6,856 matches
-
Celălalt organ pe care-l numim creier, cel cu care am venit pe lume, pe care-l transportăm în craniu și care ne transportă pe noi pentru ca noi să-l transportăm pe el, n-a produs niciodată decât niște intenții vagi, generale, difuze, și, mai ales, puțin variate, despre ce trebuie să facă mâinile și degetele. De exemplu, dacă creierului din cap i-a venit ideea unei picturi, sau muzici, sau sculpturi, sau literaturi, sau păpuși de lut, el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mobile și imobile, câinele Găsit nici peste zece ani nu va fi în stare să se vadă pe sine însuși ca fiind al treilea proprietar. Cel mult, când va fi un câine bătrân, va reuși poate să dobândească obscurul și vagul sentiment că participă la ceva riscant de complex și, cum s-ar spune, plin de alunecoase semnificații, un tot făcut din părți unde fiecare parte este și totul căruia îi aparține. Idei aventuroase ca aceasta, pe care creierul uman este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor, am reflectat la ce mi-ați spus, că am două săptămâni pentru a retrage vasele care ocupă spațiu în magazie, pe moment nu mi-am dat seama, probabil din cauza emoției pe care am simțit-o înțelegând că există o vagă speranță de a fi în continuare furnizorul Centrului, dar apoi am început să meditez, să cuget, și mi-am dat seama că nu e ușor, ba e de-a dreptul imposibil, să îndeplinesc în același timp două sarcini, adică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu e posibil mereu să ai idei originale, e de ajuns să fie utile. Cipriano Algor și-ar dori să prelungească tihna patului, să profite de somnul bun de dimineață care, poate pentru că n-avem despre el decât o conștiință vagă, este, din toate, cel mai reparator, însă excitația provocată de ideea care îi venise, amintirea statuetelor sub cenușa caldă, și, de ce să nu mărturisim, precipitata informație anterioară că n-adormise din nou, toate astea la un loc l-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se deschid în zid, arta criptografului constă în a ști să le apropie, să elimine ce le separă, va veni mereu un moment când ne vom întreba dacă visul, ambiția secretă a secretelor n-o fi, în fond, posibilitatea, chiar vagă, chiar depărtată, de a nu mai fi secrete. Cipriano Algor se dezbrăcă, stinse lumina, se gândi că va avea o noapte de insomnie, dar după cinci minute căzuse într-un somn atât de adânc, de opac, încât nici măcar Isaura Madruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întâmplarea cu Tuberculosul. Îl persecuta ideea sfârșitului, probabil, și dorea să se asigure că va rămâne în urma lui măcar un bust de marmură. I-am promis ceva vag, ca să nu-l jignesc. N-aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin manuscrisele diabolicilor... Am avut o tresărire când ghidul nostru ne-a dus să vizităm o sală secundară, cu tavanul strâns În câteva chei de boltă. Erau niște mici rozete, dar pe unele am văzut sculptată o față bărboasă și vag caprină. Bafomet... Am coborât Într-o criptă. După șapte trepte, un pavaj de lespezi duce spre absidă, unde ar putea să se Înalțe un altar sau un tron al marelui maestru. Dar se ajunge acolo trecând pe sub șapte chei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
port calota asta neagră, și toți au murmurat că aș fi un mag. Ei, și? Doctorul Dee, dintr-un renume ca ăsta, prosperă. Am fost să-l vizitez la Mortlake și tocmai cerceta o hartă. N-a spus decât ceva vag, bătrân diabolic ce e. Fulgerări sinistre În ochii lui vicleni, mâna osoasă care-i mângâia bărbuța de țap. — E un manuscris al lui Roger Bacon, mi-a spus, și mi-a fost Împrumutat de Împăratul Rudolf al II-lea. Cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
