4,773 matches
-
afirmativ. Semne la havan. 31 decembrie 2003, a treia zi la Brașov. Havanul. S-au citit numele Zeiței. Flacără mare, vie, fără ezitări. În stânga focului - patru bărbați, în dreapta - patru femei, lideri de centre, zonali și naționali. Când a fost invocată zeița Shri Durga Mata Jagadamba a apărut - nu știu de unde - o pasăre, o... vrăbiuță ce s-a oprit pe tubul de neon de deasupra femeilor, apoi a dispărut, la fel, spre nu se știe care zări. Pasărea aceasta nu am văzut
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
venit și unde a plecat? De ce s-a rotit și a staționat doar deasupra femeilor? Ușa de la sală nu era deschisă în acele clipe. Dar, chiar dacă ar fi fost, de ce atunci și numai atunci? Doar când a fost invocată Marea Zeiță? Nu găsesc nicio explicație logică; subtilă - da! Înclin să cred că am fost observatorul unui semn. Măreața Zeiță Șia trimis un... observator. Știu foarte bine cine au fost cele patru femei. Să fie ele mandatate subtil de puternica Shri Durga
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu era deschisă în acele clipe. Dar, chiar dacă ar fi fost, de ce atunci și numai atunci? Doar când a fost invocată Marea Zeiță? Nu găsesc nicio explicație logică; subtilă - da! Înclin să cred că am fost observatorul unui semn. Măreața Zeiță Șia trimis un... observator. Știu foarte bine cine au fost cele patru femei. Să fie ele mandatate subtil de puternica Shri Durga? Cu certitudine da, iar eu aștept în continuare semnele, dar și... faptele! Despre prasad. De fiecare dată când
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
somn din 2004... Revelionul Spiritelor. Gândind la soția mea. Doresc să relatez câte ceva despre puja. Dar și... altceva. Ceva mai personal. A fost o puja puternică în seara de Revelion. Am avut și un loc privilegiat: chiar lângă altarul Marii Zeițe, unde vibrațiile au abundat și m-au umplut de bucurie. Cu un minut înainte de miezul nopții - se cânta Vishwa Vandita - ochii mi-au căzut pe ceas și, instantaneu, gândurile mi-au zburat către soția mea aflată la mii de kilometri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a spus aceasta cu diferite ocazii. E adevărat! Dar noi, ne-am ridicat noi la înălțimea înfăptuirilor Mamei? De vrut, am vrut! Poate ne-am și apropiat. Dar am și rămas acolo? Și pentru cât timp? Sau, poate, doar afirmațiile Zeiței să fie suficiente pentru evoluția noastră? Observ aici doar munca Divinului și-atât! Pe când noi... ne aflăm atât de jos!... Ne chinuie ego-urile, ne înfrânează condiționările, ne afundă greșelile, ne desființează tendințele spre fanatism... Descriu acestea cu durere căci, începând
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o lumină... Am înțeles odată în plus că Divinul mi-a dăruit în această viață niște părinți dharmici, ușurându-mi evoluția! Decât să spun mantre-poezie, mai bine nu spun. Sfințenia trebuie să se manifeste, nu să se clameze! TESTAMENTUL Ochii Zeiței îl fixau pătrunzători, scrutându-i străfundurile. Stătea ascultător în fața Ei și aștepta comanda. Nu era înfricoșat. Din contră! Privirea Zeiței era, pe cât de autoritară în mesajul ce-i transmitea, pe atât de caldă. Se simțea învăluit în marea de iubire
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
evoluția! Decât să spun mantre-poezie, mai bine nu spun. Sfințenia trebuie să se manifeste, nu să se clameze! TESTAMENTUL Ochii Zeiței îl fixau pătrunzători, scrutându-i străfundurile. Stătea ascultător în fața Ei și aștepta comanda. Nu era înfricoșat. Din contră! Privirea Zeiței era, pe cât de autoritară în mesajul ce-i transmitea, pe atât de caldă. Se simțea învăluit în marea de iubire a Mamei Sfinte și era pregătit să treacă examenul. Calmul și liniștea se instalaseră în trupul lui, mintea i se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Mamei Sfinte și era pregătit să treacă examenul. Calmul și liniștea se instalaseră în trupul lui, mintea i se odihnea - își găsise și ea repaosul. - Uită-te în ochii mei! - a venit comanda. Nici nu se putea altfel. Magnetismul privirii Zeiței nu-i permitea o altă direcție. Lumina copilului se prinsese de lumina Ei până la identificare. Se cufunda tot mai mult în adâncul