34,387 matches
-
(pronunție anglicizată: / Roy-bos; pronunție afrikaans: rɔːibɔs, cu sensul de "tufiș roșu"; denumire științifică; Aspalathus linearis) este o plantă din familia Fabaceae (a leguminoaselor) care crește în Fynbos-urile din Africa de Sud. Frunzele sunt folosite pentru a face un ceai denumit rooibos (în special în Africa de Sud), sau, uneori, "redbush tea" (mai ales în Anglia). Ceaiul a fost popular în Africa de Sud de-a lungul mai multor generații și este consumat în prezent în mai
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
Africa de Sud de-a lungul mai multor generații și este consumat în prezent în mai multe țări. Uneori este denumit rooibosch conform etimologiei neerlandeze vechi. crește de obicei în Cederberg, o mică zonă muntoasă din provincia sud-africană Western Cape. În general, frunzele sunt oxidate (sau " fermentate" - denumire comună în terminologia prelucrării ceaiului). Acest proces duce la obținerea culorii distinctive roșu-brun a ceaiului Rooibos și-i îmbunătățește aroma. Neoxidat se produce ceaiul verde Rooibos, dar procesul de producție este mai scump (similar cu
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
rece preparat din rooibos a fost recent introdus în Africa de Sud, Australia și Statele Unite ale Americii. O variantă a băuturii London Fog, cunoscută sub denumirea Cape Town Fog, este fabricată pe bază de rooibos cufundat în lapte fiert cu sirop de vanilie. Frunzele proaspete de rooibos au un conținut ridicat de acid ascorbic. Ceaiul de rooibos devine din ce în ce mai popular în țările occidentale cel mai probabil din cauza faptului că nu conține cofeină și concentrației scăzute de tanin în comparație cu ceaiul negru sau ceaiul verde. Rooibos
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
acid ascorbic. Ceaiul de rooibos devine din ce în ce mai popular în țările occidentale cel mai probabil din cauza faptului că nu conține cofeină și concentrației scăzute de tanin în comparație cu ceaiul negru sau ceaiul verde. Rooibos contine polifenol, inclusiv flavanol, flavone, flavanone și dihidrocalcone. Frunzele procesate si tulpinile contin acid benzoic și acid cinamic precum și nothofagin. De-a lungul secolelor 17 și 18, călătorii și botaniștii europeni care au vizitat regiunea Cederberg din Africa de Sud au făcut referiri cu privire la abundența unei "plante bune" în scopuri curative
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
cu privire la abundența unei "plante bune" în scopuri curative. În 1772, naturalistul suedez Carl Thunberg a remarcat că "oamenii de la țară prepară ceai" dintr-o plantă pe care o numesc rooibos sau redbush. Tradițional, localnicii se urcau în munți unde tăiau frunzele fine sub formă de ac ale plantei sălbatice Rooibos. Acestea erau apoi împachetate în saci și cărate de-a lungul pantelor abrupte pe spatele măgarilor. Frunzele erau tăiate cu topoare și zdrobite cu ciocane înainte de a fi lăsate să se
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
care o numesc rooibos sau redbush. Tradițional, localnicii se urcau în munți unde tăiau frunzele fine sub formă de ac ale plantei sălbatice Rooibos. Acestea erau apoi împachetate în saci și cărate de-a lungul pantelor abrupte pe spatele măgarilor. Frunzele erau tăiate cu topoare și zdrobite cu ciocane înainte de a fi lăsate să se usuce la soare. Coloniștii olandezi de la Cape au început să bea ceai Rooibos ca o alternativă a ceaiului negru, care era o marfă scumpă pentru coloniștii
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
le ("Balsaminaceae") sunt o familie de plante angiosperme dicotiledonate cu circa 800 specii, care cuprinde plante ierbacee, anuale, adesea suculente și cu noduri umflate, răspândite mai ales în zonele tropicale având ca tip balsamina ("Impatiens balsamina"). Frunzele sunt întregi, simple, nestipelate, cu dispoziție alternă, opuse sau verticilate. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pentamere, pintenate (cu un pinten format de sepala posterioară), colorată corolinic, solitare sau grupate în raceme. Caliciul dialisepal cu 3-5 sepale colorate, dintre care sepala posterioară
