3,966 matches
-
1970 cu ajutorul gangsterilor locali, iar de atunci fiecare a fost asociat cu găști distinctive geografic și susținute de acestea. Aceste găști, îmbogățite ulterior prin traficul de droguri, dar încă strâns asociate cu partidele, dețin arme inclusiv pistoale semiautomate Glock și Uzi sau puști mitralieră Mac-10. Între ei au comis numeroase crime în Jamaica, Statele Unite (unde FBI deține o singură gașcă, Shower Posse, responsabilă pentru 1.400 de crime pe Coasta de Est) și Marea Britanie (Campbell 2001). Corupția instituționalizată la nivel înalt
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mai departe [...] po vestea unui cerc de tineri și naivi reformatori de atunci ai viitoarelor noastre generații. Ce folos Însă dacă alți reformatori și jivine patrio tice și profitoare de turburările postbelice le-au luat-o Înainte, scormonind câmpiile Încă ude și Îngrășate cu sângele martirilor! - Iată pe acest reformat social și cultural, care În vremea războiului fusese codoșul neves tei sale, de gât, În casa lui, cu ofițerii inamici; uitați-vă la el cum ridică, cu banii altora, dar cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
moral al soldatului brancardier Turcu Ion: simplu și curat la suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile ude de sudorile fierbinți ale febrei recurente și ale tifosului exantematic; fără a crâcni și fără a se feri de gloanțe rătăcite, de care nu se temea, fiindcă nu-și buzu nărea răniții; și fără a se dosi de Moartea cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să se îmbolnăvească de această femeie, cu tăcerea ei blestemată: îl obseda, o visa noaptea, avea coșmaruri. Evident, trebuia să găsească o soluție, nu mai rezista la această presiune. Furios, într-o noapte, când s-a trezit din somn speriat, ud de o nădușeală rece ca gheața, fiindcă o visase iarăși pe femeia de neînvins, și-a spus gata, s-a îmbrăcat și s-a dus să taie nodul gordian. La ora aia târzie, i-a trezit pe gardieni și sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de el tăcut și zgâlțâindu-l ușurel și șoptindu-i să nu mai sforăie. Visul era mai degrabă caraghios, n-ar fi avut motive să-l sperie, și totuși tovarășul Cameniță s-a speriat de moarte și s-a trezit ud de transpirație, iar inima lui care nu se înmuia cu una, cu două îi bătea să-i sară din piept. A aprins lumina, și-a dat seama că totul se petrecuse în vis, nu de-adevăratelea, și s-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o poiană, Munți cine are nu mai e sărac. ...Mă doare Bucovina ca o rană, și nu se mai tămăduie de-un veac. Doamne, când ceasul cel din urmă-mi vei suna, fă-mă, pe plai, un fag de rouri ud, ca vânturile când mă vor zvânta de pe un deal, pe toată, s-o aud. NICOLAE DABIJA LA TAXOBENI, DE PAȘTELE BLAJINILOR De Paștele Blajinilor, la Taxobeni, la fel ca peste tot în Basarabia, în toate cimitirele și la toate mormintele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
rămână însărcinată. Iar de telefonat, nu-i telefona niciodată, ca să nu-i rețină mârlanul de Șapcă apelurile din leafă de zece ori, cum obișnuia cu angajații de la firmă. La ce altceva să se fi gândit contabilul? După ce s-a trezit ud și lipicios, deoarece colega de serviciu îl stropise, ca să-l trezească din leșin, cu Pepsi light, domnul Coteț a ieșit încă șocat în stradă și, în loc să se ducă la Natalia, amanta cu care se întâlnea marțea între orele patru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bătînd singur drumurile Americii, dar, cu toate astea, n-a obiectat deloc. Lupta se desfășura Între mine și ea. Pentru o clipă, plecînd, credeam eu, victorios, mi-au venit În minte versurile lui Otero Silva: „I-am auzit picioarele goale, ude, lipăind pe punte. Și am simțit suflîndu-mi În față foamea crepusculului Inima mea ezitînd Între ea și stradă, drum Nu știu cum de mi-am găsit puterea să mă smulg din ochii ei să-i alunec din brațe Rămasă În urmă, plîngea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de