3,608 matches
-
murit răpus de ftizie. Primele volume ale poetului (Poezii, 1885, Freamăte, 1887, Amurg, 1888, Cartea unei inimi, 1890) strâng o producție lirică minoră, sentimentală și decepționată, în stilul epocii, cu idei, cadențe, imagini din Eminescu și François Coppée, poetul celor umili. O notă particulară se întrevede în discreția sentimentului, în tonalitatea surdinizată a versului. Cu Senzitive (1894) și Aquarele (1896), D. se dovedește un precursor direct al lui G. Bacovia și printre primii dintr-un lung șir de poeți ai nevrozei
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
și al căruțașului Ștefan Tudorică Albu, care își părăsise ținutul și se stabilise în Bariera Vergului, la marginea Bucureștilor. Trece prin câteva școli, absolvind, ca bursier, Liceul „Sf. Sava”. Amintirile copilăriei, grefate pe o sensibilitate ascuțită, sporită de obsesia originii umile, vor urca mai toate în operă. În 1877 se înscrie la Facultatea de Drept din București. Este și anul debutului literar al lui D., cu o poezie publicată în „România liberă”, sub semnătura Barbu, folosită și pentru debutul său literar
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
mahalaua pestriță iau locul unui sat, prin firea lucrurilor, mai închis, mai „structurat” și oarecum încremenit în ritualul arhaic. Aici, elementele sunt variate și combinate parcă la infinit, rezultatul fiind o proliferare enormă de personaje și obiecte, materii nobile sau umile, o „foială moale”, veritabile „forfote de culoare”. Turnul Babel, însuflețind extraordinar de plastic un alt poem de largi dimensiuni, s-a golit, în prăbușire, deșertându-se în întreaga operă a autorului. Sigur că există „un fel de densitate” în acest
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă mai sunteți în viață.” Se păstrează tot timpul o căldură a comunicării spontane și știința de a formula memorabil situații cotidiene: „Toate cărțile mari
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
revolta neputinței în fața ravagiilor istoriei, complinită de tema reconstituirii nostalgice a universului românesc tradițional. „Un pumn de bărăgan din țară” îl determină să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în brazde și în moine”, chiar dacă „Poate a murit de mult cu răstignite doine” (Regăsire). Coasta soarelui prelungește ecourile și motivația lirică din Pete de lumină. În Cuvânt înainte, autorul specifică: „Închin
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
tranșează la nivelul cuvintelor cele mai adânci semnificații ale trăirilor românești; poetul remarcă în da-ul slavon și nu-ul latin deosebirile fundamentale de atitudine istorică: „Tu, deci, să știi că - acest slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
secolului XX ajunsă la performanța de a subscrie la severul decret al lui Adorno, cum că nu se poate scrie poezie după Auschwitz, dezicîndu-se totodată și continuînd să scrie o superbă literatură a agoniei, Într-un gest (auto)flagelant și umil. Gradul zero al literaturii are o semnificație etică pe care cei cărora li s-a făcut foarte frig În preajma unor lucrări glaciale n-au fost pregătiți s-o discearnă și s-o respecte. Față de Noii romancieri afirmați de la Începutul anilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
caracter, precum și prin bunătatea Dvs. firească și omenia cu care ați învăluit această operă gigantică. Ați biruit nu numai fiindcă ați încurajat colaboratorii cu blândețe și generozitate, dar fiindcă i-ați încurajat pe toți acei ce aveau o cât de umilă contribuție la tezaurul nesecat al culturii noastre milenare. Controlând datele istorice prin vestigiile și trofeele rămase, îmbinând partea psihologică cu deducțiunea logică, analizând ca printr-o lentilă uriașă cel mai mic amănunt, ascultând cu atenție de medic cum bate inima
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fost descris ca atare în afara conceptului de persoană, chiar și după parțiala sa „răzvrătire” față de Dumnezeu din vremea Renașterii, când s-a pus accentul pe unicitatea individului uman. Acesta era considerat ca având o demnitate proprie, un rang mai puțin umil în fața lui Dumnezeu decât se considera înainte, fapt ce a condus chiar la unele idei temerare ale afirmării de sine, cel puțin în plan politic (Machiavelliă și al manipulării maselor (Giordano Brunoă. Acest individualism a căpătat o altă față odată cu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