necuprinsului, încercând să atingă infinitul. Intuia deja nemărginirile. - Întinde mâinile spre mine! Auzea comenzile, le înțelegea logica, dar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai ținea nici de logică și nici de conștient. Mâinile i s-au întins spre înainte nu datorită comenzii, ci a identificării cu sursa ce le-a emis. Executa în același moment în care porunca era emisă. - Simte energia! Tonul Zeiței devenise imperativ. - Absoarbe-Mi toată energia! Acum comanda chiar suna a poruncă. - Ia-Mi energia! Simte-O cum te pătrunde! Simte-O cum curge în tine ca un fluid viu ce-ți pătrunde în toate celulele trupului! Simte fluidul! Identifică
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
energia! Simte-O cum te pătrunde! Simte-O cum curge în tine ca un fluid viu ce-ți pătrunde în toate celulele trupului! Simte fluidul! Identifică-te cu el! Nici n-ar fi putut să se opună. Între el și Zeiță se instalase un circuit de energie asemenea sângelui pulsat cu putere de inimă prin corp. Întreruperea circuitului ar fi echivalat cu moartea. - Foarte bine! Menține contactul! Acum, întinde mâinile în lateral! Atunci s-a petrecut minunea pentru care trebuise să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de la înălțimea cerurilor. Dar... lumea nu arăta în niciun fel! Nu a văzut nimic! Sau, nu a înțeles nimic! Apoi, cu aceeași viteză a gândului a coborât pe pământ. A simțit aterizarea lină și a căutat-O să-I mulțumească. ZEIȚA... plecase! A fost visul din noaptea de 21 spre 22 februarie 2011... Brăila, 23 februarie 2011 ÎN LOC DE POSTFAȚĂ Realizarea Sinelui prin metoda Sahaja Yoga reprezintă un drum. După canoanele pământene (adică după DEX), prin realizare înțelegem: “Acțiunea de a (se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în față și lipirea mâinilor pe sol în semn de recunoaștere și abandon total. Namaste - formă de salut și de respect adresată cuiva prin împreunarea palmelor la nivelul pieptului și o ușoară aplecare în față. Navaratri Puja - puja dedicată puternicei zeițe Shri Durga, cea care rezidă la nivelul chakrei Anahat centru. Nazat (limba rusă) - înapoi. Negativitate (energie negativă) - denumire generică a încărcăturilor negative ce ne pot marca la un moment dat. Ex: frică, ură, gelozie, invidie etc. Nirmal Bhakti - devoțiunea pură
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
3, va servi însă ca model și suport analogiilor profitabile pentru reconstituirea tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar de bronz de la Năeni 1, identificat de Pârvan într-o morfologie cu caracter războinic sau ecvestru, alimentată de motive arheologice
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să reiau un mic fragment din acest mare studiu, anume istoria lui Lohrasp-Goshtasp și a prințesei Kitayun în textele persane, arabe și pehlevi. Nu este decât o porțiune limitată a domeniului dvs., în schimb destul de complicată: „Dioscurii în slujba unei zeițe”, cu perspectivele sale indo-europene. Cu condiția ca forțele mele, care decad repede, să fie suficiente pentru aceasta... Gândurile mele cele mai buneș,ț Al dvs. devotatș,ț Stig Wikander H.W. Bailey către Stig Wikander I*tc "H.W. Bailey
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
O trăsură se apropie de tânăra făptură, fapt ce-l sperie pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
exact când și cum să vorbească, cucerind imediat orice interlocutor, fascinat de abilitatea ei de a reuși să glumească despre orice, de râsul ei care colora orice încăpere. Cristi era absorbit de toată ființa ei, prețuind-o ca pe o zeiță. Dovadă că nu i-a păsat câtuși de puțin de faptul că era căsătorită, când a aflat mult prea târziu oricum. Era deja prins de șarmul ei exotic, iar nopțile sălbatice de dragoste erau fiecare de neuitat. Odată ajunși în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcea ca toate clipele să pară o eternitate. — Și cum de nu v-ați căsătorit cu ea, domnule Vasile ? — Să mă căsătoresc cu dânsa ? l-a bufnit pe Cristi râsul. Tu te auzi ce spui ? Să închizi o astfel de zeiță într-o colivie și să nu o lași să zboare ? Cum să mă gândesc la un așa lucru necugetat ? Iubirea Zarazei era, este, de fapt, atât