6,447 matches
-
Dulovecz Ioan Ștefan, născut la 3 iulie 1973 în localitatea Plopiș, județul Sălaj, România, fiul lui Istvan și Francisca, cu domiciliul actual în Republica Slovacă, Trnava, Hremcarovce Baizova 8 3. Zetocha Anton, născut la 3 ianuarie 1963 în localitatea Valea Ungurului, județul Mureș, România, fiul lui Anton și Antonia, cu domiciliul actual în Republica Slovaca Trnava, Hremcarovce Baizova 8. 4. Zetocha Rozalia, născută la 23 august 1966 în localitatea Plopiș, județul Sălaj, România, fiica lui Istvan și Francesca, cu domiciliul actual
HOTĂRÂRE nr. 139 din 6 aprilie 1993 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123649_a_124978]
-
în afirmațiile făcute în plan internațional (recuzarea atitudinii "revizioniste" a guvernului maghiar), pentru care nu avea aprobarea prealabilă a partidului. Dezacordul lui Dej față de conduita colegului său este tranșantă: Dacă prima parte a discursului său împotriva acțiunilor și agenților revizioniști unguri a fost tăioasă, categorică, nu tot așa se poate spune despre atitudinea pe care ar fi trebuit să o ia împotriva șoviniștilor români. Secretariatul, Biroul Politic al prtidului nostru consideră că devierea tovarășului Pătrășcanu a fost posibilă tocmai datorită influenței
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a fost posibilă tocmai datorită influenței curentelor șovine și revizioniste care străbat azi Transilvania și mai cu seamă partea de nord a Transilvaniei. Aceste influențe au avut darul să-l silească pe tov. Pătrășcanu a lovi mai mult în revizioniștii unguri decât în șoviniștii români. Dar ce e mai grav tovarăși, e faptul că prin cum a prezentat lucrurile în declarațiile sale făcute la Cluj, el dă credit moral și politic regimurilor reacționare din trecut (Constantiniu: 2001, 159; vezi și Scurtu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aversiune specială față de maghiari și evreii maghiari, aflăm dintr-un interviu luat fostului general, actualmente pensionat, Stefan Kostyal. Încă din tinerețe, afirmă acesta, "Ceaușescu era foarte naționalist, pot să spun chiar șovin. Nu avea boală atât pe evrei, cât pe unguri și pe evreii unguri" (Roman: 2008, 108). Urmează să vedem cum s-a reflectat "boala" asupra politicii PCR în ceea ce privește politca adoptată față de minoritățile naționale. Regiunea Autonomă Maghiară, înființată în 1952, după o serie de reforme administrative care au presupus renunțarea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sine însuși, în misticismul propriu și autosuficient. Ce mai putem citi în "programul statului etnocratic" avansat de Crainic în 1938? Pe pământul neamului românesc trăiesc astăzi și oameni de alte rase și credințe. Aceștia au ajuns aici prin invazii (ca ungurii), prin colonizare (ca germanii) sau prin infiltrări meșteșugite (ca evreii). Iubindu-și mai mult propriul popor decât pe al nostru, nici unul dintre ei nu prezintă garanții de securitate pentru organismul oficial al statului" (Niessen în Sugar: 2002, 227). Ceaușescu gândea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
garda personală a lui Ceaușescu, aflat de serviciu în apartamentul prezidențial de la hotel, transmite că un număr mare de protestatari au în înconjurat hotelul. După lozincile pe care le strigau și le afișau pe panouri, rezulta că marea majoritate erau unguri, deoarece demonstranții din diaspora română manifestau numai împotriva lui Ceaușescu, pe când manifestanții unguri proferau lozinci iredentiste (cât de durabile sunt efectele naționalismului romantic leninist... n.m.). I-am transmis această informație lui Ceaușescu, care a dispus ca imediat să iau legătura
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Aici știu că mai sunt doi care au fost În Transnistria, dar n-am fost Împreună - ei au fost la Moghilev. Moghilevul era o stație mai mare. Se știe că erați păziți - cine vă păzea? Jandarmii români. Era și un ungur care ne ducea la câmp, dar nu era jandarm. Și jandarmii cum se purtau cu voi? Ne mai băteau. Se mai uitau ce pot lua de la noi, dar n-am avut ce să le dăm. Ne băteau. Și eu... câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
