3,596 matches
-
și după sprijinul acordat de zaporijieni răsculatului Emelian Pugaciov, împărăteasa Ecaterina a II-a a dat ordin generalului Piotr Teleki să pună capăt existenței Siciului turbulent. Operațiunea pe care a condus-o Teleki în iunie 1775 s-a încheiat fără vărsare de sânge. Siciul Zaporijian a fost încercuit de infanterie și artilerie iar ocupanții lui somați să capitulze. Atamanul Petro Kalnîșevskîi și o serie de consilieri ai săi (starșina „bătrâni”) au găsit o stratagemă care a permis cazacilor să scoată din
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
, scris și Whanganui , este un oraș din Noua Zeelandă cu cca. 40.000 loc. situat la 200 km nord-est de Wellington, la vărsarea râului Whanganui River în Marea Tasmaniei. Orașul se află în districtul Wankui, golful Taranaki Bight, pe Insula de nord, Noua Zeelandă, care se învecinează cu districtele: la vest Taranaki, la nord-vest cu Kapiti-Coast, la nord cu Ruapehu și la est cu
Wanganui () [Corola-website/Science/318047_a_319376]
-
Traversează Alpii Australieni (Munții Plenty și Désappointement), trec prin localitatea Mitta Mitta și peste râurile Ovens și Goulburn, atingând coasta în Golful Port Phillip (145ș 25' long. E) și descoperind numeroase râuri care păreau că au un loc comun de vărsare (regiunea Golfului Spencer).
William Hovell () [Corola-website/Science/318063_a_319392]
-
13 km. La sud, despărțită prin canalul Hvar (adâncime maximă de 91 m ) se învecinează cu insula Hvar, iar la mare distanță, în direcția sud-vest se află insula Vis. Țărmul insulei este în general uniform, fiind brăzdat pe alocuri de vărsarea în mare a unor pârâuri cu debite mici, care în perioada verii sunt secate de cele mai multe ori. Un număr mai mare de golfuri și peninsule se găsesc pe coasta vestică. Relieful dominant al insulei Brač este muntos, lanțul munților având
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
Adâncimea maximă este de 2.5 m. Este separat de Marea Neagră printr-un peresip de formă oblică, tăiat de o portiță. În partea de nord a limanului Alibei, se află limanul Hagider, care s-a format odată cu separarea gurii de vărsare (estuarului) a râului Hagider de lacul Alibei printr-un grind de nisip. Mulțumită schimbului continuu de apă cu Marea Neagră, și limanul Alibei constituie un adăpost de reproducere al speciilor de pești marini. Limanul Burnas (în , în , care apare uneori pe
Limanele Tuzlei () [Corola-website/Science/318194_a_319523]
-
43 km și o suprafață a bazinului de 235 km². El izvorăște din apropiere de satul Satalâc-Hagi (Alexandrești) (Raionul Bolgrad), curge pe direcția sud, trece apoi pe teritoriul Raionului Ismail și se varsă în Râul Catalpugul Mare în apropiere de vărsarea acestuia din urmă în lacul Catalpug, în dreptul satului Șichirlichitai-Noi. În partea superioară străbate o vale cu o lățime de 2-3 km din Podișul Podoliei și apoi se varsă printr-un canal cu lățimea de 300-500 m în râul Catalpugul Mare
Râul Catalpugul Mic () [Corola-website/Science/318206_a_319535]
-
în limba greacă στόμα - "stoma", adică gură, în rusă бухтa - "buhta", idem) care leagă limanul de larg. Aceste caracteristici deosebesc limanul atât de un lac, cât și de celelalte tipuri de lagune.. Toate limanele basarabene au fost inițial văi de vărsare ale afluenților, fie ai Dunării, fie direct ai Mării Negre. În Holocen, cu aproximativ 7500 ani în urmă, aceste văi au fost inundate de mare. În locul Deltei Dunării se întindea atunci un golf din Marea Neagră, în care se vărsau apele Dunării
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
maximă este de 2.5 m. Este separat de Marea Neagră printr-un grind nisip de formă oblică, tăiat de o portiță. În partea de nord a limanului Alibei, se află limanul Hagider, care s-a format odată cu separarea gurii de vărsare (estuarului) a râului Hagider de lacul Alibei printr-un grind de nisip. Mulțumită schimbului continuu de apă cu Marea Neagră, și limanul Alibei constituie un adăpost de reproducere al speciilor de pești marini. Limanul Burnas (în , în , care apare uneori pe
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
nord-est unde se găsesc aceste canale este slabă (între 2 și 14‰), în sud-vest este ridicată (15-32‰). Limanul Nistrului (în , în ) este cel mai estic și ultimul dintre limanele basarabene, despărțind Basarabia și Bugeacul (la sud-vest) de Edisan (nord-est), la vărsarea fluviului Nistru în mare, fiind un liman maritim. Are suprafața de 360 кm² și adîncimea maximală de 3 m. Volumul apei este de 0,54 km³ (apele limanului fiind puțin sărate). A fost foarte bogat în resurse piscicole. Legătura cu
