, căci sezonul estival nu dura o eternitate. Se studiase predispoziția turiștilor de a cumpăra obiecte „antice“ mai ales în timpul verii. Soarele le încingea creierii și dorința de frumusețe se ridica și ea la înălțimi neobișnuite. A doua zi după venirea noastră, Franco trebuia să călătorească la Castellana și noi am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Castellana a fost nu numai amuzantă, ci și plină de învățăminte: totul era posibil, dar trebuia să muncești pe brânci și să ții fantezia la fel de aprinsă ca și inteligența. Franco mărturisea că fuseseră siliți să lucreze în acest fel pentru că turiștii vin în Italia pentru a întâlni trecutul cu lumea și obiectele lui, pentru a-și procura senzații estetice care nu mai existau în timpul nostru. Am ajuns la Castellana via Bari. Castellana se prezintă ca un punct în care se întretaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de fată și declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se dau cu el pe pârtie. Ionescu fu atât de impresionat de această interevenție, încât vru să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ar obosi să merg acolo. Cine ți-a spus că te trimit într-o stațiune? Mă gândeam să te duci la Baia de Sus. Acolo m-am născut eu. E un orășel mic și foarte liniștit. Fără hoteluri și fără turiști. E în creierul munților, înconjurat de păduri și cu un lac foarte frumos în preajmă. Nu ai nimic de făcut, nu te bate nimeni la cap și nici nu te deranjează cineva, pur și simplu stai și asculți cum crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lângă noi, pe valea Arieșului, sunt mai vechi decât cele de la Altamira și Lascaux. Au fost verificate și datate în mod oficial de către specialiștii francezi. Vorbești serios? N-am știut! Puțini știu. Peștera de la Coliboaia nu este deschisă vizitării de către turiști. Trebuie ferită de distrugeri și vandalizări, însă ea există și, ceea ce este cel mai important, autenticitatea îi este dove dită și acceptată de specialiști. Îți dai seama că, din moment ce oamenii pictau pereții cavernelor acum treizeci de milenii, ei existau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poată desfășura activitatea, un paradis fiscal ori un oraș în care jocurile să fie la ele acasă. Atlantic City ori Las Vegas ar fi fost ideale, numai că aceste orașe îi erau închise. Nu putea merge acolo decât ca simplu turist care să lase bani la cazinouri, în nici un caz ca patron. Știa bine că locul era ocupat de mafia americană și, unde mai pui că în Statele Unite fiscul era cu ochii pe fiecare proprietar de afacere. Nu-i dădea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s-a folosit pentru a amîna Întîlnirea cu marea erau atît de neconvingătoare: nu-i plăcea să meargă vara-n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta soarele (deși toată viața lui a stat cu capu-n dogoarea soarelui), pe el să-l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Uită-te bine la ea, măi chifteluță, că după aceea nu vreau să-mi vii că ți-am schimbat-o hoțește, bine? Am Încredere În dumneavoastră, am zis eu. — Curajoasă prostie. Ultimului Împricinat care mi-a venit cu asta (un turist yankeu, convins că fabada o inventase Hemingway la bîlciurile de San Fermínă i-am vîndut o Fuenteovejuna semnată de Lope de Vega cu pixul, ia aminte, așa Încît umblă cu grijă, că În afacerea asta cu cărțile nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să înlocuiască pânzele în transportul călătorilor, al mărfurilor și al informațiilor. Telegraful accelerează transmiterea acestora din urmă. Și forța aburilor, și telegraful accelerează mondializarea începută odată cu Ordinea economică: înconjurul lumii este acum la îndemâna armatelor, a negustorilor și chiar a primilor turiști. Democrația progresează odată cu piața: în Marea Britanie, la fel ca în Franța și în alte câteva îpuține) țări din Europa și din America, numărul burghezilor cu drept de vot crește puțin câte puțin. O lecție pentru viitor: statul autoritar creează piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
apt pentru angajare, va trebui să demonstrezi necontenit calități de călător. Toate orașele europene cu mai mult de un milion de locuitori vor fi conectate la rețeaua continentală de trenuri de mare viteză. Mai mult de două miliarde de pasageri - turiști de afaceri, în cea mai mare parte a lor - vor lua anual avionul; se va dezvolta masiv și avionul-taxi; în orice clipă se vor afla în avioane peste 10 milioane de oameni. Vehiculele urbane fără pilot, mult mai puțin costisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Los Angeles și orice punct al Pacificului; vapoarele vor aduce la mai puțin de 24 de ore toate porturile din Asia unele de altele și vor reduce timpul alocat traversării Pacificului la numai trei zile. Diverse societăți private vor trimite turiștii în hoteluri situate pe orbite extraterestre, vor organiza călătorii pe Lună, apoi pe Marte. Anii 2040 vor marca începutul unor schimbări esențiale care vor diminua masiv costul organizării democrațiilor de piață, vor restabili rentabilitatea industriei, vor reduce progresiv până la zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
principal, la vreo douăzeci și cinci de kilometri la nord de oraș, se afla în afara ariei de control a armatei și, prin urmare, avea să continue să funcționeze fără alte restricții decât cele prevăzute în cazuri de alertă galbenă, ceea ce însemna că turiștii puteau continua să aterizeze și să decoleze, dar călătoriile cetățenilor țării, deși nu total interzise, erau în mod ferm nerecomandate, cu excepția unor situații speciale, analizate caz cu caz. Imaginile operațiunilor militare, cu forța inegalabilă a transmisiunii în direct, cum spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de aventură ca să aibă încredere în el. Apoi a căpătat din întâmplare un angajament pentru traducerea reclamelor de leacuri băbești care erau trimise medicilor din Anglia. În cursul unei greve fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un bilet, o lăudăroșenie pe care o va face cunoscută a doua zi, în clasă. E vorba despre părinții lui care au plecat nu demult cu avionul în Insulele Caraibe, unde s‑au bronzat foarte tare și au întâlnit alți turiști interesanți. Au făcut baie tot timpul și s‑au plimbat pe o plajă albă, la malul mării albastre, iar adesea au înotat în mijlocul valurilor. Atât la dus, cât și la întors, au călătorit cu avionul. Vă spun asta în scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Keiko. Nu știu ce influență avea asta asupra caracterului ei. În Maroc am răcit, o răceală din aia de vară, și se părea că ierburile nu se potriveau constituției mele fizice. În plus, muzica berberilor nu era glumă, o chestie simplă pentru turiști; chiar se puseseră pe un festival În toată regula care a durat vreo zece ore, până În zori. Stele sclipeau frumos pe cer, dar era foarte frig. Un grup de berberi tineri și frumoși o Înconjurase pe Reiko. În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]