35,844 matches
-
Kafka ca stil și potențial alături de trei scriitori consacrați, Heinrich Mann, Frank Wedekind și Gustav Meyrink, deși acesta nu publicase până atunci nimic. Franz Kafka debutează abia în 1908 cu opt povestiri (sau mai degrabă schițe, prin lungime și dezvoltare) adunate sub numele "Contemplare" ("Die Betrachtung"). Dintre cele mai interesante amintim "Pasagerul" ("Der Fahrgast"), imaginea unui om care meditează asupra incertitudinilor vieții sau "Vânzătorul" ("Der Kaufmann"), un personaj care se simte singur și înstrăinat de restul umanității, chiar dacă intră zilnic în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
restul însemnărilor diaristice, considerându-le prea diferite stilistic. Spre exemplu, intrepretări ale unor mituri clasice, precum "Tăcerea sirenelor" ("Das Schweigen der Sirenen"), " Adevărul despre Sancho Panza" ("Die Wahrheit über Sancho Pansa") și "Prometeu" sau amintiri din viața prietenului Ițhak Löwy, adunate sub titlul "Despre teatrul evreiesc" ("Vom jüdischen Theater"), apar în paginile acestor caiete. Efuziunea culturală a lui Kafka se manifestă nu doar în scris: celor opt caiete li se adaugă lecturi ample ale operei lui Schopenhauer și un studiu intens
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
un sanatoriu, dar Kafka alege să se retragă la Zürau, un sat din vestul Boemiei, unde Ottla administrează o mică moșie a cumnatului ei. Kafka trăiește acolo între septembrie 1917 și aprilie 1918, scriind în special aforisme ce vor fi adunate mai târziu de Max Brod sub titlul "Die Zürauer Aphorismen" ("Aforismele de la Zürau"). Lecturile sale din această perioadă sunt dominate de Kierkegaard ("Sau-sau", "Frică și cutremur") și Tolstoi ("Jurnal"). După șase luni de concediu medical, Kafka se întoarce la
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
noiembrie-decembrie apar două numere ale "Literatorului". Colaborează la publicațiile străine "La Wallonie", "Revue de monde latin" și "Revue française". În 1886, scrie nuvelele naturaliste: "Zi de august", "Pe drum de poștă", "Din carnetul unui dezertor", "Între cotețe" și "Nicu Dereanu", adunate, în 1902, în volumul "Cartea de aur". Anul 1887 este marcat de mari greutăți materiale, fiind respins de societate. Scrie poezia "Noaptea de mai". În aprilie-mai apare un nou număr din "Literatorul". În octombrie scrie articolul "La germanisation de la Roumanie
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
care pune în valoare versurile poemei. Scoate, la 5 aprilie 1894, ziarul "Lumina" în care republică o mare parte a operei sale poetice și din care aflăm că la 18 mai 1894 ia parte la manifestările politice, adresându-se studențimii adunate în jurul statuii lui Mihai Viteazul, din Piața Universității. Întreprinde alături de Cincinat Pavelescu, Constantin Castilli și alți discipoli un maraton al bicicliștilor pe ruta București - Brașov, sub privirile amuzate ale bucureștenilor aflați pe Șoseaua Kiseleff. Acest eveniment a fost consemnat de
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
1902 susține o conferință "Teatru și literatură" la Ateneu. Înființează împreună cu Grigore Tocilescu, Mircea Demetriade, N. I. Apostolescu și Caion "Societatea oamenilor de litere" care devine "Societatea oamenilor de litere și științe din România". Publică volumul "Cartea de aur", în care adună aproape toată producția sa nuvelistică, dar și această carte despre "„care se poate spune că începe o epocă nouă în evoluția prozei artistice românești, nu are vreun răsunet.”" Anul 1903 este marcat de decesul mamei, Maria Macedonski, la 27 aprilie
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
alte venituri, ca Mircea cel Bătrân care a construit mănăstirile Cozia și Cotmeana. Și boierii au ctitorit mănăstiri, precum Craoiovestii. Mănăstirile erau scutite de dări și erau autonome. Dacă la început călugării își alegeau egumenii, în timpul lui Mihai Viteazul, se adună soborul bisericesc care stabilea regluli clare, iar viață monahală intrase într-un lung declin. În timpul domnitorului Radu cel Mare, biserica a fost reorganizată, aducându-l pe fostul patriarh Nifon care să clarifice raporturile dintre domnitor și mitropolie. Au fost înființate
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
dificile, germanii căutând soluții pentru obținerea unei victorii decisive înainte de instalarea iernii, generalul von Weichs a ridicat din umeri la solicitările comandantului Armatei 3, afirmând că „nu pot preciza ce vor face marile unități române care sosesc. Deocamdată se vor aduna în spatele frontului și vom vedea”. Petre Dumitrescu sublinia și alte disfuncționalități în relațiile de comandament româno-germane: Nu avem însă unde să ne instalăm. Nu ni s-a cedat până azi nici un local. Nu ni s-au pus la dispoziție transmisiunile
