KorAP: Find »[drukola/base=zăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...135 136 137 ...218 >

5,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

treci prin iad ca să pori prețui cu adevărat ce i se opune... ― Adică dacă suntem apți de fericire fără să fi cunoscut suferința, asta vrei să spui? ― Din ce-am visat azi-noapte, concluzia, mai ales, m-a pus pe gânduri... Zăceam în zăpadă, undeva, într-o pădure, cu piciorul stâng rupt de un pin înghețat, doborât de vânt. Strigam după ajutor și deodată, am auzit lupii urlând. Urlau de se înfiora pădurea. Tăceau numai când strigam eu. Atunci ascultau; ca să se

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
veselie care-mi zgâria nervii: "Trebuie să mai treacă, apoi, vreo două toamne, ca să-mi pot pune la încercare fidelitatea, băiete. Ar fi o mare greșeală să mă mărit cu tine acum și, pe urmă, să-mi scoți ochii că zac în pat ori, în toamna viitoare, să fac vreo comă sentimentală din pricina căreia să te părăsesc. Mai bine să așteptăm." Ca să n-o silesc să se prefacă mai departe, n-am insistat. Când Julia își punea ceva în cap, era

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două cadavre zăceau pe o lespede de ardezie susținută de patru pilaștri de porfir. Păreau a dormi în patul nupțial, Rotari în mijloc, și Gaila la dreapta sa. La stânga regelui exista un loc gol. O aștepta pe a doua soție, regina Gundeperga. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
coloane erau încă în picioare, având urme de tencuială roșie. Celelalte case, prăbușite cu totul, erau năpădite de muri și de tufe de soc din care răsăreau cioturi de grinzi arse. Acolo unde fusese piața, lângă o adăpătoare de piatră, zăceau la pământ două statui sparte. Una de bărbat și alta de femeie, probabil ultimii protectori ai satului. Erau din materiale de calitate, și cineva le curățase de glod, încercând să le recupereze. În timp ce mă uitam la ele stând pe vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
parte de primejdii, drumul era bun, și soarele, blând. Așa că ni s-a părut totul prielnic, până ce în fața noastră s-a ivit orașul. Fusese mare și bogat, dar acum se mai vedeau doar urmele. Bucățile de marmură fuseseră desprinse sau zăceau pe jos, sfărâmate. De aceeași soartă avuseseră parte și alte multe pietre. Înfățișarea odăilor devastate îți dădea senzația înfiorătoare că priveai muribunzi în pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în grijă gropile de scurgere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
uitat afară. Am văzut doi bărbați călare, sulițași, și alți doi pe jos cu două torțe aprinse în mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ne-ar fi așteptat. Am intrat într-o odaie cu podeaua de pământ, plină de găuri. Se coborau două scărițe de piatră, luate cine știe de unde. În vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cea mai mare parte a timpului la palatul ducal, el pentru a învăța să guverneze urmărindu-l pe Gisulf, eu ajutându-l și explicându-i obiceiurile și legile. XII „Vreau să mă-ntind în pat în casa mea; am să zac bolnav, voi spune «mi s-a-ntâmplat ceva», și vecinii vor da buzna pe ușă, vecinii vor veni să mă vadă. Și va veni și sora mea, iar sora mea îi va face de rușine pe toți, da, îi va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
hățuri și fără șa. Atunci el m-a implorat cu aceste cuvinte precise, ca și cum mi-ar fi citit gândurile: - Nu mă omorî numai pe motivul că nu știu să stau călare! Între timp, fiecare fugea pe unde apuca. Mulți încă zăceau pe jos și ne rugau să le luăm cu noi copiii și femeile. Grimoald și Rodoald își căutau din ochi deznădăjduiți surorile. Dar și ele, din instinct sau trase de alții, se pierduseră în întunericul pădurii, printre muri, și duse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
te-a socotit a fi drept, căci n-ai falsificat niciodată înscrisurile cancelariei în contra noastră. Iată de ce ți-am arătat locul și mai ales deoarece rabinul vrea să se stea de vorbă cu tine. Casa rabinului Methibtha fusese distrusă, drept care zăcea bolnav într-un cort. Nu era foarte bătrân, deși părea sleit de puteri. I-a spus lui Eleazar și femeii care avea grijă de el să ne lase singuri. S-a străduit să se facă înțeles. - Stiliano, Romilde n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
