3,866 matches
-
Avortul spontan din toamnă îi provocase o dezamăgire imensă și, de-atunci încoace, fusese pe teren nesigur - mascându-și tristețea cu prea multă muncă la serviciu, gătindu-i lui Terrence mese complicate pentru a-i dovedi că era o soție vrednică, în ciuda neputinței de a-i dărui un copil, și consumându-se prea mult în tot ce făcea. Dar în ziua aceea, în grădină, avea din nou vechea strălucire în priviri și, deși în mod obișnuit era rezervată în compania altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui Avram. Acum la fel. Nu are nici o pretenție. E foarte mulțumit și că a rezolvat și problema cu afurisitele acelea de țigări. De foame mai rabzi, gândea el, dar dacă nu ai ce fuma e jale, ești un om vrednic de milă. Mai mare necaz nici că se poate! Te uiți la alții cum tacticos și dezinvolt scot fumul acela plăcut mirositor, atât pe gură cât și pe nări, salivezi, înghiți în sec și te minunezi singur de prostia ta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i s-a cuibărit în plămânul stâng, undeva aproape de inimă. Nu a rezistat operației și a murit, lăsându-l pe Doru în grija mătușii. Aceasta, o femeie cu frica lui Dumnezeu, de grosimea și înălțimea unui măturoi uscat la soare, vrednică și gospodină în felul ei, nu știa carte și, din acest motiv, considera că și alții pot trăi la fel de bine, fără asemenea eforturi zădarnice. În consecință, micuțul Doru Gârleanu, după ce împlinise opt ani, văzându-i pe ceilalți copii de seama
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tânăr, își iubea nevasta, cu suflet deschis, cum ai iubi o oglindă care nu s-ar aburi, un talisman care te-ar ocroti mereu. Bătrânul și-a iubit mult baba, până la ultima ei suflare. Acum, o jelea pe Axinia, pe vrednica lui noră... - Am țânut mult la dânsa... ca la ochii din cap, am țânut... bunî șî vrednică fimei o fost Axinia... Dumnezău s-o hodinească-n paci, în împărăția Lui! murmura bătrânul cu ochii în lacrimi. După ci s-o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un talisman care te-ar ocroti mereu. Bătrânul și-a iubit mult baba, până la ultima ei suflare. Acum, o jelea pe Axinia, pe vrednica lui noră... - Am țânut mult la dânsa... ca la ochii din cap, am țânut... bunî șî vrednică fimei o fost Axinia... Dumnezău s-o hodinească-n paci, în împărăția Lui! murmura bătrânul cu ochii în lacrimi. După ci s-o prăpădit Lina, baba me‟, spunea, el, casa o rămas ca pustie, șî, când o adus-o Anton
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de foarte mică, dintr-o prematură mândrie, se zăvora în sinea ei... se izola, din ce în ce, de cei din jur. Poate și asta o ajuta să vadă și să înțeleagă mai limpede lumea din jurul ei. Domnica, femeie tânără, vrednică și voinică... de ani buni capul casei, și bărbat și femeie, era deprinsă cu toate treburile gospodărești. Nu se da îngenuncheată de greutăți și nevoi. Viața și munca, în bătătură casei, și-o împărțea cu bătrâna ei soacră, Zoița, mama
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înseamnă a elogia o limbă românească limpede ca apa de izvor... frumoasă, pentru că este vie și curată. Avea toată dreptatea să se fălească, cu satul ei... ... Deși adunase ani că le pierduse numărul, cum spunea ea, era încă o femeie vrednică. Dacă o întrebai de fecioru-su, Ion, ea răspundea: - Ei, îi mort... îi mort! Da‟ cini ești mata, ha?! face ea bănuitoare, și mută mâna de la ochi la ureche. Dacă o întrebi, cum a murit Ion, ea oftează... - Of, of,.. blăstămațî
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
murit șî m-o lasat cu copchil la țâțî, la niș noușpi ani. Ni-am încercat norocu‟ cu Ion, da‟ șî pi dânsu‟ l-o strâns Dumnezău, șî n-am avut parti niș di el. Eara tari bun Ion șî vrednic... bărbat fără samăn. După dânsu‟ nu‟ni mai trebuie alt bărbat, câți zâli‟oi mai ave‟! - Nu folosăști mamî la nimica, să te tângui. Intră bătrâna în vorbă. O murit! Șî nouă ne vini rându când hotărăști Dumnezău! Asta-i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anuca a ascultat vorba celor doi, și pe furiș, să nu afle bătrânul, cu Sultan și Pârvu, a dat fuga Gheorghe TESCU 128 plângând la „Doamna“, și i-a spus tot... Învățătoarea a înțeles-o și știind cât este de vrednică, s-a hotărât s-o învețe „gospodărie“, așa cum și ea a învățat la „Școala de menaj“, în Iași. După o vreme, bătrânul Toma și fecioru-su Anton, se minunară de cele ce făcea Anuca în gospodărie, și cum deretica cu chibzuială