facă uzină electrică. Era un inginer român, zice: „Nu vă chinuiți tare-tare, mergeți Încet, că eu În viața mea Încă n-am terminat un lucru, și nici asta n-o vom termina, să știți”. Era băiat cumsecade. Dar era unu’, ungur’ unu’, Locotoș: așa un escroc, așa un bandit nu există! Și și-a făcut o poliție a lui, Între evrei - ăștia erau mai răi decât poliția: te spuneau, te băteau... Acolo am lucrat și primeam o dată pe zi de mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost situația lor. Și un lucru interesant. Noi, la Începutul lui mai, Înainte de a pleca din Djurin, am primit o carte poștală - un lucru foarte dificil - din Sfântu Gheorghe, unde aveam o mătușă care avea doi copii. Ei erau la unguri. Și au scris că n-o duc prea bine, dar speră că se va face bine. La sfârșitul lui mai au fost duși la Auschwitz și au murit cu toții. Ca să vedeți ce se poate Întâmpla cu o familie. Spuneați că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atunci un sistem din ăsta de... convingere prin mijloace pecuniare... Familia dumneavoastră avea prieteni de altă etnie? — Da, evident. În zona noastră erau români, chiar vecinii noștri erau români, chiar stăteam Într-o casă românească, erau și familii de nemți, unguri, iar unde stătea bunica se făcea agricultură și se conlucra cu vecinul În privința diverselor activități... — Deci exista o armonie socială? — Da, sigur, nu a fost nici un fel de... Adică problema națională nu era o problemă; erau alte probleme: lipsa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
consult câini și evrei”. Astea sunt niște lucruri care au intrat mult În sufletul meu și au rămas până astăzi. Dar erau numai niște preludii pentru ceea ce avea să urmeze. În 1944, În martie, partea Ardealului care era ocupată de unguri a fost ocupată și de nemți, iar la sfârșitul lui aprilie, Într-o zi, s-a bătut toba. Era un oraș mic și așa se aducea la cunoștința populației o lege sau o hotărâre a primăriei. S-a bătut toba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În față, iar tata În spatele meu. Când am ajuns În fața ofițerului, m-a Întrebat: „Câți ani ai?”, În limba germană - noi toți știam limba germană, pentru că, v-am spus, provenim dintr-un orășel unde erau și sași, și români, și unguri; știam toate cele trei limbi. Eu n-am răspuns, n-am spus câți ani am și tata, din spatele meu, a spus „17”. Auzind că am 17 ani, s-a uitat la mine și a spus: „Merge” - și mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
povestească unui copil de 12 ani? După aceea am devenit matur, după lagăr, și mama, săraca, nu mai era. Ați spus că În ghetoul din Reghin era un sistem de tortură. Cine erau cei care Îndeplineau această „muncă”? Erau jandarmi unguri civili. Mă rog, nu știam ce grade aveau - erau vreo patru inși care, când veneau În ghetou, toată lumea tremura de frică. Au fost luați cei care s-a presupus că au ascuns bijuterii. Care era atmosfera În vagonul de marfă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa că el a dat bacalaureatul În ’39-’40, a Înaintat cereri la mai multe universități ungurești, dar nu a fost primit nicăieri. Pe urmă a fost soldat la... cum se zice... muncă forțată? Domnul Deutsch: Uitați-vă, vă rog. La unguri s-au chemat la armată evreii, dar și românii - au fost chemați la niște companii organizate pentru muncă, muncă forțată. Acolo erai Închis, nu puteai ieși, erai păzit de soldați Înarmați și comandantul era un ofițer. Am făcut și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prin gând nu ne-a trecut prin ce vom trece, n-am știut că se va Întâmpla așa ceva. Fratele meu era la muncă, așa că numai noi trei eram acasă. Ne-am pregătit, iar pe 3 mai 1944 au venit jandarmii unguri și a trebuit să ieșim din casă. Am lăsat acolo tot, am luat certificatele de naștere, de școală... ca să avem actele la noi, și cele necesare... Deja era o coloană mare - au Început În tot orașul. Au adus și căruțe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am rămas singură. Cum v-au primit oamenii când ați ajuns acasă? Că Înainte de plecare antisemitismul era foarte puternic... După ce m-am Întors să știți că era cu totul altfel. Atunci nu se făcea deosebire Între națiuni, cine era român, ungur, evreu... Toți eram la fel, că toată lumea a suferit - bine, nu așa ca evreii, dar În timpul războiului și În bombardamente foarte mulți și-au pierdut și ei rude, prieteni, așa că erau uniți și nu s-a făcut prea mare deosebire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din oraș. Dar liceu de fete nu era, doar un liceu de băieți, fiindcă nu era o localitate prea mare - mu știu să vă spun exact câți locuitori, cred 12-15.000, dintre care 30% erau evrei. Erau și români, și unguri, și evrei... În ’40, când au venit ungurii, trebuia să mă duc În clasa a cincea de liceu - atunci așa era, opt clase de liceu până la bacalaureat. Și deoarece nu era liceu de fete, trebuia să mergem În altă localitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
