34,737 matches
-
îndeplini alt rol decât acela de Prinț Consort. Așa că, băieți, nu-i nici un pericol, deci, mai răsfirați, mai răsfirați... Adunarea pe platou. Băneasa Forever! 1 iulie 2011 Deși mi-a plăcut sportul și, diletant, am jucat fotbal și baschet, am urcat munții, sau, ani în șir, în liceu și în facultate, singurul meu mijloc de locomoție a fost mersul pe jos, am considerat întotdeauna joggingul drept un moft. O parabolă străvezie a omului modern alienat, singur, cu lumea lui, izolat și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aniversar. La 80 de ani, Alexandru Zub întruchipează nonșalant, zilnic, cu naturalețe, titlul unei apreciate lucrări de-ale sale: Efigia cărturarului. Efigie, aici în sensul că așa cum amprenta rămâne, neschimbată, pe sigiliu, dincolo de apăsarea inexorabilă a timpului, figura academicianului ieșean, urcând voinicește Copoul, la fel ca în urmă cu trei decenii, când revistele studențești din Iași publicau, la împlinirea vârstei de 50 de ani, după cum am mai evocat, subtile analize sau calde portrete ale istoricului și ale misiunii sale intelectuale, mă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu intenție, din punct de vedere economic și politic, toate țările din pretinsa lor sferă de influență și dacă ne aducem aminte că, în ciuda clamatei noastre independențe față de Kremlin, în 1968, datele obținute de legendara "operațiune Caraman" au fost imediat urcate într-un avion militar și duse la Moscova și dacă ne mai gândim că, poate, contraspionajul a ajutat la trecerea în adormire a unor personaje din servicii asupra cărora existau dubii că apară interesele țării, poate că nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1968, fiind repartizat cercetător la sectorul de istorie literară al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române. În 1974 își susține doctoratul cu teza Retorica ficțiunii. Urcă toate treptele profesionale din cercetare, până la gradul de cercetător științific principal gradul I (1990). În 1981 și 1982 este trimis lector de limba și literatura română în Statele Unite ale Americii, la University of Washington din Seattle. Obține în două rânduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
că "a venit vremea să punem punct acestei situații, care a devenit inacceptabilă", fiind necesară o soluție care să vină din partea ambelor părți, pentru a evita "consecințele tragice".409 La 19 iunie, Prințul Felipe, fiul regelui Juan Carlos I, a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea, după ce tatăl său a abdicat la 2 iunie.410 În iulie 2014, situația din Orientul Mijlociu a escaladat pe fondul situației create de găsirea cadavrelor a trei elevi israelieni în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
În fiece dimineață, până a simțit sub tălpi petricelele rotunjite de pe mal. S-a șters cu prosopul atârnat de trunchiul unui copac adus de apele mării, și-a pus cămașa și papucii și a luat-o pe poteca Îngustă ce urca din golful micuț până la turnul de pază. Acolo și-a făcut o cafea și a Început să lucreze, Îmbinând tonuri de albastru și cenușiu, ca să definească atmosfera adecvată. În timpul nopții - dormea tot mai puțin, iar somnul Îi era o picoteală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de front și bătălia răsuna mai aproape, pasul Îi părea mai viu și mai ferm, de parcă se străduia pe neștiute să ajungă la vreme la Întâlnirea inevitabilă care o aștepta peste trei zile pe șoseaua ce ducea la Borovo Naselje. Urcând pe costișa care Îi lăsa descoperiți, când liniile curbe deveniseră tangente cu dreptele ostile și deasupra capetelor lor trecuse la limita Îndemânii lor șuierul a două gloanțe pierdute, Faulques o văzuse oprindu-se, ușor adusă de spate, privind jur-Împrejur cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