cîteva zile, Într-un fel de pauză obligatorie. Acum camionul trebuia să urce pînă În vîrful munților care păzesc ieșirea din nordul Andahuaylas și, din minut În minut, se făcea tot mai rece. CÎnd am ajuns În vîrf, eram uzi pînă la piele din cauza unei ploi torențiale, care prin aceste părți devin destul de violente, iar de această dată nu aveam nici un mijloc de a ne proteja, fiind instalați În spatele camionului ce transporta zece tauri tineri pînă În Lima, iar noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe tine și pe Tata vă sărut cu drag. Al vostru, sănătos, Petia 20 august 1954 Dragii mei Tăticule și Mămică, Expediția noastră pe Piatra Mare, cu toate că ne-a adus la țelul propus -1844 de metri -, s-a încheiat tot atât de ud ca și precedenta, de acum 16 ani... Ne-am întors pe aceeași vale minunată a Gârcinului sub ploaie și pe întuneric. Dar asta nu are importanță: a fost vesel și n-au avut loc nici un fel de urmări neplăcute. Dragii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmbrăcați în mătăsuri și stofe ușoare, presărate cu flori, ieșiți în stoluri după petrecere... Am alergat ca potârnichile speriate pe la casele noastre, sărind prin tramvaie, pitindu ne pe sub streșini și balcoane, cu ziare pe cap, care mai de care mai uzi și mai plictisiți. Iar azi-dimineață toate au luat culoarea cenușie, culoare decentă printre toate, care nu obosește, care te adună pentru muncă și te stimulează. și, cu toate acestea, în ciuda bunelor intenții și a dorinței de a schimba fie chiar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și de gât. Eram însă cu mare băgare de seamă ca nu cumva să-mi atingă ochii și gura. Ce spunea mama era întrucâtva mai complicat: „Podeaua n-ai șters-o așa cum ți-am spus, mai întâi cu o cârpă udă, apoi cu una umedă, apoi cu una uscată. E plină de dungi, n-ai șters-o decât cu cârpa umedă, ai fost șleampătă, ai vrut să scapi mai iute de treabă. Chiar crezi că nu se vede, nu te gândești
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
noi. Ce-i oameni buni? Ce-ați pățit? Ce s-a-ntâmplat? Tata a aprins lumânarea din cana spartă; bătrânul s-a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii, pieptul erau năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii, pieptul erau năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu un băț solid de salcâm. Apa bolborosea în găurile primind căldare după căldare de parcă s-ar fi scurs în fundul pământului. Deodată, gaura la care "lucram" n-a mai primit apă: se umpluse. În aceeași secundă, primul dintre locuitorii subterani, ud ciuciulete, s-a repezit spre picioarele mele cu botul rânjit, hotărât să-și vândă scump pielea. M-am speriat teribil și, ferindu-mă de mușcătura lui periculoasă, am alunecat pe pământul mocirlos și am căzut, nu înainte de a-i aplica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și noi după el ne-am oprit la moș Danilov pentru a-i înapoia furca și am continuat drumul spre viitoarea noastră locuință. Am ajuns. Tata a golit sacul. Deoarece nu toate resturile aduse erau perfect uscate, fiind jilave și ude, le-a lăsat să se mai zvânte la soare, iar noi am făcut rost de vreascuri și de crengi, de capete de lemne, de bucăți de ziar și de hârtie pentru aprinderea focului. Am cărat tot materialul în mijlocul cămăruței, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inimă mare să ajungă direct în Rai! Nu sunt numai albanezi și portughezi în bucătărie. Cel mai bine mă înțeleg cu Mombassa, angolez, refugiat politic. Are fața brăzdată de o cicatrice oribilă, își târăște greoi un picior. Mersul pe pardoseala udă și alunecoasă îi pune mari probleme. Spune că a fost rănit în război. Nimeni nu-l crede. Și, la urma urmei, de ce l-am crede? Pentru că în felul acesta a obținut mai repede decât ceilalți mult râvnitul Permis C de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în Panduri, unde erau „cursurile pentru armată“, dar și ca să avem timp să ne îmbrăcăm în