doar un liceu de băieți, fiindcă nu era o localitate prea mare - mu știu să vă spun exact câți locuitori, cred 12-15.000, dintre care 30% erau evrei. Erau și români, și unguri, și evrei... În ’40, când au venit ungurii, trebuia să mă duc În clasa a cincea de liceu - atunci așa era, opt clase de liceu până la bacalaureat. Și deoarece nu era liceu de fete, trebuia să mergem În altă localitate dacă voiam să continuăm. Dar deja ungurii au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
venit ungurii, trebuia să mă duc În clasa a cincea de liceu - atunci așa era, opt clase de liceu până la bacalaureat. Și deoarece nu era liceu de fete, trebuia să mergem În altă localitate dacă voiam să continuăm. Dar deja ungurii au introdus tot felul de legi care-i asupreau pe evrei, le Îngrădeau drepturile, și atunci nu mai aveai voie să mergi la o școală superioară, la liceu sau la universitate, așa că foarte mulți au renunțat la școală. Însă era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apă nu era, nimic. Se aducea o dată sau de două ori pe zi, cu bidoanele, și mergeam să ne dea apa de care aveam nevoie. Și așa am stat vreo patru săptămâni. Vă păzea cineva? Da, sigur, erau nemți și unguri care ne păzeau, iar teritoriul era Îngrădit. Dar acolo au fost tot felul de oameni. Înainte de război eram În relații foarte bune cu toate naționalitățile, Însă când s-a Întâmplat asta pentru mine a fost un șoc. Nici nu vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copiii evrei. Deci n-am terminat liceul, am Început să Învăț ceva meserie și În ’44 am fost deportată. Am stat la Reghin... Tatăl meu a fost mutat acolo, la Reghin, la o bancă, dar după ce ne-au comasat la unguri, tata a fost dat afară din serviciu, deci trăiam foarte greu. În ’44, când au intrat nemții În Ungaria, și la noi au Început persecuțiile rasiale, a trebuit să purtăm steaua galbenă. După aceea, Încetul cu Încetul, viața noastră s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dau numai un exemplu: doamna aceea, mama doamnei Martha, a fost așa crunt bătută, că nu putea să vină pe picioare acolo unde stăteam - era amenajată o pivniță unde detectivii tindeau interogatoriile cu forță și cu bătăi... Cine erau detectivii? Ungurii, adică din partea poliției maghiare... Asta a fost aici, la noi În Ardealul de Nord. După patru săptămâni, Într-o bună zi ne-au Încolonat și ne-au băgat În vagoane și ne-au spus că mergem la muncă. Eram 148
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acum „Dermatologia” - asta a fost casa noastră, unde ne-am născut toți. Și acolo am trăit. Și aici, În centru, am avut altă casă, unde a fost și prăvălia. Tatăl meu a murit În ’40. În septembrie au intrat aici ungurii, iar el a murit pe 2 octombrie. Și numai mama a fost, când a venit, după aceea, deportarea. Eu am spus totdeauna că mă bucur că tatăl meu a murit atunci, pentru că așa n-a suferit de pe urma celor Întâmplate mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a venit, după aceea, deportarea. Eu am spus totdeauna că mă bucur că tatăl meu a murit atunci, pentru că așa n-a suferit de pe urma celor Întâmplate mai apoi. El fiind, trăind și născându-se aici, În Austro-Ungaria, s-a simțit ungur și așa a și fost tratat Întotdeauna. Așa că a murit și n-a știut nimic, n-a văzut nimic. Am auzit că se face ghetou - n-am crezut, pur și simplu n-am crezut. El n-a fost bolnav niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și un fabricant, care avea numai un băiețel de șapte ani, nu mai avea nevastă... Toți eram prieteni... Și am fost vreo 18-20 În șatra aia, dar destul de ordonat. Așa de ordonat, că a doua zi au fost nemții sau ungurii și au spus: „Asta trebuie luat, partea cealaltă trebuie luată...”, peste un sfert de oră „partea cealaltă trebuie luată și zidită altfel”, unde spun ei. În fine, au spus că tot trebuie dărâmat și făcut acolo unde ei spun. Atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]