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
în partea de est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 37 km est de centrul raional Bolgrad. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Catalpugul Mic, care se varsă în râul Catalpugul Mare, în apropiere de vărsarea acestuia din urmă în lacul Catalpug, în dreptul satului Șichirlichitai-Noi. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
El se află la o distanță de 40 km nord-est de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Odesa. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Catalpugul Mic, care se varsă în râul Catalpugul Mare, în apropiere de vărsarea acestuia din urmă în lacul Catalpug, în dreptul satului Șichirlichitai-Noi. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hasan-Batâr (în ), în acel an el fiind redenumit Vinogradne. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Hasan-Batâr, Bolgrad () [Corola-website/Science/318271_a_319600]
-
Newcastle (pronunțat ) este un oraș portuar cu 290.000 loc. din statul New South Wales, Australia. El este amplasat la ca. 160 km nord de Sydney, la gura de vărsare a lui Hunter River în Pacific. Prima încercare a englezilor din anul 1798 de a popula regiunea a eșuat. Necesitatea întemeierii unui port a început cu exploatarea masivă a cărbunelui. Regiunea va populată prin anul 1804, iar localitatea este denumită
Newcastle, New South Wales () [Corola-website/Science/318278_a_319607]
-
partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 45 km est de centrul raional Bolgrad. Din apropierea acestei localități izvorâște râul Catalpugul Mic, care traversează satul și se varsă în râul Catalpugul Mare, în apropiere de vărsarea acestuia din urmă în lacul Catalpug, în dreptul satului Șichirlichitai-Noi. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Satalâc-Hagi (în ), în acel an el fiind redenumit Oleksandrîvka. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. În apropierea acestei localități are loc vărsarea râului Ialpug în Lacul Ialpug. Până în anul 1944 satul a purtat denumirea oficială de Curciu (în ), în acel an el fiind redenumit Vinohradîvka. În această localitate se află punctul internațional de trecere auto a frontierei Curciu - Vulcănești (dintre Ucraina și
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
Alexandru Dejeu a impus unele reguli, cum ar fi acea că „pe baza informațiilor lui să nu se treacă la arestarea vreunei persoane, iar datorită faptului că el nu este de acord cu politica partidului, nu vrea să se facă vărsare de sânge, adică în cazul că unele persoane ar încerca să se organizeze și să treacă la acțiune armată, el va semnala ca să se ia măsuri de împrăștierea lor și nicidecum măsuri pentru arestarea acestora” . Așadar, Dejeu camufla acțiunile ostile
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
până la Tulgheș și mai apoi de Masivul Ceahlău, culmile bistrițene desfășurându-se pe aproape 50 km spre est. Limită nord-estică este ferm marcată de firul Bistriței, peste care se învecinează, până la Holda, cu masivele Rarău — Giumalău și mai apoi, până la vărsarea Bistricioarei în Bistrița, cu Munții Stânișoarei . La vest, sunt despărțiți în partea sudică tot de Bistricioara, până la Bilbor, de Grupa nordică a Munților Giurgeului - Munții Borsecului și ulterior, până la Pasul Bursucăriei inclusiv de Depresiunea Bilbor, de grupa sudică a Munților
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
479 î.Hr.. După înfrângerea la Plateea a armatei persane, aceasta, sub comanda lui Artabazus, a încercat să se retragă în Asia Mică. Majoritatea celor 43.000 de supraviețuitori au fost atacați și uciși de către forțele lui Alexandru în zona de vărsare în mare a râului Strymon. Alexandru a recăpătat, în cele din urmă, independența Macedoniei după sfârșitul Războaielor persane. Alexandru a susținut că descinde din grecii din Argos și Heracle, deși Macedonia a fost considerat un stat „barbar” de către o minoritate
Alexandru I al Macedoniei () [Corola-website/Science/319798_a_321127]
-
de mile. Părăsea frontiera la Independence în Missouri, urma cursul râurilor Kansas, Big Blue, Platte, North Platte și Sweetwater și traversând apelor prin South Pass în Munții Stâncoși traversa bazinul râului Green, continuându-se de-a lungul văii Snake până la vărsarea acestuia în Columbia.