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Acțiunea poemului are loc într-o noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o discuție „serioasă și sobră” cu sufletul său, fără a-și da seama că este octombrie sau încotro se îndreaptă. Naratorul privește cerul
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
lucru relevă dependența naratorului de Ulalume și de dragostea ei; pierderea ei nu-l lasă doar trist, ci absolut devastat și, vizitându-i mormântul, el se expune inconștient unui chin auto-provocat. Poemul pune un accent puternic pe degradare și deteriorare: frunzele sunt „ofilite” și gândurile naratorului sunt „paralizate”. Ca și multe din poemele ulterioare ale lui Poe, „Ulalume” are un ritm și o muzicalitate puternică. Versurile sunt intenționat sonore, construite în jurul sunet pentru a crea sentimente de tristețe și suferință. Poemul
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Schmettow a luat parte, în compunerea Armatei 7, la a treia bătălie de la Aisne. Pentru modul cum a luptat în Bătălia de pe Marna precum și la luptele dintre Marna și Vesle, Schmettow a fost decorat cu ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar a fost. După armistițiul de Compiègne și-a condus rămășițele trupelor sale înapoi în Germania, după care și-a prezentat demisia, odată cu demobilizarea Comandamentului General pe care l-a condus, pe 22 februarie 1919. Pentru activitatea sa ca
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
ul ("Fraxinus ornus") numit și frasin de munte sau frasin negru este un arbore din familia oleaceelor ("Oleaceae"), înalt până la 10-12 m, cu frunze compuse și flori albe dispuse în panicule terminale, dese. Crește în țările mediteraneene și în regiunile sudice ale României. Este o specie caracteristică pentru sudul Europei. Crește în sud-Estul Europei: Albania, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Italia (inclusiv Sicilia), România; sud-vestul
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
fagului, pe un substrat pietros, calcaros. Are înălțime mică (10-12 m), rar poate ajunge la 20 metri înălțime. Tulpina are 20-60 cm în diametru. Are o tulpina strâmbă cu scoarță cenușie și netedă. Lujerii sunt verde-cenușii și mugurii cenușii, tomentoși. Frunzele sunt mari (15-20 cm), imparipenat-compuse (5-9 foliole), eliptice, acuminate, fin serate și scurt pețiolate. Pe față frunzele sunt verde-întunecate, glabre, pe dos verde-palide, iar pe nervura mediană sunt ruginiu pubescente. Înflorește în lunile aprilie și mai după înfrunzire. Polenizarea este
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
înălțime. Tulpina are 20-60 cm în diametru. Are o tulpina strâmbă cu scoarță cenușie și netedă. Lujerii sunt verde-cenușii și mugurii cenușii, tomentoși. Frunzele sunt mari (15-20 cm), imparipenat-compuse (5-9 foliole), eliptice, acuminate, fin serate și scurt pețiolate. Pe față frunzele sunt verde-întunecate, glabre, pe dos verde-palide, iar pe nervura mediană sunt ruginiu pubescente. Înflorește în lunile aprilie și mai după înfrunzire. Polenizarea este entomofilă. Florile (caliciul) sunt alb-gălbui, mirositoare, dispuse în panicule terminale, cu periant dublu. Fructele sunt samare, oblongi
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
uscându-se în condiții naturale. Sucul de mojdrean este folosit în tratamentul constipațiilor, inclusiv și la copii, fiind un purgativ ușor de administrat și bine suportat. Scoarța mojdreanului conține fraxină, o glicozidă care are proprietăți diuretice, stimulând eliminarea acidului uric. Frunzele de mojdrean sunt folosite în gută, reumatism și ca laxativ.
