3,550 matches
-
materialul ar fi ajuns cu prisosință dacă bunica, croindu-l, ar fi luat lățimea drept lungime. Inge Wenzel cutreiera așadar gările orașelorgermane în cămașa ei de noapte șvăbesc-bănățeană. La oraș n-am purtat niciodată această cămașă de noapte, ci am vârât-o în raftul cel mai de jos din dulap. Dar am mai întâlnit-o o dată, purtată de o străină într-un vagon de dormit, timp de opt ceasuri prin noaptea de iarnă, în cursul unei călătorii de la Timișoara la București
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
colțurile gurii lui dacă știa de planul securiștilor. În orice caz, nu s-a ocupat de mine mai mult decât de femeia-samovar. Imediat după asta, m-am dezbrăcat lăsând ușa deschisă, dar mi-am păstrat dresul sub pijama, m-am vârât în pat, m-am acoperit și, pe sub pătură, am îndesat scrisorile în dres. Am rămas apoi culcată o vreme, după care m-am sculat și m-am grăbit s-ajung la WC. Am rupt plicurile, le-am azvârlit în closet
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să mă imobilizeze în somn, iar după ce dispăream din compartiment ar fi călătorit ca și ceilalți doi până la gara următoare. Sau și-ar fi continuat drumul până în zori, pentru ca apoi să facă drumul retur și, o dată ajunsă acasă, să se vâre frumușel în pat. Primind o zi liberă ca să se poată odihni în voie. De-abia fusese stinsă lumina în compartiment că a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub obraz, m-am simțit ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace zăpada sub zăpadă mi-ar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de servili. Maistrul blănar călătorea deseori în străinătateși aducea de-acolo geamantane întregi de cosmeticale și îmbrăcăminte ieftine, care în țară aveau mare căutare. Odată mi-a făcut cadou o a treia căciulă de castor de baltă furată din fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o cămășuță albă de noapte, cu dantelă. Fie și numai pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene. Cămășuța era dintr-un nylon străveziu, scrâșnitor, și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit din invidie și dispreț. Cămășuța de dantelă oficia o plăcere senzuală care aici, în țară, nici n-ar fi putut exista din cauza pauperizării vieții cotidiene. De altfel, am și vârât-o jos de tot în dulap, iar apoi, înaintea plecării din România, am vândut ambele cămăși de noapte la talcioc, împreună cu un prieten. Pentru a atrage clienții, prietenul meu a fluturat în aer mai întâi cămașa cu zimți de zăpadă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de praf pe ele, nemototolite, fără pete de sudoare. Au încheiat un contract din care sunt excluse orice sentimente, au grijă ca rochiile de damă să nu se murdărească la probă cu make-up și ruj, ca domnii să nu-și vâre piciorul în pantalon încălțați, ca nasturii să nu se rupă și hainele să fie atârnate înapoi la locul lor, pe umerașe, după ce le-ai probat. și, mai ales, ca fiecare să plătească la casă. Inge Wenzel și Jakob te momesc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aceste fețe de pe panourile rușinii, ce-mi erau totuși mai apropiate decât muncitorii fruntași pe panourile de onoare, acei slugarnici și lingăi gata oricând să îndeplinească planul - fie și pe acela de crimă. și de parcă acești virtuoși ai regimului nu vârâseră îndeajuns spaima în mine, mai și eram ispitită să-mi caut eu însămi senzații tari, peste măsură de riscante, ce-mi dădeau palpitații. Eram cu nervii la pământ, în așa hal încât pur și simplu trebuia să fur. Să-i
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întrebat-o cum reușise să intre în casă la mine. Mi-a zis că-mi lăsase biletul prins de clanța ușii, în casa scării. Apoi, întrerupându-se brusc și ducând vertical arătătorul la gură, a luat telefonul și l-a vârât în frigider. Zicându-mi că de mult bănuiește că i-au montat în telefon un microfon de ascultare. și-n timp ce telefonul sta frumușel în frigiderul ei, băgat la răcoare, i-am povestit de frigiderul meu pe care se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vis ca acesta: Pe fața mamei e un răzor de pietriș alb, ce se întinde din colțul gurii până sus în dreptul ochiului. Pășesc pe el și pantofii scrâșnesc, o pietricică îmi intră în pantoful drept și-mi roade călcâiul. Mama vâră degetul în pantof, scoțând piatra din el. Merg mai departe până ce ajung la marginea ochiului ei, unde dau peste un gard de cimișir; în fața lui, pe un scaun, șade un bărbat în halat alb, care mângâie un dulău și-mi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a distrus. Nu voi pleca de-aici până ce treaba asta nu Mi se va citi pe față“. Că I se citește pe față - asta-i Privirea Străină. Mult mai târziu, am scris următoarele: „Ceea ce scoți cu tine afară din ținut, vâri înăuntru în privire“. Faptul că Privirea Străină contribuie la riposta celor intacți e doar un aspect. Fiindcă persoanele intacte trec și ele în apărare - o apărare perfect inutilă. Pun și ele pe seama Privirii Străine acele intenții de care au nevoie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care de la oameni se trage. Pentru mine a existat și continuă să existe o diferență dacă vorbim despre cer și dacă, folosind pluralul cerului, ne și găsim în sfera poeticului, spunând „ceruri“ - ori dacă vorbim despre frica pe care o vâră în noi alți oameni. Ar trebui să folosim și frica la plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot mereu, din nou, cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o