toți pereții... De Guaita, un biblioman drogat. Papus: ăsta-i bun.“ Apoi se opri dintr-odată. „Tres... De unde vine noutatea asta? Din ce manuscris?“ Grozav, m-am gândit, și-a dat seama de interpolare. Noi am rămas la un răspuns vag: „Știți, lista a fost alcătuită răsfoind diverse texte, iar cea mai mare parte le-am restituit deja, erau bune de aruncat. Vă amintiți de unde vine Tres ăsta, domnule Belbo?“ „Nu cred. Diotallevi, dar tu?“ „Au trecut atâtea zile... E important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un model de croșetat“, zicea Belbo. „Da’ de unde, domnule, sunt toate combinațiile posibile Între n elemente. Calculul factorial, ăla din Sefer Yetsirah. Calculul combinărilor și al permutărilor, esența Însăși a lui Temurah!“ Așa era, desigur. Una era să concepi proiectul vag al lui Fludd, ca să identifici harta pornind de la o proiecție polară, alta era să știi câte Încercări erau necesare și să le poți proba pe toate, ca să ajungi la soluția optimă. Și, mai presus de toate, una era să creezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aruncaseră beretele, lăsând să le fluture pletele lungi, negre, iar capetele lor păreau că-și iau zborul de pe gâturi. Urlau, ca În seara aceea la Rio, houu houu houuuuu... Formele albe Începeau să se lămurească, una dintre ele căpătase o vagă asemănare omenească, cealaltă nu era Încă decât un phalus, o ampulă, un alambic, iar cea de-a treia era pe cale să capete forma clară a unei păsări, a unei bufnițe cu ochelari mari și cu urechile ciulite, cu ciocul Îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fost prea evident probabil. Nu era genul de persoană, presupuse ea, căreia îi plăcea să facă lucrurile cu prea mulți martori. Transmitea o dorință de a-și păstra intimitatea. Apoi se întrebă, pentru o clipă de coșmar, dacă avea vreo vagă bănuială în privința motivelor pentru care îl invitase Henrietta. Un val de rușine o năpădi imediat, trezindu-i una dintre cele mai urâte amintiri. La șaptesprezece ani fusese la un bal al lunii mai la Cambridge, invitată de băiatul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
frenetic cu peria prin păr și-și înșfăcă haina. — Apropo, vocea lui Stevie era mai mieroasă ca oricând, l-am văzut pe Jack Allen deunăzi. Era cu o fată firavă, brunetă. Știi cine-o fi? — N-am nici cea mai vagă idee cu cine își petrece Jack Allen timpul și nici nu mă interesează. Probabil le găsește în Pagini Aurii, la D, de la Disponibile. — Mia-aau! o tachină Stevie. Bănuiesc că-i mai bine să nu împărtășești sentimentele lui Jack. Stevie smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
veselă. Pare o persoană foarte drăguță. — Mulțumesc, mamă. Chiar este. Ralph îi conduse la plecare și o îmbrățișă strâns, așa cum obișnuia să facă atunci când era mică. Mirosul lui bine cunoscut, un amestec de tweed tocit, aftershave antic și o aromă vagă de tutun, îi aminti pentru o clipă binecuvântată de momentele cele mai fericite pe care le petrecuseră împreună. — Mai vino cât de curând. Iar data viitoare adu-l și pe prietenul tău. Mi-aș dori foarte mult să-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i spui lui Laurence, ce naiba? — Dar nu pot să mă căsătoresc cu el dacă nu e copilul lui... O mulțime de femei au copii despre care nu sunt sigure că sunt ai soților lor. Dar ignoră pur și simplu vaga asemănare cu lăptarul și-și văd de viața lor. Oricum, te-am auzit bine? Nu mai devreme de acum câteva luni, ai fi oprit un vagabond pe stradă și-ai fi făcut un copil cu el. Vorbim despre bărbatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vestea lui Laurence. — De ce nu? Doar n-o să-ți spună că nu mai vrea să te vadă în veci, nu-i așa? Îngrijorarea din vocea lui Stevie spulberă rezervele lui Fran. Simțea nevoia să se destăinuie cuiva și avea o vagă speranță că Stevie ar putea s-o înțeleagă. — Pentru că nu știu dacă e copilul lui sau al lui Jack. Reacția lui Stevie fu ultimul lucru la care se aștepta Fran. Nici urmă de șoc, oroare sau dezaprobare. Doar