35,511 matches
-
felul în care purifică slăbiciunea. Cu o privire hipnotică și un corp care se balansează ca și cum ar călca, din când în când pe ace, Vera Mantero se adâncește în forța lipsei de forță. Statismul și, în același timp, rupturile de echilibru sunt mărcile distinctive ale spectacolului Verei Mantero. Fragilizat, corpul face din dezechilibru o stare existențială. [caption id="attachment 3937" align="aligncenter" width="448"] Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, foto: dance-tech.net[/caption] Coregrafa transformă neputința în mod de
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
existențial acolo unde discursul cotidian (de la reviste glossy la emisiunile de beauty) elogiază siguranța și „terorismul” trupului perfect. Corpul Verei Mantero, un corp profund imploziv, devine atroce pentru că poate să nu poată</em>. Pentru că spulberă discursul excesului de putere și echilibrului atotputernic. Pentru că are instabilitatea în picioare și toată neputința lumii deasupra capului. Vera Mantero întruchipează forța care țâșnește din lipsa forței. Analiza de față face parte din cercetarea doctorală Corpul radical în spectacolul contemporan</strong>, susținută la UNATC „I.L.
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
începând cu prozele călătoriei în Africa și terminând cu expresia artistică matură din pasteluri și din unele legende. Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninătate a înțelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care trăiește Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială că a vorbi despre clasicism și romantism la modul concret (implicând așadar o conștiință și practică concretă
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
o apropie de trăsăturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrabă un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul însemna un desen în creion moale, ușor colorat). Acest tip de poezie manifestă preocupare pentru satisfacerea unor exigențe specifice: compoziție, colorit, echilibru. Alecsandri a dat formă concretă unei tendințe care preexista în poezia românească (găsim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toți poeții sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetică: Alexandru Macedonski
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
ales deputat și devine Ministru de Finanțe în anul 1946 în cadrul guvernului Paul Ramadier. Între 1947 și 1948 a deținut funcția de Prim-Ministru. În lupta contra inflației și a pieței negre, a urmărit o politică de restricții pentru atingerea echilibrului bugetar. Opera sa politică esențială se situează în perioada 1948-1952, timp în care a îndeplinit funcția de Ministru de Externe și a imprimat orientări noi în politica externă a Franței. Dubla sa cultură a fost foarte utilă în realizarea reconcilierii
Robert Schuman () [Corola-website/Science/297672_a_299001]
-
a căpăta formă numai datorită raționalizării delirului ("momentul critic"). Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la stupefacție. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaștere, din care preia doar exactitatea desenului și cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste și o complexitate tematică care amintesc empfaza și exuberanța barocului iberic. Dalí recurge la spații largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinație irațională a raporturilor
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
unei clase largi de fenomene. Operele lui Josiah Willard Gibbs au extins domeniul de preocupare al termodinamicii de la orientarea spre randamentul mașinilor termice către studiul caracteristicilor substanțelor și sistemelor. Câteva exemple, alese oarecum la întâmplare: proprietățile fluidelor și ale soluțiilor, echilibrul stărilor de agregare, polarizarea dielectrică și magnetizarea, radiația termică. Aplicațiile practice sunt și ele numeroase și variate, de la frigider și încălzire centrală la energie regenerabilă și prognoză meteorologică. O abordare alternativă a fenomenelor termodinamice o reprezintă mecanica statistică. Pornind de la
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
proprietăți ale sistemului putând fi derivate din acestea. Alegerea mărimilor care să servească drept "variabile independente" este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem. O stare în care proprietățile sistemului (termodinamic) nu variază în timp se numește stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
mărimilor care să servească drept "variabile independente" este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem. O stare în care proprietățile sistemului (termodinamic) nu variază în timp se numește stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită uneori "principiul zero al termodinamicii:" Se numește transformare orice
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită uneori "principiul zero al termodinamicii:" Se numește transformare orice schimbare a stării unui sistem. Un interes teoretic deosebit îl prezintă transformările care conduc de la o "stare inițială" de echilibru la o "stare finală" de echilibru, trecând printr-o înșiruire continuă de "stări intermediare" de echilibru. Întrucât orice schimbare de stare se petrece într-un timp finit, astfel de transformări nu pot fi realizate, riguros, în realitate. Dar, conform principiului
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
constatare, de natură experimentală, este numită uneori "principiul zero al termodinamicii:" Se numește transformare orice schimbare a stării unui sistem. Un interes teoretic deosebit îl prezintă transformările care conduc de la o "stare inițială" de echilibru la o "stare finală" de echilibru, trecând printr-o înșiruire continuă de "stări intermediare" de echilibru. Întrucât orice schimbare de stare se petrece într-un timp finit, astfel de transformări nu pot fi realizate, riguros, în realitate. Dar, conform principiului zero al termodinamicii, dacă transformarea se
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
termodinamicii:" Se numește transformare orice schimbare a stării unui sistem. Un interes teoretic deosebit îl prezintă transformările care conduc de la o "stare inițială" de echilibru la o "stare finală" de echilibru, trecând printr-o înșiruire continuă de "stări intermediare" de echilibru. Întrucât orice schimbare de stare se petrece într-un timp finit, astfel de transformări nu pot fi realizate, riguros, în realitate. Dar, conform principiului zero al termodinamicii, dacă transformarea se produce suficient de lent, ea se poate apropia oricât de