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
eventuală ofensivă pentru lichidarea capului de pod, dar a făcut precizarea că decizia aparținea superiorilor săi, în speță von Weichs. Inclusiv mareșalul Antonescu ceruse, la 14 septembrie, prin generalul Ilie Șteflea, șeful Marelui Cartier General, ca trupele române, „pe măsură ce se adună, în forță de cel puțin un corp de armată, împreună cu trupele germane aflate în sectorul de ocupat, să atace pe inamic și să-l respingă pe malul stâng al Donului”, făcând precizarea că „numai după ce s-a executat această operațiune
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
Munților Călimani, de sub vârful Bistricioru, de la o altitudine de 1562 m, parcurgând un traseu de 64 km până la intrarea în oraș. Aici primește doi afluenți cu debit foarte mic și inconstant, pârâul Ghinzii și pârâul Jelnei. De pe Dealul Cetății își adună apele pârâul Căstăilor care se varsă în râul Bistrița între Bistrița și Viișoara. Râul Bistrița traversează localitatea Viișoara, trece pe la marginea localității Sărată și se varsă în râul Șieu. Climă Bistriței este temperat-continentală, cu veri mai umede și relativ călduroase
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca "tăietura" (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
a fost atacată de Germania Nazistă, ceea ce a dus la ocupația nazistă a Lituaniei. Germanii și colaboratorii lor au început crimele imediat în Lituania, înainte de 1 decembrie 1941, peste 120.000 de evrei lituanieni fiind uciși. În timpul ocupației, germanii au adunat și au ucis intelectuali, ofițeri ai armatei, romi și circa 190.000 de evrei din Lituania (91-95% din comunitatea evreiască antebelică) în timpul Holocaustului. 10 din cele 25 de batalioane lituaniene de poliție, colaborând cu -urile naziste, au fost implicate în
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
laureate (Brevis, Jauna Muzika și Corul Conservatorului) la . Există o îndelungată tradiție a Festivalului Cântecului și Dansului Lituanian (Dainų Šventė). Prima ediție a avut loc la Kaunas în 1924. Din 1990, festivalul a fost organizat la fiecare patru ani și adună circa 30.000 de cântăreți și dansatori de muzică populară de la diferite niveluri profesionale și grupe de vârstă din întreaga țară. În 2008, Festivalul de Cântecului și Dansului Lituanian, împreună cu versiunile sale și a fost înscris în lista UNESCO a
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Se închină câte un pahar de rachiu și se servește o dulceață. Aprinzând lumânarea, moașa spune rugăciunea „Tatăl Nostru” și tămâiază toate persoanele invitate la masă. Apoi se servește masa. După ce nepoatele și nevestele au terminat de mâncat friptura, se adună bacșișul moașei, de către una din nepoate. Într-o farfurie ea pune un pahar cu vin, un picior de gâscă sau altă pasăre, o bucată de pâine, sare, piper și ardei, și întinzând farfuria în mijlocul mesei strigă: "Să fie moașa la
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
mai ales tinerii necăsătoriți și părinții acestora. Cei care fac "Vergelul" doresc să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă și cu cine se vor căsători. În casa unei gazde, anunțată din vreme de "colceri" sau "chemători" se adună toți cei interesați. Într-un căzănel cu apă, cei ce doresc să-și cunoască viitorul aruncă un obiect personal - inel, mărgea, pieptene, ban, cuțit etc. Personajul cel mai de seamă este "Vergelatorul". El urmează să "proorocească viitorul", să-și potrivească
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
după obiect este scos din apă la cererea participanților. Tâlmăcirea sensului obiectului este simplă: inel - nuntă, ban - bogăție, pieptene - bărbat colțos, cuțit - ceartă, piatră - căsătorie amânată etc. După ce toate răspunsurile au fost date, cu toții, triști sau plini de speranță, se adună în jurul căzănelului din care apa a fost înlocuită cu vin și petrecerea începe. Când se apropie miezul nopții către noul an, țăranii recurgând la meteorologia populară, obișnuiesc să prevadă cum va fi vremea în anul ce vine. Se folosesc de
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
satele și orașele asezate pe maluri de ape, tinerii se întrec să scoată la mal crucea aruncată de preot în apa înghețată. Cel ce va reuși, va avea parte numai de bine. În aceste zile, atât de reci ale iernii, adunați pe lângă focuri, neavând altă treabă decât de a hrăni animalele, țăranii români își trag sufletul alături de cei dragi, petrecând cu toți Ionii și Ioanele și pregătindu-se pentru truda care va veni curând, odată cu topirea zăpezii. Cultura tradițională a avut
