8,307 matches
-
cu șprițuri scurte de ulei din coajă de portocale. Trei muncitoare În halate albe supraveghează procesul. Una dintre ele, o frumusețe brună, Îi face semn cu mîna și Îi arată o ușă glisantă de sticlă, Îndemnîndu-l să se alăture celorlalți vizitatori, care gustă din produsele finite. Uleiul de măsline strălucește În tuburi miniaturale japoneze, alături de franzele proaspete, făcute cu drojdie, iar oamenii mănîncă icre negre și pâté de foie gras, cu paharele umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
au o lungă tradiție În fabricarea uleiului, știi. Sandina face o pauză pentru ca Wakefield să-și șteargă o picătură de ulei de pe bărbie. — Uleiul nostru este unul dintre cele mai fine produse În țara asta. Face un gest către ceilalți vizitatori. Cumpărători, bucătari, niște tipi din L.A. Cumperi? — Observ, recunoaște Wakefield. — Modesta mea locuință e aproape. Am o colecție de zece mii de cărți de bucate. Fac și vin, strict pentru mine și prietenii mei. Tonul ei devin intim. — Beth nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri oricînd și relua. Dacă mîine, un om rătăcit din alte lumi, cu un alt trup și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din noi raporturi de sintaxă”, numindu-l „cel mai mare poet de azi al României”. Poetul de la Mărțișor, însă, îi va contraria admirația după plecarea din țară, făcîndu-i un portret vitriolant și, moralmente vorbind, nedrept în volumul Poarta albă („Un vizitator de mare literatură“, 1930), spre ironia amară a lui E. Lovinescu din Memorii... O prezență relativ des întîlnită în paginile revistei este cea a lui N.D. Cocea, vechiul mentor socialist de la Facla (unde Vinea îl va însoți) și Rampa, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
malurile Rimacului: Kyra Kyralina a fost tradusă de d. Eugenio Garro”. Din nr. 67 aflăm că „Salonul de artă al Sturm-ului din Berlin (...) a deschis o sală de lectură cu 50 de reviste străine de literatură, muzică, artă la îndemîna vizitatorilor. Contimporanul este expus”. Iar în nr. 60, un comentariu despre numărul 5 al revistei Bibliografia constată „progresul” artei noi autohtone expuse la tîrgul de carte din Florența: „Despre tîrgul cărții din Florența și sala românească, Alberto Marco scrie «prezența de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
impresia că era gata-gata să plângă. L-a privit pe Takamori, apoi i-a întins mâna și i-a spus: — Mulțumesc... ești foarte amabil. 3 ? A trecut o săptămână până când familia Higaki s-a obișnuit cât de cât cu ciudatul vizitator, răstimp în care Gaston a atras asupra sa nemulțumirea tuturor, cu excepția lui Takamori. Cea mai afectată dintre toți a fost Tomoe. Nasul, barometrul perfect al stării ei de spirit, era vânăt de furie. Îl săgeta cu privirea pe Takamori, gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că trebuie să existe în el un ceva care să risipească misterul legat de Gaston. Într-o bună zi, Takamori a fost căutat la Banca F. de un polițist de la secția Marunouchi. Secretara părea puțin îngrijorată când i-a anunțat vizitatorul. — Higaki-san, sper că nu aveți necazuri. — Te rog să nu dai nici o declarație împotriva mea, glumi Takamori. A ghicit imediat că era ceva în legătură cu Gaston. A deschis totuși ușa camerei de oaspeți cu puțină teamă. Polițistul care îi primise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și ia rămas-bun. Pe urmă sună mobilul lui Dan. Apoi al meu. Le ignorăm pe ambele. La nouă, În timp ce Dan iese de la duș, iar eu termin să mă machiez, cei de la recepție sună din nou ca să ne anunțe că avem vizitatori. Nu că aș fi mirată. Femeia asta nu stă pe gînduri cînd vine vorba să mă scoată de la ședințe, dacă are chef să vorbească cu mine, așa că Îmi vine greu să cred că ar ține-o la distanță refuzul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vine