aici și numele prinților, cărora li se spune porfirogeneți. Într-un vestibul, în fața camerei primei nopți, am văzut opt medici care, judecându-i după haine și giuvaiere, treceau drept foarte iscusiți. Heraclion, arătând spre o ușă, a spus: - Acolo înăuntru zac fiicele mele. Garibaldo s-a oprit în fața medicilor. - Aș vrea înainte de toate să pun acestor iluștri învățați o întrebare. Ce tratament ați folosit până acum? S-au uitat la el disprețuitori și fără să-i răspundă. - Dar-ar boala-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
tron fără să-mi fi vorbit vreodată despre asta, fără să-și dea seama cu ce avea să se confrunte, fără să se îndoiască de puterile sale. Atitudinea asta a lui m-a dat peste cap; ce mai, câtă trufie zăcea în el! Atunci mi-am înfipt privirea în cea a Gundepergăi, și ea m-a citit; tânăra fiică a Teodolindei, condamnata folosită din plictiseală de către soț preț de câteva nopți, și-a rostit sentința cu încăpățânarea unei femei bătrâne: - Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
îi evocam creierii împrăștiați pe câmpurile de bătaie, cuvintele leprosului întâlnit de mine pe drumul Ravennei, drept care părea să se retragă exorcizat. Atât de mult mă îndepărtasem de Dumnezeu, că bucata din crucea care mi-a fost dată la Bizanț zăcea uitată într-o desagă prăfuită, vârâtă sub hainele vechi din dulap. - Adeodato, i-am spus pe nepusă masă, am ceva să-ți arăt. Voiam să-i arăt doar o copie după cartea Apocalipsei scrisă cu litere aurii pe fond de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cartea Apocalipsei scrisă cu litere aurii pe fond de purpură, care-i aparținuse Gundepergăi, și despre care se spunea că ar avea adnotările lui Ambrogio din Milano. M-am dus la dulap și, negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de ceva timp, am văzut că unele suluri căzuseră pe după vechile tunici. Tot scotocind pe-acolo, am dat de desaga în care pusesem relicva și m-am uitat la ea iritat din senin. Fără vreun motiv anume, am decis să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
că e vorba aici despre otravă. Trebuie să așteptăm câteva zile și să vedem cum evoluează boala. Această îndoială a avut darul să oprească pe loc armata longobardă, gata să-l răzbune, precum și rugăciunile lui Adeodato. După ce șase zile a zăcut la pat, Aio a reînceput să vorbească și să judece, dar cu mintea unui copil de șapte ani. Ceea ce, oricum, a fost considerat de medic un semn bun. În schimb trupul, după zece zile, i s-a înzdrăvenit de tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de sudoare, cu pumnalul la o palmă de pieptul lui Rodoald. Ne-am străduit să păstrăm cât am putut secretul asupra stării lui, dar bârfele servitorilor au făcut înconjurul Paviei, după care s-au răspândit în tot regatul. Când a zăcut la pat, situație care a durat toată luna mai a anului 652, am guvernat regatul din spatele fiului său, care, datorită iscusinței militare și de a comanda, ținea armata în frâu, în timp ce Ansoald administra palatul și tezaurul. Dar vasalii pretindeau deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
rând, a umplut orașul de străini dornici să ne spurce sângele cu al lor. La acestea, Ariberto a exclamat: - Bine zis! Și nici Gundeperga nu s-a lăsat mai prejos. - Chiar dacă mi-a fost soț, nici eu nu vreau să zac alături de el și de concubina lui. Din ziua aceea, pentru a se da rotunzi, niciun om din Pavia n-a mai vrut să fie înmormântat la San Giovanni. Drept care preoții catolici, care câștigau enorm de pe urma locurilor de înmormântare, au mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
o desagă, aflată alături de cadavrul unui bătrân. Am fost invitat la domeniul neamului Ariberti de către episcopul de Concordia, Anselmo, ca să-i pregătesc pentru botezul cel adevărat pe ereticii arieni care mai trăiesc în aceste locuri. Bătrânul, îmbrăcat ca un pelerin, zăcea în biserica San Lorenzo, golit de sânge în urma a trei lovituri de junghier, două în burtă și una mai jos. Înainte de a-și da sufletul, a desenat cu sângele propriu o cruce pe zid și câteva cuvinte: Э CU GREU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

