3,613 matches
-
spune că un asemenea spațiu intermediar desparte și lumea oamenilor de lumea tenebrelor, de lumea demonică. Dar eu unul n-am fost niciodată acolo, nu-l cunosc, probabil structura mea lăuntrică nu mi-ar permite să rezist acolo. Aici, în văzduh, aici sunt acasă, așa cum erai tu în orășelul Serenite. Aici îmi duc traiul, am venit de sus, repet, ca păstrător al cărții pecetluite. Pentru cei de jos, de pe pământ, noi, cei de aici, constituim domeniul invizibilului, ceea ce înseamnă strict că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
simt încurajat și continuu să-l iscodesc pe învățătorul meu: -Dar spune-mi, Victor Doi, iartă-mă că te numesc astfel!... Știi, semeni extraordinar cu fratele meu Victor... Pe viitor promit să nu mai greșesc însă. Spune-mi, cine populează văzduhul? Ce zici, e nimerit să numesc de-acum așa noua mea patrie? Cine-l populează și ce relief este acesta, avem noi sau n-avem corporalitate? -Iară mă asaltezi nu cu o întrebare, cum te-am rugat, ci cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
populează și ce relief este acesta, avem noi sau n-avem corporalitate? -Iară mă asaltezi nu cu o întrebare, cum te-am rugat, ci cu o rafală de întrebări. Dar mă voi strădui să te lămuresc. Dacă așa dorești, numește văzduh lumea aceasta, eu o numesc altfel, nu mi se pare foarte important. Nu știu sau nu pot să-ți destăinui dacă pentru tine lumea aceasta este chiar o patrie, pentru mine sigur este, sau dacă este doar o stație de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cer. Ai avut o ezitare, ai întârziat și porțile cerului ți s-au închis, nu ești singurul care a pățit una ca asta. Dar e posibil să se mai deschidă o dată și să ajungi totuși acolo, în cer. Cine populează Văzduhul? Tot felul de creaturi, venite de te miri unde. Nu le putem așeza pe toate sub același numitor. Unele sunt din cer, altele de pe pământ, ca tine, altele sunt mesageri ai lui Satan, ce mai, o faună pestriță și complicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el e Veniamin, copilul care se ridică la cer. Din clipa aceea, Truman, prietenul lui Lazarus, devine și prietenul meu. Toți trei ne înțelegem de minune. Cu ei alături, mă simt mai în largul meu, mai în siguranță aici, în văzduh. Totuși, cel mai preocupat sunt, în continuare, nu de viața din văzduh, ci de cea de pe pământ. Tot timpul aproape mi-l petrec privind jos, spre orășelul meu, Serenite. Spre familia mea dragă, din care fusesem smuls atât de abrupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Truman, prietenul lui Lazarus, devine și prietenul meu. Toți trei ne înțelegem de minune. Cu ei alături, mă simt mai în largul meu, mai în siguranță aici, în văzduh. Totuși, cel mai preocupat sunt, în continuare, nu de viața din văzduh, ci de cea de pe pământ. Tot timpul aproape mi-l petrec privind jos, spre orășelul meu, Serenite. Spre familia mea dragă, din care fusesem smuls atât de abrupt. După numai câteva zile, are loc un fenomen cu adevărat catastrofal, comparabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un vis care nu mi-a plăcut deloc, care mi-a produs o stare ciudată de spaimă. Inima îmi bate cu putere. Dar chiar îmi bate sau e doar o părere, cum corpul meu întreg este o părere, aici, în văzduh? Lazarus mi-a spus destul de clar că eu nu mai am corp, deci totul e o părere. Părelnic este ce mi se întâmplă aici, în văzduh, sau părelnic este ceea ce am visat că se întâmplă jos, pe pământ? Ei, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sau e doar o părere, cum corpul meu întreg este o părere, aici, în văzduh? Lazarus mi-a spus destul de clar că eu nu mai am corp, deci totul e o părere. Părelnic este ce mi se întâmplă