vorba să mă scoată de la ședințe, dacă are chef să vorbească cu mine, așa că Îmi vine greu să cred că ar ține-o la distanță refuzul nostru de a răspunde la telefon. Și bineînțeles că Linda și Michael sînt vizitatorii care ne așteaptă În hol. Unde altundeva ar putea să fie, Doamne? Dar nici nu mă supăr. Cum m-aș putea supăra, avînd În vedere caracterul ei și faptul că ne-a organizat o nuntă splendidă ieri? Adevărul adevărat este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Cividale la Pavia. Fără să mai dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și ridice spada asupra mea, dar Gundo i-a venit de hac cu jungherul ascuns în toiag. După care i-am terminat pe toți, împlântându-le în piept pumnalele. Încă se zbăteau între viață și moarte, când au apărut alți vizitatori. Era un mic grup de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri cu săgeți deja gata de tras și îndreptate spre noi. - Volpe se perpelește acum în flăcările iadului, a constatat tânărul care purta la centură și o dagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tragic. Lucas Își puse placid arma În toc, Marie Îl ajută pe Stéphane să adune foile Împrăștiate. - Am muncit ca nebunul! Pentru nimic! Nu lipsea nici măcar un dosar, nici măcar o pagină! Și nimeni nu ia Mésadrol În afară de Kersaint... - Fie că vizitatorul care ne-a precedat n-a găsit ce voia, fie că a fost Întrerupt Înainte să găsească. Morineau apucă atunci un registru vechi care se deschise singur. Deveni atent. - Ia te uită, aici parcă au fost smulse niște pagini... Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum de aflase că el era În pericol pe faleză. - Al șaselea simț? persiflă el. Marie schiță un zîmbet scurt. - Morineau. Era Îngrijorat. Cred că, În fond, ține la dumneata. Îi anunță sosirea lor persoanei care se ocupa cu primirea vizitatorilor și căreia Îi Întrerupsese o convorbire personală la telefon. Responsabilul cu arhivele, un tip care se apropia de șaizeci de ani, imobilizat Într-un scaun cu rotile - accident de mașină - se fălea cu faima de memorie vie a unui ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prostrație. Avu o sclipire de speranță, Înălță capul schițînd un zîmbet, crezînd că o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept spre el. - Ryan! Vizitatorul neașteptat nu părăsi cabina decît În zori, cînd Christian zăcea inert pe banchetă. Ryan se aplecă peste masă pentru a lua cu el un mic aparat de Înregistrare pe care-l strecură În sacul etanș. Își Îndreptă pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sînt acolo, privește. Făcu cîțiva pași spre epava vasului Mary Morgan. Marie, care nu-l slăbea din ochi, băgă de seamă că părea să aibă dificultăți de mișcare. Cu toate astea, se aplecă spre vechiul sipet care dădea la iveală vizitatorilor o comoară de doi bani, printre obiecte aflîndu-se niște lingouri grosolan vopsite În galben. Ryan zgîrie cu vîrful unghiei unul dintre lingouri, lăsînd să se ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi care veniseră pe urmele lor să-l Încadreze. Ryan, așezat liniștit pe o banchetă destinată vizitatorilor, o luă Înaintea Întrebării lui Fersen. - CÎt am stat la pușcărie, treizeci de ani, nu m-am gîndit decît la un singur lucru: să știu cine a ucis-o pe soția mea. - I-ai făcut să vorbească sub hipnoză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clientela În mare parte familială, prin importanța pe care-o capătă aici divertismentul sexual eliberat de contextul obișnuit al «agățatului», centrul naturist de la Cap d’Agde scapă În largă măsură acestei dihotomii. Se deosebește deopotrivă (ceea ce este o surpriză pentru vizitator) și de centrele naturiste tradiționale. Într-adevăr, acestea pun accentul pe o concepție «sănătoasă» despre nuditate, excluzând orice interpretare