Înșirate În ordine alfabetică. Astfel, Între acele CD-uri, Sasha știa Întotdeauna unde erau Thelonius Monk și Miles Davis, Dinah Washington, Bill Evans și Tuxedomoon. Unde se află melodia noastră, Desire. Pe șaua elefantului indian care ținea loc de masă zăcea o carte cu coperte negre. În centru se Întindea, moale, o femeie goală. Semnul de carte era așezat către ultimele pagini. Nebunia. Romanul, căruia Îi citise bunele recenzii, Îl cumpărase mai mult pentru coperta lui nespus de frumoasă. Sasha era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
clănțănească foarfecele. Maja adăugă cu un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu o oră mai târziu decât anunțase. Studenții Înscriși pe listă - mai bine de două sute - zăceau În atitudini descompuse pe băncuțele din hol. Unii fumau, alții răsfoiau cu disperare cursurile, căci unul dintre examinați, ieșind, Îi asigurase că asistentul - hamalul profesorului din vremuri imemorabile, Încâinit de atâta așteptare a unei catedre - nu punea Întrebări doar din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era un loc aseptic, gol, În care era o canapea, o măsuță pe care zăcea un catalog de mostre și un dulăpior din plastic și sticlă, asemănător celui din cabinetul doctorului de la Asistența Socială. Dar pe pereți erau fotografii cu personaje faimoase, gen David Beckham, care Își tatuase spatele, mâinile, fesele, și chiar ceea ce părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cele trei puncte de sutură destul de vizibile și sângele de pe cămașă aveau să-i dea Întâietate. Aveți răbdare, doamnă, răspunse plantonul. Sergentul e ocupat, voi sunteți mulți, iar noi suntem puțini. Emma deschise fereastra. În lumina nemișcată a după-amiezii soarele zăcea fără viață În spatele unui cearșaf boțit de nori. Stoluri de pescăruși brăzdau cerul ca niște foi albe de hârtie. Sfârcurile de ciment ale colinelor - diforme excrescențe ale caselor. Roma crescută pe ea Însăși ca un organism viu - un animal În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
numea Arme și Tir. Pe coperta prăfuită se vedeau două puști cu pat de argint Învechit și inscripția: MUNIȚII. Acasă. Totul era identic, dar estompat și mai vechi. Altfel, se simțea un miros Închis, de mucegai și fum stătut care zăcea În canapele ca un fel de ceață cenușie. Și era o pată de umezeală ca un fluture, ruginiu, care se Întindea În jurul candelabrului din salon - o infiltrare de apă de pe terasa de deasupra clădirii. Și praf. Grămăjoare de praf pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă să cadă pe ceva dur, un cui Îi sfâșie hăinuța. Goli paharul de apă pe care i-l Întindea spaniola. Închise ochii și zgomotul orașului pătrunse În ea, devenind una cu respirația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
seama cât de lungă poate fi agonia unui om rănit de o armă de foc. Un polițist știe. Odată, când Încă era pe mașina de patrulă, i se Întâmplase după un jaf. Paznicul de la bancă fusese lovit În abdomen și zăcea Într-o baltă de sânge pe trotuar. Din rană, sângele curgea cu un șopot sinistru, ca fluieratul unei păsări. Culoarea Îi pierise din obraji și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu și viața. Trupul lui Încă zvâcnea, mușchii se contractau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]