costumul militar. Horor. Mai ales iarna, când trebuia să adăugăm și o manta, care mirosea întotdeauna a săpun de rufe Cheia, petrosin și lână udă. Chipiul era și mai horor. Ne fluierau băieții pe stradă, ne luau peste picior. De cursuri nu-mi amintesc absolut nimic. Aveam un carnet pe care scriam ceva parcă și desenam - probabil părțile componente ale puștii, prostii din astea. Păi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se oprea o clipă și, în timp ce-și trăgea coiful-bonetă până deasupra nasului coroiat, prag natural al ochelarilor cu rame groase, adulmeca. Simțea frica de la o poștă. N-avea nevoie să vadă un geam deschis, urme străine pe gresia udă, lumina crepusculară a ultravioletelor sterilizând aerul în ultima clipă. Totul era delict în sala aceea, totul trebuia pedepsit pe loc. Operațiile erau doar pretexte pentru nevoia lui compulsivă de perfecțiune. Aspirație imposibilă, de vreme ce - Pasquale o știa prea bine - totul conspira
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
corect, aștepta o secundă, apoi intra timid, clipind des. Saluta politicos, apoi începea să se spele cu cele trei perii sterile. Cu aplicație, cu responsabilitate, cu profesionalism. Printr-o fatală compensație, atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu de la atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ba că sunt pierderi la subsol, ba că nu folosim bine repartitoarele, că țin fereastra deschisă, și tot felul de aiureli. Mi se mai servesc niște chestii cum că aparatul are doi senzori de temperatură, că dacă ții o cârpă udă nu mai înregistrează corect, și atunci încerc să înțeleg cum funcționează ,,chestia” și ce se întâmplă. În principiu ideea de repartitor, teoretic este corectă, cu condiția ca senzorul de temperatură care contorizează consumul să fie reglat în funcție de suprafața radiantă (respectiv
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de nevoi sau de vremuri potrivnice. Autorii Cuvânt înainte Nici-un covor, nici-un chilim nu-i mai frumos decât pământul unde trăim. Cu țesături de arături, de ierburi ce le bate vântul, cu aurul din cucurz strâns în șerpar de codri uzi, cu munții albi, pândind în zare ca sentinela-n foișoare. C-așa îți țeși tu satul meu comorile în lutul greu! (Marcel Romanescu, 1943) Natura mult prea bogată, mult prea variată pentru un sătuc de munte cum e Cârțișoara noastră
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a unșpea, purta peste costumul de elev un fular alb de la frate-său, din uniforma marinei (mișto, nu ?), și era un fumător adevărat : chiar dacă-i scăpa țigara pe jos, el o lua, o ștergea de sacou (în toaletă era întotdeauna ud pe jos) și o băga în gură. Bineînțeles că gesturile acestea stîrneau admirație în public - nimeni nu era capabil de așa ceva. în „Barul nostru“ se putea servi o gamă variată de țigări. De bază erau bucegile, denumite și „moartea vine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era chiar numele lui de familie). Eu stăteam cu spatele în ușă, să blochez trecerea. Apa susura în bazinele w.c.-urilor, întreruptă din cînd în cînd de zgomotul de apă trasă de la o budă cu flotorul stricat. Pe jos era ud - tocmai trecu seră femeile de serviciu pe-acolo -, iar mirosul de clor se amesteca în mod plăcut cu fumul de la buceagele noastre. Era o stare pe care o numim îndeobște „de grație“ ; nimeni nu mai rostea nici un cuvînt. Aurora, cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Tineretului. La un moment dat, a început ploaia și a trebuit să spargem rîndurile și să mergem la casele noastre. N-am făcut-o și am preferat să mă plimb pe străzi, cu o tipă. Apă șiroind prin păr, bluză udă și devenită transparentă, mici frisoane de frig care se cereau rezolvate cu îmbrățișări - a fost mișto, ce mai ! Ploaia aceea - aveam să aflu apoi - fusese radioactivă ; era prima zi de Cernobîl. Cenaclul „Flacăra“ Ca și manifestațiile, Cenaclul „Flacăra“ era un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]