de puternică, încât te-ar omorî dacă ar dura mai mult de câteva zile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în sufletul ei și i-aș fi aflat cele mai ascunse taine. Degetele ei lipite, ca un călcâi al lui Ahile. Și numai ea nu știa că erau la fel de frumoase ca două degete despărțite, ba mai mult, ele echilibrau totul. Zeița din ea și muritoarea din ea. — Cum ați întâlnit-o prima oară, la un concert ? — Nu, nu... A fost întâmplător, total întâmplător, a fost o coincidență. Pentru ea m-am urcat prima oară pe o scenă să cânt, ca s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oportunisme. Or, Întreaga „teorie” a postmodernismului la noi - „dincolo” ea a Început să apună, ca orice modă tiranică! -, sub argumentele estetice, ascunde, În fapt, nu atât o neputință, cât mai ales o grabă; o ne-stăpânire, o nerăbdare În fața capricioasei zeițe a Gloriei, un fel de a ratrapa „timpul pierdut”, anii irosiți și nedrepți ai ultimei decade a tiraniei În care, Într’adevăr, tinerii debutanți au avut un tratament injust, brutal și discriminatoriu - comparat cu cel de care „ne-am bucurat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu am părăsit definitv nici până azi „posibilul” și această Întârziere În fumurile adolescenței și ale „idealului” sau idealurilor de atunci m-a ajutat tocmai de a supune mai bine realitatea; de a nu-mi fi „frică de ea”, o „zeiță”, trebuie s-o recunoaștem, care inspiră, cu bune și teribile motive, o spaimă milioanelor de ființe vii care sunt „aruncate În Oceanul ei!”. Mi se părea mereu, cum o spuneam, că există soluții care Întrec ceea ce-mi apăreau mie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
romantici și reacționari” considerau a fi „credința În geniul unei națiuni”, al acelei colectivități umane „blestemate” să poarte În istorie și În secole confuze un Sens mai presus de cel al purei supraviețuiri, al purei, imediatei și cu multiple fețe zeițe moderne numită Adaptare, cea care a luat locul aproape tuturor idealurilor antecesorilor noștri. Naivi și morți, cu care nu mai comunicăm, e adevărat, din pricina propriei noastre mediocrități sau a „avaturilor istoriei”, dar și pentru că aceste „lucruri”, ca orice este esențial
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreunui grup ori chiar stat, polițist sau nu. 11 Libertatea - acest țel, acest „ideal” aproape intangibil sub dictatură, sub dictaturi! - cere la rându-i un tip, o muncă, un efort și un risc al adaptării. Ea nu coboară ca o zeiță, din cerurile speranțelor noastre, libertatea este aproape o profesiune, o meserie, o vocație! Aceasta, milioane de Români o Învață azi pe propria lor piele, acumulând alte și alte suferințe și dezamăgiri după cele Îndurate sub comuniști. Nu, Întârzierea noastră În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trupuri, dar și o materializare a muzicii, este o Înaintare precaută și curioasă pe acele poteci nevăzute ale basmului, cele care ne pot duce În luminișuri unde se răsfață trupuri de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al existenței, cu demnitatea umană doar astfel câștigată și Înălțată când milioane orbecăiesc În jur, aproape orbi pe culoare inventate parcă de un inamic al speciei, al omului. Când existența, propria ta existență te așteaptă și te Întâmpină surâzând, precum zeița Flora, dar În brațele ei se află nu calicii colorate și parfumate, ci Însuși Destinul! Al tău, numai al tău, o lucrare rară, pe care o admirai În paginile vechi și celebre, când un om, un singur om, se ridică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Sosesc tocmai din America, Japonia, Coreea de Sud clienți vechi, degustători cu experiență, care cheltuiesc foarte mulți bani.” Piața Comediei, Quartier des Grands Hommes. Clădirea Teatrului, construită între 1773-1780 de către arhitectul Victor Louis, și cele 12 statui, reprezentând nouă muze și trei zeițe. Luminate de niște proiectoare cu fascicule albastre, statuile par niște personaje într-un spectacol de operă. Turiști japonezi sau coreeni, tăcuți ca de obicei, trec de la o statuie la alta și filmează. Locul e liniștit, chiar dacă în perimetrul pieței sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]