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
semn spre Suceava, de pe deal pe deal, care ajungea în scurtă vreme, semnul de cumpănă până la Domnie. Anuca, fata pădurarului 131 Și, îndată olăcarii, chemau țara la război, cu oastea la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul P 14 Rareș Tiron străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o carte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atentă asupra surprinzătoarei și neașteptatei schimbări de direcție a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru a dobândi acest bun pierdut și drag, este numai prin... moarte. Da! Ea are puterea de a mă conduce - și o va face, fără îndoială - la locul pe care mi-l simt pregătit încă de pe acum și cu adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și, negreșit, o voi dobândi. Am să lupt până ce se va înmuia și îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după bunul plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se pretind a fi prea neimpresionabili, ca să mai poată fi surprinși vreodată de ceva, darămite pentru acest sărman nefericit, atât de sensibil și de fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eu cu precădere în viață a fost, și încă este - Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin purtarea lui, un bărbat vrednic și un soț adevărat nu face decât s-o înalțe pe femeia lui, determinând-o să renască. Nimeni, pe mine, însă, nu m-a înălțat vreodată. Necăsătorindu-mă, n-am avut niciodată prilejul de a avea un copil al meu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ele. Însă Șerban își permitea ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa se și întâmpla, de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în sfârșit, am priceput eu adevărul despre soțul ei: Că n-a fost soț și tată mai vrednic decât tine, Vasile! Că numai eu știu, Vasile, eu și copilașii, câtă dragoste ai revărsat tu asupra casei noastre! Vasile, Vasile, Vasile, ce-o să facem noi fără tine, Vasile? Că tare ne mai era drag să te așteptăm seara, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ei, și mă așezam în fruntea lor, eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mîngîietor lîngă niște întristați. $30 1. Și acum! Am ajuns de rîsul celor mai tineri decît mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cîinii turmei mele. 2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrînețe? 3. Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la ușa aproapelui meu, 10. atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții! 11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12. un foc care mistuie pînă la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția. 13. De aș fi nesocotit dreptul slugilor sau slujnicei mele cînd se certau cu mine, 14. ce aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
după aceea. De fapt, Își pierduse Întreaga experiență de adult. Cuprins de o exaltare nervoasă, deschise ușa și aruncă o privire pe coridor, ținîndu-și răsuflarea. Conștient oarecum de amenințarea pedepselor la care se expunea, simțea că face o faptă eroică, vrednică de un Îndrăgostit. GÎndurile lui rebele Îl umpleau de o voluptate nevinovată: era ca un elev ce se laudă că a mîncat bătaie de dragul unei fete, stînd la soare lîngă un teren de crichet, bînd suc și ascultînd Îndrăgostit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asemenea lucruri nobile, ci de o cunoaștere omenească simplă, dar pasionată. Deschise Încă o dată cartea lui Tolstoi și citi: „Ceea ce mi se păruse cîndva măreț și nobil - bunăoară dragostea de patrie, de propriu-ți popor - mi-a devenit odios și vrednic de plîns; iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț“. Prins În flagrant delict de trădare și crimă, reprezentantul acestui soi de idealism sfîrșise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
agile, pe atât de încet era în cugetare. Și-a elaborat însă în sute de milenii o gîndire. Încetineala a fost de folos moralei căci, în principii, omul era pe atunci de neclintit. Ce crezi că a făcut din acest vrednic bărbat evoluția? Ușor ușor, mintea a luat-o înaintea mușchilor iar morala și-a încălecat între ele principiile. Astfel toate au avut de suferit. Rațiunea în galop îl scoate din țîțîni pe om. La drept vorbind, nu s-ar zice
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]