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
războiul va fi de scurtă durată și că soldații se vor întoarce în casele lor înainte de Crăciun. În ambele tabere opuse se manifestă euforia colectivă care însoțea plecările spre front ale trenurilor pline de soldați, hrăniți cu entuziasm, de mulțimile adunate în piețe și gări, care fluturau steaguri și se îmbrățișau de rămas-bun, născându-se sentimente de fraternitate și solidaritate menite să unească. Niciunii nu se așteptau că aveau să fie duși în trenuri precum "vitele la abator", așa cum , după încheierea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
în jur de 500,000-1,000,000), cerchezii (vreo 100.000), grecii și armenii (aproximativ 100,000), cei mai mulți dintre aceștia din urmă fiind veniți în timpul Genocidului Armean. Siria are a șaptea cea mai mare populație armeană din lume. Ei sunt adunați în special în Aleppo, Qamishli, Damasc și Kesab. Siria a fost odată casa unei populații importante de evrei, cu mari comunități în Damasc, Aleppo și Qamishii. Din cauza perscecuțiilor din Siria și oportunităților din alte părți, evreii au început să emigreze
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Un spațiu vectorial (numit și spațiu liniar) este o colecție de obiecte numite vectori, care pot fi adunați între ei și („scalați”) cu numere, denumite în acest context "". Scalarii sunt de multe ori luați ca numere reale, dar există și spații vectoriale în care înmulțirea cu un scalar se face cu numere complexe, numere raționale, sau, în general
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
și de înmulțire cu un scalar trebuie să îndeplinească anumite cerințe, numite "axiome", enumerate mai jos. Vectorii euclidieni sunt un exemplu de spațiu vectorial. Ei reprezintă cantități fizice, cum ar fi forțele: orice două forțe (de același tip) pot fi adunate pentru a produce o a treia, și cel de înmulțire a unui vector forță cu un factor de multiplicare real dă un alt vector forță. În același fel, dar într-un sens mai geometric, vectorii care reprezintă deplasări în plan
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
lansate în nouă orașe importante: București, Bacău, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Timișoara și Sibiu. În mai puțin de un an de la apariție, compania reușește performanța să atingă 100.000 de utilizatori, adică un sfert din cât își propusese să adune, în timp, în România. În 1998, Connex introduce serviciul de mesagerie prin SMS și, sub presiunea competiției, lansează cartelele reîncărcabile sub denumirea Connex GO și sloganul "„Ce-i al tău, e al tău!”". Peste numai un an, este introdus serviciul
Vodafone România () [Corola-website/Science/298242_a_299571]
-
Brad transferându-se de la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, unde a fost profesor între 1919-1924. A organizat corul mixt al liceului din Brad, iar în 1930 fanfara societății Mica. Sprijinit de directorul Ioan Radu, a procurat instrumente muzicale și a adunat o bogată bibliotecă muzicală, care în urma celui de al Doilea Război Mondial și a transformărilor de după s-a pierdut, iar instrumentele au dispărut. A organizat formația de călușari a liceului, formație a cărei vătaf era prof. Nestor Lupei. Formațiile au
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
un an mai târziu la galeria "Vollard" din Paris, devenind evenimentul major al sezonului. Gauguin a fost foarte legat de această compoziție de aproape patru metri, cu caracterul unei picturi murale, considerată ca fiind testamentul său artistic și spiritual. Gauguin adună și concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică și poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă. În septembrie 1899 se mută în arhipelagul insulelor Marchize
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
comitete ce luau în mâinile lor tot ceea ce statul deficitar nu-și mai asuma (aprovizionare, îngrijire, comerț). Împreună cu cooperativele sau cu , aceste comisii ajungeau să fie adevărate puteri paralele. Regimul nu mai putea controla „țara reală”. Luna februarie 1917 a adunat toate caracteristicile pentru izbucnirea unei revolte populare: iarna grea, penuria de alimente, oboseala de război... Totul a început atunci cu grevele spontane, de la începutul lunii februarie, ale muncitorilor din fabricile din capitala Petrograd (noul nume pe care l-a luat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]