teren. Asta Îți creează un simț aparte al peisajului. Nu crezi? Amintirea locului pe unde ai călcat nu se șterge nicicând, deși uiți unele amănunte. Vorbesc despre pajiștea pe care o vezi așteptând venirea dușmanului, forma colinei pe care o urci sub foc, glodul din tranșeea care te apără de bombardament. Înțelegi ce spun, domnule Faulques? - Perfect. Croatul a tăcut un moment. Jarul țigării a licărit ultima oară Înainte de a o stinge. - Sunt locuri din care nu te mai Întorci niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pătratul distanței care Îi desparte. Trei ani intenși și călători, care Începuseră În noaptea În care terminaseră de cinat foarte târziu, singuri Într-o bodegă din piața Garibaldi, bând până după ora Închiderii, vorbind despre pictură și fotografie pe când chelnerii urcau scaunele pe mese și Începeau să măture podelele; când Faulques se uitase la ceas, ea spusese ce surprinsă era că un fotograf de război nu era În stare să bea impasibil sub focul privirilor unor chelneri nerăbdători. Avea un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe pictura murală. Indiferent de intențiile lui, Markovic făcea de drept parte din ea. Dar informația nu era suficientă. Vreau să pricepi, spusese croatul. Există răspunsuri de care ai nevoie la fel de mult ca mine. După ce i-a dat ocol, a urcat la al doilea cat din turn și a scos de pe fundul unui cufăr, Învelită În cârpe unsuroase, o armă Remington 870 și două cutii de cartușe. N-o folosise nicicând: o pușcă cu repetiție, care se Încărca din nou, acționând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ce reverbera pe pereții albi. Și-a pus ochelarii de soare și s-a Întors În port. Nici nu se gândea să recurgă la poliție. La postul local erau cinci agenți și un șef; uneori, făcându-și rondul pe țărm, urcau cu o mașină de teren negru cu alb până aproape de turn, iar pictorul de război Îi invita la o bere. În plus, soția șefului de la poliție picta În timpul liber; Faulques văzuse un ulei de-al ei În biroul soțului - un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mă Întrebam: oare nu-și dau seama? Ce importanță are că și-a lovit mașina, că-și face o carieră În jurnalism, că nu vede literele la televizor? Înțelegi ce vreau să zic? - Perfect. - Asta pățesc și acum. Dumneata nu? Urc Într-un tren, intru Într-un bar, merg pe stradă, Îi văd În jurul meu. De unde ies? mă Întreb. Sunt eu un extraterestru? Oare chiar nu-și dau seama că nu-s normali? - Nu. Nu-și dau seama. Markovic Își scosese
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
distrat. - Într-o zi. - Da. S-ar putea să fii dezamăgit, l-a prevenit celălalt. Vocea Îi pare tânără și frumoasă, dar poate că ea nu-i. După ce a spus toate acestea, depărtându-se, l-a lăsat pe Faulques să urce la catul de sus, să deschidă frigiderul stins și să scoată două beri. - Ai mai fost cu femei de când cu Borovo Naselje, domnule Faulques? Presupun că da. Dar e ciudat, nu-i așa? La Început, când ești tânăr, ți se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe un drum spre locul de neocolit către care o Îndruma propria-i disperare decât ca tovarăș Într-un viitor improbabil, iar Faulques descoperea, neputincios, semnele improbabilității. Și poate că, Într-un fel, chiar era diferit. Odată ea Îi spusese. Urcau scara unui hotel, la Atena, aproape În zori, Faulques cu sacoul pe umeri, Olvido cu o rochie albă, ajustată, Închisă cu fermoar pe tot spatele, până În talie. El, cu o treaptă În urma ei, se gândise brusc: Într-o zi nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe umeri, Olvido cu o rochie albă, ajustată, Închisă cu fermoar pe tot spatele, până În talie. El, cu o treaptă În urma ei, se gândise brusc: Într-o zi nu vom mai fi aici. Și Îi trăsese Încetișor fermoarul rochiei În vreme ce urcau. Olvido continuase să suie pe scară, impasibilă, cu o mână pe balustrada din alamă aurie, cu rochia deschisă până pe șoldurile goale, elegantă ca o gazelă imperturbabilă - și ar fi fost la fel chiar dacă s-ar fi Întâlnit cu un client
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
agale pe jos pe malul râului Arno, Învăluiți În amurgul melancolic al soarelui de toamnă toscan, care părea copiat dintr-un tablou de Claudio de Lorena. Apoi, În odaie, cu ferestrele deschise spre oraș și spre râul imediat, din care urca la ei vuietul curentului care depășea digurile, se iubiseră Îndelung și metodic, fără grabă, cu pauze foarte mici, ca să se odihnească doar câteva minute și s-o ia de la capăt, Înfruntându-se În penumbra fără altă lumină decât cea venită