are în vedere, pe lângă destinul personajului central, o frescă socială a satului; de aici, și dimensiunile ample ale scrierii. Perspectiva cuprinde și lumea orașului, cu oameni ai legii corupți, cu lupte politice în care dispar orice scrupule, iar drepturile celor umili sunt desconsiderate. O categorie aparte o formează scrierile de călătorie: Cutreierând Spania (1927), Pe urmele Basarabiei... (1928), Sub soarele polar (1929). C. a străbătut multe dintre țările Europei, a fost unul dintre puținii români care au ajuns la Polul Nord și
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
de această poziție. Să ne închipuim că lucrați într-o firmă. Mai întâi priviți în sus - cum ar vedea directorul general problema, ce ar considera el important? În al doilea rând, priviți în jos: cum ar vedea problema cel mai umil angajat al firmei? În al treilea rând, formulați problema din punctul propriu de vedere. Apoi adunați cele trei viziuni într-un cadru problematic ce poate oferi un mod multiplu de structurare și rezolvare a problemei. 5.2. Tehnica teatruluitc "5
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
monografic, ilustrat cu grăitoare reproduceri. În 1990 G. a scos un promițător „periodic de artă plastică”, „Mona Lisa”, care s-a oprit din păcate la primul număr, iar în 2002 și-a văzut editat și un album, Uși celebre. Uși umile, cu o substanțială prefață de Alexandru Zub, ilustrând o expoziție din 1995 care a stârnit multe ecouri. Crochiurile, desenele, tablourile sale filtrează materia concretă, percepută cu acuități senzoriale, în stilizări ce mizează, în tropismul lor către un conceptual bătând spre
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
cu carnea albă. Zeul iubirii, îngr. și pref. H. Zalis, București, 1993; Oameni excepționali. Jurnal intim, îngr. și pref. Valentin Chifor, Cluj-Napoca, 1995. Traduceri: Henri Barbusse, Prăpădul, București, 1918, Focul, București, 1935; Jacques de Lacretelle, Silbermann, București, 1923; Romain Rolland, Umilă viață eroică. Precursorii, București, 1924; Georg Brandes, Balzac și Stendhal, București, 1925; Stefan Zweig, Adorație, București, 1925; Bjornstjerne Björnson, Mâinile mamei, București, 1926; Karel Capek, R.U.R., București, 1927; Friederich Torberg, Bacalaureatul elevului Gerber, București, 1931; Adrienne Thomas, Catrina-soldat
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Mai mult decât atât, și atunci când personajul pare a deveni activ, la începutul părții a V-a, implicându-se în acțiune, el este trecut tot într-o serie deloc onorabilă, alături de dulăii de casă, ogari și cotei, slugile cele mai umile ale Corbului, cărora li se impune misiunea de a-l vâna, de a-l hăitui pe Inorog. De altfel, și aici, aproape de jumătatea alegoriei, atitudinea narativă față de personaj este una ironică; neputința vânătorilor de a-l captura pe Inorog, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de cehnit, ogarii de scâncit, dulăii de brehăit și Șoimul de piuit amurțisă și, din toate puterile obosindu-să, a vânătorii toată nedéjdea pierdusă"7. (s.m.) Prin urmare, atâta vreme cât se situează în solda Corbului, Șoimul rămâne un biet pion, o slugă umilă, care nu are puterea de a acționa conform propriilor decizii, ci execută fără să cârtească ordine din cele mai ticăloase. El își păstrează doar reputația de vânător care l-a consacrat, însă de această dată prada pe care o urmărește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
însă de partea adevărului, ies subit la iveală toate calitățile sale, natura sa nobilă prin excelență. Șoimul suferă, după întâlnirea cu Inorogul, o reală metamorfoză, mai radicală, aș spune, decât aceea a lui Gregor Samsa, pe care statutul său de umil funcționar îl pregătise pentru o existență de nișă. Prin urmare, nu cred că exagerez dacă afirm că adevăratul "maestru" al Șoimului este Inorogul, care reușește să scoată la lumină partea sa cea mai bună. Profitând, firește, de unele date care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bine că astfel devine susceptibil de trădare. De altfel, Hameleonul face totul ca să îl prezinte astfel. Șoimul, în schimb, își apără cu demnitate poziția, ba într-o scrisoare demnă adresată Corbului, care contrastează cu cea a ogarilor, dulăilor și coteilor, umilă și lingușitoare (ambele în partea a VI-a), ba chiar într-o disertație amplă și verticală în fața tiranului. El este, de altfel, singurul care are curajul de a-l înfrunta direct și de a-i spune Corbului adevărul în față