aici, în văzduh, sau părelnic este ceea ce am visat că se întâmplă jos, pe pământ? Ei, la dilema asta n-am idee care e răspunsul. Îl caut din priviri pe înger, să mă lămurească el. Îl zăresc ceva mai încolo, stă nemișcat, cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că una în sens invers, din rău în mai rău. După experiența moscovită, el se privea pe sine însuși, cel de odinioară, cel de la începutul activității revoluționare desfășurate în orășelul Serenite, așa cum ar privi un fluture care plutește diafan în văzduh spre un vierme ce se târăște neputincios, spre un vierme asemenea celui din care a ieșit el... Și înainte Cameniță înscrisese sub numele său unele gesturi, unele acțiuni promițătoare: dar totul decursese cumva confuz, din instinct, pe bâjbâite, fără ca el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
14 TC "14" \l 1 Atrocitățile acestea pe care le visez despre lumea de jos, lumea orășelului Serenite, îmi provoacă un rău imens, un rău fizic. Sigur, realizez că mă exprim impropriu când vorbesc despre rău fizic, fiindcă aici, în văzduh, regulile fizicii sunt altele decât pe pământ. Trupul meu, dacă există, doar m-a prevenit Lazarus, există numai în mintea mea. Mi-nchipui că e făcut dintr-o substanță diferită, de natură, probabil, imaterială, este iluminat, arată cam așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
despre cei de jos. Sunt doar vise sau ceea ce visez eu chiar se întâmplă aievea? Lazarus tace stânjenit. Din reacția lui înțeleg că nu are voie să discute cu mine acest subiect. Între timp, m-am obișnuit cu viața din văzduh, știu că există tabuuri, știu că Lazarus are reguli stricte care, spre deosebire de existența pământeană, sunt și respectate, de aceea nu mă mai mir de muțenia lui. Totuși, după câteva clipe, Lazarus, ca și în alte împrejurări când dorește să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mult, mersul pe furtună, și facem cale-ntoarsă. La un moment dat, pe drum, mă plâng că am obosit. Lazarus pricepe că este un tertip de-al meu, urmăresc eu ceva anume, n-am cum să obosesc, când ești locuitor al văzduhului n-ai cum să obosești. Totuși, intră în jocul meu: -Vrei să ne odihnim? mă întreabă cu bunăvoință. -Aș vrea, confirm. Ne așezăm pe valurile alburii, moi, ale unui nor. Chiar aveam anumite intenții ascunse, propunându-i așa, hodoronc-tronc, popasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu fratele meu Vlad. 16 TC "16" \l 1 Și din acest vis mă trezesc îngrozit. Nu e normal ce mi se întâmplă: Lazarus mă asigurase că aici, în văzduh, nu mai am trup și nu mai am reacții omenești, nu mai am emoții, sentimente puternice, spaime. Ceea ce, încă o dată, nu se adeverește: sunt prea implicat în viața de jos, a oamenilor vii, sufăr laolaltă cu ei parcă încă aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lor, când voia asta e nebunească: dimpotrivă, datoria mea, a noastră față de Cel de Sus, față de principiile Sale tocmai aceasta este: să le amintim celor care L-au uitat că El există. Le prezint celor doi camarazi ai mei din văzduh punctul meu de vedere. Lazarus tace. Mi se pare că disting o urmă de zâmbet aprobator pe buzele sale. Curând am confirmarea că, deși nu are dreptul s-o recunoască, totuși este de partea mea. Lazarus mă anunță cu voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de efectul pe care-l produce asupra mea: - Și anume: azi-noapte au avut loc iarăși înfruntări între grupuri de îngeri și soldați ai întunericului. Câteva dintre făpturile cerești au căzut răpuse și trupurile lor neînsuflețite zac pe tărâmurile acestea din văzduh. Să încercăm să facem ca măcar unul dintre trupurile îngerilor să ajungă jos, în oraș. Ideea lui mi se pare extraordinară, mă bucur ca un copil ce sunt sau ce eram: -Truman, Truman, ești grozav, ești un prieten formidabil! exclam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