linie pe alta. și ei consideră că a sosit în sfârșit timpul s-o ducă la fel de bine acasă la ei cum o duc de decenii dușmanii lor din „mocirla capitalistă“. Sau dușmanii lor de stat, pe care i-au vârât după gratii sau i-au „convins“ să plece aiurea, cu nervii zdruncinați, din scârbă de țară, ori i-au izgonit în lume. Cei mai mulți dintre băgătorii-de-frică privesc, luând act de mine, ca pe o înfrângere faptul căazi eu și cu ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zăpadă. Nu mai putea; era sfârșit. Am obosit, zise Mircea cu sudoarea șiroind pe frunte. Să ne odihnim puțin; stați și voi. Ne-am așezat pe pojghița de gheață umăr la umăr, să ne mai tragem sufletul, stând cu picioarele vârâte în zăpadă până la genunchi. Ne-am dat jos rucsacurile improvizate și am răsuflat mai ușurați, privind la statul gros și denivelat de zăpadă ce se întindea departe, pe suprafața câmpului pustiu. Leu solidar cu noi a lut loc în fața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost montată o ușă automată hipersofisticată, special creată pentru persoanele cu handicap. În Canada aceștia posedă un pass electornic special, care le permite să deschidă tot, de la ușa toaletei la cea a liftului, totul cu prioritate, bineînțeles. Dar dracul își vâră coada mereu, iar sistemul de deschidere al sas-ului dublu, așa cum se poartă în Canada din cauza frigului, este mai mereu în pană. O echipă de tehnicieni repară tot timpul ușa asta. Mi-am luat într-o bună zi un aer
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dar câte lucruri urâte nu se spun despre noi, cei care n-avem alt păcat decât că respirăm odată cu lumea și ne mărginim la veștile ei. Eu am degetele negre de cerneala ziarelor devorate; mi-e dragă această murdărie; sunt vârât cu mâinile până la coate în colecțiile de reviste ale lumii și le cunosc până la știrile de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalță neîncetat aburul vieții pe pământ. Îmi place să stau la coadă pentru ziare. Caut Sportul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fosforescente, dar în fața ei, la un pas de mine, stătea un om fără brațe ținând de subsuori câte o fotografie a cosmonautului Titov; nu dădea nici un semn că ar cerși, totuși, cât l-am privit, vreo trei-patru persoane i-au vârât în buzunarele hainei câte ceva. El își ținea fața întoarsă de la mine; m-am rugat: „Privește-mă!”. După aceea, m-am răzgândit: „Nu mă privi! Dacă nu mă privești, ajung la hotel!”. El mă auzi, desigur, altfel nu se explică de ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și din pulberea lor de granit am refăcut istoria cu i mic, adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată în cârcă, lipită de mine și purtată pas cu pas, ca o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat. Servieta și mai apoi sacoșele și pungile de plastic ticsite de cursuri, dicționare, caiete mari, zeci de cărți, sute de fișe vârâte în plicuri au fost calabalâcul meu de studentă la română-franceză. Adevărul e că, în tot acest timp scurs între 4 și 22 de ani, între grădiniță și Filologie, n-am prea făcut cumpărături pentru casă; n-am mers la piață
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu cercuri sau cu flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari și tăioase, tot din plastic, ce se închideau cu un țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Rigo a spus la telefon că tot ce-a rămas e deja la ei în curte și că n-are rost să mai venim o dată. Nu trebuie decât să aduc căruciorul înapoi a doua zi și rezolvă el restul. După ce vârâm comoara în pivniță, Mircea pleacă acasă. În loc să mă prăbușesc, simt din senin că prind puteri și mă apucă o poftă năpraznică de acțiune, de parcă aș fi Superman. Înșfac căruciorul, zdroncănesc cu el prin toate gropile până pe Fucsik, unde dau o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
hohote de plâns, fiindcă mă simt singură și deznădăjduită. Las oiștea din mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns. Înjur în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din curte răsare Oana cu o lanternă și cu pisica Țila în brațe. Se apropie de poartă încet, nedumerită, îmi vâră lumina în ochi prin grilajul de fier, apoi izbucnește în râs și spune iau mami cum arăți parc-ai fi babacloanța. Îmi vine să-i ard una, dar nu pot, fiindcă am mâinile ocupate și oricum e dincolo de gard. Țip
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din Italia. Întotdeauna scumpi, cu talpa de piele fină, să nu-și strice mersul. A uitat că pe nomenclaturiștii comuniști i-a cultivat ca prieteni, nu doar ca relații. Că preț de zece ani au fost nedespărțiți. Că i-a vârât pe gât și altora, ca pe niște „băieți buni“, pe bune!... Nu înțelege de ce „băieții buni“ se simt trădați. Nici nu are de ce. La orizont se profilează noua nomenclatură. Alte personaje, aceeași morală. * Revelionul se face la mine acasă. Sunt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în care zace tata după ce i s-a extirpat tumora de la vezica urinară. Acele din venele lui mă dor, sângele i se scurge într-o sondă, pe obrajii livizi i-au crescut țepi albi. Binevoitoare doar în secunda când le vâr banii în buzunar, surorile și infirmierele îl tratează cu o familiaritate jignitoare, ca pe un moș dat în mintea copiilor. Unde a rămas domnul distins și sigur pe sine de până ieri? Un trup gol sub cearșaf în salonul rece
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]