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
principiului zero al termodinamicii, dacă transformarea se produce suficient de lent, ea se poate apropia oricât de mult de acest model ideal. Astfel de transformări se numesc "cvasistatice", pentru a indica faptul că ele sunt o înșiruire de stări de echilibru; dacă este posibilă transformarea în care aceeași înșiruire de stări să fie parcursă în sens invers ele se numesc "reversibile". O transformare se numește "ciclică" dacă starea finală coincide cu starea inițială. O stare de echilibru "mecanic" a unui sistem
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
înșiruire de stări de echilibru; dacă este posibilă transformarea în care aceeași înșiruire de stări să fie parcursă în sens invers ele se numesc "reversibile". O transformare se numește "ciclică" dacă starea finală coincide cu starea inițială. O stare de echilibru "mecanic" a unui sistem cu formula 1 grade de libertate este caracterizată complet de valorile pe care le au "variabilele de poziție" "variabilele de forță" corespunzătoare fiind funcții cunoscute de precedentele: O transformare în care configurația sistemului este modificată sub acțiunea
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
punctele formula 17 și formula 18 O serie de experimente esențiale pentru fundamentarea teoretică a termodinamicii au fost efectuate asupra unor sisteme separate de lumea înconjurătoare printr-un "înveliș adiabatic". Un asemenea înveliș are însușirea că, odată aplicat unui sistem aflat în echilibru termodinamic, starea acestui sistem poate fi schimbată numai prin efectuarea de lucru mecanic de către forțe acționând din exterior asupra sistemului. O transformare a unui sistem închis în înveliș adiabatic se numește "transformare adiabatică". Sinteza rezultatelor experimentelor amintite constituie formularea clasică
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
cu exteriorul, nici între subsisteme; nu există schimb de căldură cu exteriorul, dar subsistemele pot schimba căldură între ele. Se zice că cele două subsisteme se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit, conform principiului zero al termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem aflat în echilibru termic
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
exteriorul, dar subsistemele pot schimba căldură între ele. Se zice că cele două subsisteme se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit, conform principiului zero al termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem aflat în echilibru termic, există o funcție care, pentru valori fixate ale variabilelor de poziție
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit, conform principiului zero al termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem aflat în echilibru termic, există o funcție care, pentru valori fixate ale variabilelor de poziție, este o funcție monoton crescătoare de energia internă; se spune că relația (11) definește
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem aflat în echilibru termic, există o funcție care, pentru valori fixate ale variabilelor de poziție, este o funcție monoton crescătoare de energia internă; se spune că relația (11) definește o "scară de temperatură" pentru sistem. Temperatura empirică astfel definită nu este univocă: relația
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
pentru sistem. Temperatura empirică astfel definită nu este univocă: relația formula 43 unde formula 44 este o funcție monoton crescătoare de argumentul său, face trecerea de la o scară de temperatură formula 45 la altă scară de temperatură posibilă formula 46 Două sisteme aflate în echilibru termic au temperaturi egale. Acest fapt stă la baza termometriei, care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. Într-o măsurătoare de temperatură, corpul a cărui temperatură urmează a fi măsurată și instrumentul de măsură sunt puse în contact termic și se
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
termometriei, care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. Într-o măsurătoare de temperatură, corpul a cărui temperatură urmează a fi măsurată și instrumentul de măsură sunt puse în contact termic și se așteaptă un timp suficient pentru ca ele să ajungă în echilibru termic. Este necesar ca primul să aibă o capacitate termică suficient de mare ca temperatura sa să nu fie modificată apreciabil în cursul transferului de căldură care duce la stabilirea echilibrului termic (un sistem care satisface aceste condiții se numește
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
așteaptă un timp suficient pentru ca ele să ajungă în echilibru termic. Este necesar ca primul să aibă o capacitate termică suficient de mare ca temperatura sa să nu fie modificată apreciabil în cursul transferului de căldură care duce la stabilirea echilibrului termic (un sistem care satisface aceste condiții se numește "termostat"), pe când al doilea trebuie să-și adapteze temperatura la aceea a primului fără a i-o modifica apreciabil (un astfel de sistem se numește "termometru"). Ținând cont de existența unei
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
ele se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor termice. Din
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
care se schimbă căldură cu termostate ale căror temperaturi variază continuu. În această limită egalitatea lui Clausius (18) devine unde integrala în spațiul variabilelor de stare se calculează de-a lungul unei curbe închise formula 12 care conține numai stări de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o stare finală
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
o formulare generală principiului al doilea al termodinamicii: În ecuațiile caracteristice (12) și (13), transcrise acum în scara termodinamică de temperatură, variabilele de stare independente sunt temperatura și variabilele de poziție. Dar alegerea variabilelor independente utilizate pentru caracterizarea stărilor de echilibru poate fi schimbată, după necesitățile problemei; acest lucru se realizează în termodinamică printr-o schimbare simultană de variabile independente și de funcție numită "transformare Legendre". Efectuând o transformare Legendre asupra perechilor de variabile formula 100 sau/și formula 101 se rearanjează expresia
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]