26 TC "26" \l 1 Mă trezesc speriat din acest vis. Chiar a dispărut înghițit de ape orășelul meu, Serenite?! Inima îmi bate să-mi sară din piept. Îmi dau seama că n-ar trebui să-mi bată - aici, în văzduh, dacă am înțeles bine, nu mai am corp, așadar nu are cum să-mi mai bată inima și-ncă atât de tare de parcă ar fi gata să-mi sară din piept... Probabil, iarăși, doar mi se pare, e doar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deține el informații, va avea loc îndată. Mă uit la micul spectacol pe care-l dă condorul ca să ne atragă atenția: și el, ca și mine, adeseori are gesturi, reacții de pământean. De altfel, cele mai multe dintre creaturile de aici, din văzduh, fac un fel de balans între cer și pământ... Și nu e normal, nu este văzduhul un spațiu intermediar, o casă improvizată, o sală de așteptare în drumul pământenilor spre ceruri și al ființelor cerești în coborârea ori în căderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
condorul ca să ne atragă atenția: și el, ca și mine, adeseori are gesturi, reacții de pământean. De altfel, cele mai multe dintre creaturile de aici, din văzduh, fac un fel de balans între cer și pământ... Și nu e normal, nu este văzduhul un spațiu intermediar, o casă improvizată, o sală de așteptare în drumul pământenilor spre ceruri și al ființelor cerești în coborârea ori în căderea lor spre pământ?... Se pare că a sosit clipa. Lazarus se apropie de mine cu înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sa, în 1978, l-au deplâns și regretat, păstrându-i o amintire neștearsă în sufletele lor. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Martirii în arene! Cei ce mor martiri, o, Cezar, un salut trimit spre tine! Azi văzduhul clocotește de triumfu-ți efemer... Peste leșuri du-ți mărirea închegată din ruine; Sufletul ni-l cheamă Domnul, să-l înalțe către cer! Roma geme de serbare, gânditori pășesc Lictorii: Îndoieli și remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
te batjocorea, Iar altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-ai dăruit Prin ucenicu-ți mult iubit: Ioan. Când ceasul însă a venit Ai expirat Pământul s-a cutremurat, Văzduhul s-a întunecat Complet. Cu-o lance coasta ți-au străpuns Focar de-amor; Si apă, sânge-au picurat Din coasta-ți, Miel nevinovat, Isus. O, Doamne, fă-ne nouă-un loc În coasta ta; Și-aprinde-ne cu focul tău Să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și sânge Domnul tău te-a răstignit! De atunci întreaga fire Te-a-nsoțit în imn și cânt: Oameni, păsări, animale Îl slăvesc pe Cel Preasfânt! Bun părinte, vino iară Cu seraficul tău duh, Să răsune Pace, Bine! Pe pământ și în văzduh. Cheamă-ți fiii pe-a ta urmă, Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dacă nu se lucrează, nu valorează nimic. Pace și bine! Pr. Iosif Simon Huși, 6 august 1994 Dimineața (pastel) Pe pământul plin de rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să semene cu o bună propoziție (și nu cu una anostă) dintr-o poezie. Căci pe alocuri se întâmplă ca două propoziții reușite să se mai și asemene. Propoziția: „Când păsările mor, vântul le poartă cu burta-n sus prin văzduh“ este o propoziție absolut firească în proza lui Antunes. Ea sună și a poezie bună doar pentru că este o proză bună. Existau și-așa destule capcane în obiecte și în cuvintele legate de ceea ce face, nu de ceea ce gândește omul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai jos, printre ele, riscându-și viața, dovedind un curaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]