un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zăcu pe podea cu o pernă pe față până când Ben veni și-l zgândări. — Așadar, papă-lapte, ce-ai de gând să faci în privința asta? Cu perna Marilyn Monroe pe cap, Jack reflectă. Necazul era că n-avea nici cea mai vagă idee. — Ce părere ai de formatul ăsta, Stevie? Fran se simțea destul de mândră de pagina de titlu plină de culoare pe care tocmai o schițase pentru Fair Exchange. — Ai lua-o de pe raft și ai pune-o în plasa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de obositor avea să fie să se ocupe de ziar și apoi să se întoarcă acasă să aibă grijă de tatăl ei. Avea să fie doar ceva temporar, până când găsea o soluție mai bună. Deși n-avea nici cea mai vagă idee care avea să fie aceea. Era prea devreme pentru a primi vizite și Tawny Beeches încă nu-și pusese fardul strălucitor. Micul dejun era cu siguranță ora marilor bătălii. Pensionarii nu fuseseră încă sedați de încălzirea centrală înăbușitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia viitorului“ (1892) de Al. Macedonski, „Noul corent literar“ (1899), „Poezia nouă“ și „Transformarea liricii“ (1900) de Ștefan Petică. Potrivit Lidiei Bote, după eclectismul unor Macedonski, Traian Demetrescu & Co, primul volum simbolist „pur” și matur apărut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în negarea tradiției și, nu în ultimul rînd, inaderența la politica expansionistă, naționalistă și militaristă a lui Marinetti & Co caracterizează - pe de altă parte - pseudomorfozele sud-est europene ale futurismului. Influența futuristă a rămas practic nulă în Bulgaria, unde, cu excepția unui vag expresionism social de sorginte maiakovskiană introdus mai tîrziu de poetul Gheo Milev, penetrația curentelor avangardiste a fost ca și inexistentă. În schimb, în Iugoslavia, după episodul afin futurismului italian al efemerei reviste croate Zvrk, apărută în iunie 1914, mișcarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1913 de Vinea și, respectiv, Tzara: „Vreau să rămîn aci la Tuzla/lîngă valsurile moarte-n casa albă/ cînd pleacă școlarii rahitici/ și-n plaje sîngeră macul sălbatic/ cheag tușit în amiaza fragedă.// seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Acest constructivism hibrid, impur, impregnat de futurism și afin expresionismului, aliat, împotriva realismului și naturalismului, unor curente moderniste mai moderate (unele chiar cu iz tradiționalist), nu era totuși asumat ca program explicit, ci subordonat unei formule sintetice, prea generoase și vagi — „arta nouă” sau „curentul nou”. Numărul 57-58 dedicat „Interiorului nou“ are un grupaj tematic mai degrabă sărac. Drept editorial este reprodus un text al lui Le Corbusier-Saugnier („Manual de locuință modernă“), alături de o ilustrație a lui Bruno Taut (Interior). Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără „vocație teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de o politețe elogioasă dusă uneori pînă la umilință „ipocrită”, comprehensiv și eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și, uneori, opuse; pe de o parte, un model clasic, „viril” și paternalist, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de gen...), caracterizat prin disponibilitate comprehensivă, empatie, fragmentarism subiectiv, eseism artist, mefiență față de poza autoritară, lipsă a apetitului pentru ordine ierarhică și judecăți de valoare discriminative, preferință pentru texturi, nu pentru structuri, pentru impresionismul „pur”, așadar pentru cultivarea capricioasă a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul ideilor „majore” clare și distincte, al construcțiilor sistematice, teoretizante și conceptualizante. Deloc lipsit de spirit critic, Perpessicius aparține în mod vădit categoriei criticilor „feminini”, „artiști” și „poeți”; articolul său programatic „În tinda unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]