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ne trimite cu gândul la necesitatea procesului de spiritualizare pe care trebuie să-l traverseze orice om, dar, mai ales, acela pentru care moartea are o scadență apropiată. Aceasta înseamnă ca pacientul să depășească faza în care era doar un umil sclav și cerșetor al propriului său trup în derivă, iar printr-o fisură a realității sale sumbre să poată privi mai sus, ca să deslușească noi înțelesuri. Aici trebuie căutată forța transfiguratoare a bolii și a suferinței, adică prilejul unei metanoia
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ideea lui Fundoianu. Ceea ce vrea să sublinieze e faptul că materia poetică nu apare evenimențial, printr-o ruptură în ordinea universului, ci e permanent disponibilă. Pentru cel care trăiește din cules tot timpul există ceva util în mediul înconjurător. Gesturile umile ale conservării și agoniselii arată caracterul permanent accesibil al resurselor. Poetul se mișcă într-un teritoriu "plin". E un spațiu saturat, în care capacitatea productivă nu e sporadică, calificată de "șansă" sau "hazard", ci uniformă, neîncetată, continuă. Împotriva unei definiții
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
specializat al atenției umane, dedicat obiectelor frumoase nu înseamnă că există o "esență" a obiectelor frumoase. Dimpotrivă, Jean-Marie Schaeffer subliniază de mai multe ori că protocolul atenției estetice poate avea drept obiect orice lucru sau stare a lumii, oricât de umile: "viața obișnuită e o sursă permanentă de momente de atenție estetică"84. Nu despre o substanță estetică e vorba, ci despre un raport pragmatic: abordat din perspectiva stilurilor particulare ale atenției, esteticul e o relație, un mod de a se
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sau de semnificația socială a scrierilor lui. Exemplaritatea e dată, ca să zic așa, "din oficiu". Trebuie să înțelegem avantajul pe care îl oferea o asemenea confuzie între "genul literar" și generația biologică. În perspectiva creată astfel, toți scriitorii, oricât de umili ori insignifianți, pot deveni modele, se pot în mod legitim "multiplica", pot susține pluralul onomastic. Doar în acest sens, "Danielii Scavinski" există pe același plan cu Homerii. Heliade Rădulescu își imaginează creșterea literaturii române din scriitorii vechi ca o fatalitate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Valoarea comercială și valoarea mistică nu reprezintă decât două modalități de a percepe bogăția. Însă indiferent de atitudinea care permite această investiție apreciativă, suportul ei rămâne în esență o simplă materie a săracului. Ceva din obiect păstrează amintirea condiției sale umile. Pentru personajul interpretat de Audrey Hepburn, singurul garant al valorii mărcilor poște este bătrânul filatelist; nicio calitate estetică a pieselor de colecție, nicio proprietate perceptibilă a lor nu îi trezește în mod direct admirația. Asta se vede și în povestirea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
monumentului a oferit două posibilități distincte de democratizare a regimurilor de apreciere. Pe de-o parte, a permis aplicarea categoriilor esteticului pur la toate formele creativității verbale, chiar dacă erau anonime, minore și fragmentare. Altfel spus, a dat acces unor obiecte umile la cursa valorilor literare de vârf, alături de capodoperele literaturii mondiale. De cealaltă parte, a permis ca toate proprietățile tipice ale pieselor populare să intre în sfera unei atenții estetice. Pentru culturile naționale care preluau modelul monumental la mijlocul secolului al XIX
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care, neavând dreptul să posede pământ, nu puteau decât să arendeze cârciumile și velnițile din sat, iar mai târziu și venitul moșiilor și pădurilor, cu titlul înscris de jidovi orândari. Ei nu plăteau bir, ci dări. p) Locul cel mai umil în categoriile sociale l-au ocupat țiganii, foarte numeroși mai ales în așezările din Moldova. Robi ai domniei, ai mânăstirilor și boierilor până la eliberarea lor, în perioada 1855 - 1856 ei apar ca simple obiecte ale unor tranzacții - vânzări și cumpărări
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
neașteptat, insolit în care zvâcnesc versurile argheziene. Dacă scriitorul e poematic în romane, creînd tablouri memorabile ce se înșiră numai formal pe un fir al intrigii, el este, așa zicând, prozastic și adesea prozaic în lirică. Folosind materialele cele mai umile, reușește să atingă sunetul pur al marii poezii. În fine, al patrulea motiv pentru care folosesc sintagma „fenomenul arghezian“ într-un mod aproape denotativ, cum aș spune „fenomenul atmosferic“ sau „fenomenul electric“, se leagă de imposibilitatea noastră de a-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]