Oregon Trail () [Corola-website/Science/319810_a_321139]
-
teritoriul României și, în caz că nu vor putea pune mâna pe ei, să fie împușcați. Granița româno-moldoveană urmează cursul nord-nord-vest/sud-sud-est al Prutului între două colțuri pe care le formează cu frontierele româno-ucraineană și moldo-ucraineană : Ea urmează cursul râului Prut până la vărsarea acestuia în Dunăre, precum și o porțiune de 570 m pe fluviul Dunărea. De partea românească, frontiera româno-moldoveană este cuprinsă între localitățile Cuzlău (județul Botoșani) și Galați (județul Galați). De cea moldoveană, se întinde între localitățile Criva și Giurgiulești. Pe acest
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
medierea lui Yusuf Batit, exponent de seamă al ortodoxiei răsăritene, ortodoxie care a fost puternic reprimată sub stăpânirea catolică și care considera că este mai favorabil ca cetatea să fie redată musulmanilor. Saladin ar fi dorit să preia cetatea fără vărsare de sânge, dar localnicii refuză să se predea preferând distrugerea acesteia în luptă și astfel începe asediul Ierusalimului. Armata lui Saladin era orientată către Turnul lui David și Porțile Damascului, asupra cărora arcașii trimit o ploaie de săgeți. Urmează mașinile
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
începe de la un alt colț format de Republica Moldova, România și Ucraina, pe malul stâng al Dunării, la 570 m în aval de confluența cu râul Prut, și se termină nedefinit aproap de țărmul Mării Negre, la 7 km la sud de vărsarea brațului Chilia, în zona Musura. Cea mai mare parte a acestui traseu, orientată de la vest la est ca și Dunărea și brațul Chilia, se datorează de asemenea comisiei sovieto-române din iunie 1940. Totuși, anumite secțiuni s-au aflat în litigiu
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
moștenite" în 1991 de Ucraina). Începând din ianuarie 1991, România cere restituirea celor șase insule, dintre care cinci se află pe brațul frontalier Chilia (Daleru Mare, Daleru Mic, Tătaru mic, Maican și Limba, această ultimă se află la gura de vărsare), iar cea de-a șasea este Insula Șerpilor din Marea Neagră, cu apele sale teritoriale. În 1997, un arbitraj american a cerut României să renunțe la revendicările sale asupra celor șase insule și să semneze cu Ucraina un tratat frontalier care
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
format de intersectarea granițelor Poloniei, Cehoslovaciei și României, situat în vârful Stogu al Munților Maramureșului. Mai departe, urmează creasta de est a munților până la izvoarele Ceremușului Alb. Din acest punct, granița urmează un traseu spre nord pe valea Ceremușului până la vărsarea acestuia în râul Prut. După ce parcurge un traseu scurt de-a lungul Prutului, granița se îndreaptă spre nord până când se intersectează cu fluviul Nistru. Granița se termină într-un alt colț unde se intersectează frontierele Poloniei, României și URSS, ultimul
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
un traseu scurt de-a lungul Prutului, granița se îndreaptă spre nord până când se intersectează cu fluviul Nistru. Granița se termină într-un alt colț unde se intersectează frontierele Poloniei, României și URSS, ultimul punct de frontieră polono-român fiind la vărsarea râului Zbruci în Nistru. În perioada interbelică, au funcționat mai multe puncte de trecere a frontierei între Polonia și România, cele mai importante fiind Zalescic (azi orașul Zalișcikî din Ucraina) - punct rutier și feroviar de pe malul Nistrului și care ducea
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
împărțit teritoriile Poloniei și Lituaniei (Galiția și Podolia). În 1434 a fost fondat Voievodatul Podoliei cu centrul la Camenița. De-a lungul râului Zbruci a fost construită una din liniile de apărare împotriva invaziilor turco-tătare. Au fost realizate fortificații. La vărsarea Zbrucilor în Nistru, regele Ioan III Sobieski (1674-1696) a construit Cetatea Sf. Treime din Okopî - cunoscută prin drama Nie-Boska komedia (Comedia Nedivină) a lui Zygmunt Krasiński (1812-1859). Între anii 1772 și 1793 râul Zbruci a fost frontiera între Polonia și
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]