sexuală directă; alimentația ecologică este la mare cinste, tutunul e practic interzis. Participanții, sensibili adesea la ideile ecologiste, se regăsesc În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la zoo unuia dintre copii, când trenul încetinește treptat. Mă uit și văd că oprește într-o gară. Lower Ebury. Toată lumea își strânge bagajele și coboară. Mă ridic ca un automat și eu. Cobor din tren pe urmele familiei de vizitatori ai Grădinii zoologice din Londra, ies din gară și mă uit în jur. Stau în picioare lângă o gară mică-mică de țară, cu un pub numit The Bell over the road. Drumul șerpuiește în ambele direcții și în depărtare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestii din astea. Exact. Împing ușa de sticlă cu optimism și intru, cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la pat cu o boală (descoperită Întâi de un francez) care l‑a obligat să se interneze În spital. Doctorii l‑au repartizat la secția de terapie intensivă. Îl țineau sub oxigen. Nu permiteau să aibă mai mult de doi vizitatori o dată. Ravelstein aproape că nu vorbea. Câteodată Îmi arunca o privire de recunoaștere. Ochii mari Îi scânteiau din turnul cranian care era capul lui pleșuv. Brațele, niciodată prea bine dezvoltate, și‑au pierdut În curând tot ce mai era mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se reflectă În suprafața lor. Afirmam Întotdeauna - răspunzând Întrebării lui Ravelstein: „Cum Îți imaginezi tu moartea?” „Prin sistarea imaginilor”. Vrând să spun, o dată În plus, că În suprafața lucrurilor se reflectă miezul lucrurilor. Spre sfârșit, Ravelstein atrăgea o droaie de vizitatori. Dar puțini dintre aceștia ajungeau În dormitor - Nikki avea grijă să‑i selecționeze. Printre cei importanți se număra Sam Pargiter, a cărui prezență era ciudat semnificativă. Pargiter se număra printre prieteni mei apropiați. Prin mine citise faimoasa carte a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de toți oamenii aceia care veneau să‑l vadă pe Ravelstein În ultimele sale zile și care, Înșirați de‑a lungul pereților camerei, alcătuiau un grup mare de martori tăcuți. El nu mai avea puterea să accepte sau să respingă vizitatori. Dar pot spune că pe unii dintre ei nu i‑ar fi dorit deloc acolo. Smith, unul din vechii lui rivali, și‑a făcut apariția alături de o nevastă nouă care‑l instruia la marginea patului: - Spune‑i că‑l iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fără cea mai mică formalitate. Gilda Flood și soțul ei se iubeau unul pe celălalt. Ravelstein aprecia această relație naivă (dar indispensabilă), mai mult decât orice altă legătură umană. Nu‑i nevoie să mai explicitez. Notam, pur și simplu, varietatea vizitatorilor veniți să‑l vadă pe patul de moarte, gândind că În momentul când Ravelstein s‑ar ridica să privească, ar fi reconfortant să vadă oameni care‑i erau familiari, cu care avea afinități - ceva ca un soi de Înrudire - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI BĂRBATUL CU TOMBERONUL OMUL CU SACAUA PRIMUL BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre, regele, purtători de cocarde, lachei, arlechini, dansatori, bufoni, trompetiști, toboșari, măști, figuri, spectatori, lume, lume, lume, păsări. Regizorul poate renunța la unele personaje. Regizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ai visat. GRUBI: Țțțț! Și ce dacă? S-a rotit cu mine? S-a rotit. Groapa asta o să ne-nvețe să ne rotim ca pasărea aceea și o să ne ridicăm cu ea la cer. Ai să vezi. (Apar MAJORDOMUL și VIZITATORUL IMPORTANT; primul va da explicații celui de-al doilea, dirijându-i gesturile și orientându-i atenția.) MAJORDOMUL: Am ajuns, domnule, să ne odihnim puțin. (Se așează pe scaune; își fac vânt cu pălăriile.) VIZITATORUL: Tocmai aici? Nu mă așteptam. MAJORDOMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]