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spusese nicicând. Chiar și cei mai isteți dintre voi. Și asta nu suport. Îi detest când se culcă cu mine gândindu-se la cea cu care s-au culcat Înainte ori cu care se vor culca după aceea. Faulques a urcat la catul de sus cu paharul de coniac Într-o mână și felinarul În cealaltă. Din cauza licorii Îi erau neîndemânatice pe când căuta În sertarul pe care Îl folosea drept masă lângă patul de campanie unde dormea. A dat deoparte felurite
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care aducea un miros intens de ars și un vuiet surd și sincopat, asemenea duruitului timbalelor ori al tunetului, care se prelungea monoton. Faulques și Olvido luau micul dejun cu cafea și pâine prăjită, privind coloanele de fum negru care urcau vertical din vechea Ragusa. Se trezise Într-o noapte și n-o găsise alături; ridicându-se, o văzuse În picioare pe terasă, goală pușcă, cu corpul splendid luminat În racursiu, Înroșit de incendiile din depărtare, ca și cum pe piele i s-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care a cuprins pictura murală), trebuia să prevăd ultimele consecințe. Lui Faulques Îi era foame. Dacă n-ar fi fost vizitatorul cel ciudat, și-ar fi făcut câteva paste la soba cu gaz de la catul de sus al turnului. A urcat, trecând printre Markovic și cărțile de pe trepte, ca să se uite În cufărul unde Își ținea hainele, conservele și pușca cu alice. Nu mai avea mare lucru. Trebuia să se ducă urgent În sat după provizii. - Și crezi că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și a ieșit afară, la soare, sprijinindu-se de zidul turnului și așteptând să Înceteze durerea. Când s-a Întors, croatul Îl privea curios. - Necazuri? - Uneori. S-au privit fără alte comentarii. Apoi, când au terminat de mâncat, Faulques a urcat să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Sper că nu te-am deranjat, a zis ea. Mi-ar părea rău ca ei să te fi deranjat. Dar n-avem multe celebrități locale cu care să ne lăudăm În fața lor. - Nu-ți face griji. Drumu-i lung, incomod și urcă În pantă. Abia de suie vreunul până acolo. A invitat-o să ia loc, iar ea s-a așezat. I-a cerut chelnerului o cacao, și-a aprins o țigară, i-a povestit lui Faulques câteva amănunte din munca ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
observat În ei un licăr de interes. A pus mâna dreaptă pe masă și a văzut că și ea Îl privea, urmărindu-i mișcarea. - Începând de mâine, am niște treburi, dar În această după-amiază ar fi posibil. Dacă vrei să urci acolo, sus, ai să vezi turnul. Dar mașina nu poate ajunge decât până la mijlocul drumului. Restul va trebui să-l faci pe jos. Carmen Elsken i-a răspuns după patru secunde. Da, va veni cu mare plăcere. După cinci era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În acuarelele venețiene, duzini de bărbați și adolescenți ce priveau În jur precum câinii care amușinau aerul Înainte de a se Îndrepta spre linia orizontală de ceață, un cenușiu ceva mai luminos, ce părea să plutească pe fața pământului: umezeala care urca dinspre râul din apropiere și estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată; un ansamblu de linii drepte, de suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul distrus de pe Sava, peste care ostașii trebuiau să treacă, folosindu-se de ruine
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din apropiere și estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată; un ansamblu de linii drepte, de suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul distrus de pe Sava, peste care ostașii trebuiau să treacă, folosindu-se de ruine, Înainte de a urca iar o costișă lungă Între două coline și a ataca Dubica, invizibilă de cealaltă parte. Frecându-și membrele amorțite de frig, Faulques și Olvido se Îndreptaseră spre râu odată cu ceilalți, cu aparatele foto În buzunare, fiindcă n-aveau destulă lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și aurii se insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind În ghete, lumina cenușiu-albastruie era suficientă pentru ca Faulques, cu diafragma unei camere foto deschisă la maximum (expunere 1,4, viteză În obturator de 1/60), să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]