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
17 martie și 22 mai 1918 von Staabs a deținut pe lângă comanda Corpului XXXIX Rezervă și pe cea a Corpului XIII Armată (Regatul Württemberg). Pentru modul cum și-a condus trupele în luptă a primit ordinul „Pour le Mérite”, cu frunze de stejar, la 15 mai 1918. Pentru activitatea sa ca militar, a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
și macacii, de 12-60 indivizi. Potrivit rapoartelor, atunci când acestea devin prea mari, se împart în grupuri mai mici. Masculii stabilesc o ierarhie prin luptă; cei mai puternici masculi domină și conduc grupul. Magoții sunt omnivori. Ei se hrănesc cu fructe, frunze, ierburi, muguri și rădăcini, dar, de asemenea, și cu insecte, păianjeni sau scorpioni. În lunile reci de iarnă o parte importantă a hranei sunt scoarța și acele de copac. În primul rând, femelele se împerechează cu masculi de rang superior
Magot () [Corola-website/Science/334379_a_335708]
-
masculul execută acrobații complexe în zbor, aterizând în cuibul ei într-o manieră grandioasă. Atât masculii, cât și femelele sunt monogami. Ciufii de câmp își amenajează cuiburile în spații deschise, ca preeria, tundra, savana, lunca. Cuiburile propriu-zise sunt confecționate din frunze, fire de iarbă și pene. Femela depune 4-7 ouă; acest număr poate varia până la 12 ouă în anii în condiții de abundență a hranei. Clocirea are loc o dată pe an. Ouăle sunt clocite de femelă timp de 21-37 de zile
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
din Chișinău și, ulterior, la Școala de Înalte Studii Politice de la Moscova. Și-a început activitatea profesională în calitate de muncitor, devenind apoi inginer și inginer-șef. În 1979 a fost ales vicepreședinte, iar în 1982 președinte al Comitetului executiv al raionului Frunze (Buiucani) din Chișinău (pretor de Buiucani). Între anii 1987-1990 a fost ministru adjunct al Gospodăriilor Comunale, iar în 1990 a devenit președinte al Comitetului executiv orășenesc Chișinău (primar de Chișinău). A fost ministru (în Guvernul Republicii Moldova) în cinci guverne timp
Mihai Severovan () [Corola-website/Science/334416_a_335745]
-
săbii (spade) încrucișate la mijloc; a treia este identică cu prima, cu excepția monogramei, înlocuită de un vultur negru. Acest ordin a fost acel cu cele mai multe nuanțări. Cele mai importante ar fi: Decorația cu săbii (spade) ca merit de război (1848); frunză de stejar pentru titularii de clasa I și II care au deținut anterior clasa II sau III; onorarea cu brilianți pentru clasa I și II.)
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
10 m înălțime și coronament rar. Tulpina este acoperită de o scoarță negricioasă, fin crăpată. Lujerii sunt brun-roșcați, geniculați, cu numeroase lenticele. Au muguri alterni, pubescenți, ovoconici, de culoare brun-verzuie, dispuși solitar sau câte 2-3 suprapuși și alipiți de ax. Frunzele de circa 7-12 cm lungime sunt alterne, simple, întregi, lat-ovate, reniforme, glabre, palmat-nervate, lung-pețiolate (4-6 cm). Florile de circa 2 cm, grupate câte 3-6 în fascicule sesile, de tip papilionaceu, roz-purpurii sau roz-violacei, apar direct pe ramuri, chiar și pe
Arborele Iudei () [Corola-website/Science/334435_a_335764]
-
aprilie-mai, înainte de înfrunzire. Fructele sunt păstăi dehiscente turtite, negricioase, de circa 7-10 cm și rămân mult timp pe arbore. Semințele au o formă ovat-eliptică și sunt turtite, tari, de culoare brună. Arborele iudei este o specie arboricolă, ornamentală prin forma frunzelor și abundența florilor foarte timpurii. În România este cultivat ornamental în parcuri sau grădini, individual sau în grupuri.
Arborele Iudei () [Corola-website/Science/334435_a_335764]
-
din cantitatea lor și se lasă la o parte, amestecându-le la sfârșit cu cele bătute (fără franzelă). Nu se servește ceapă, aici garnitura se compune din măsline negre (cele mai bune sunt acele grecești de sorta "Kalamata"), lămâie și frunze de salată verde. Ceapa nu se amestecă cu icrele înainte de servit. Dacă nu se adăugat ceapă, salata se poate păstra în borcan 1-2 săptămâni. Se pot prelucra și icre de păstrăv sau șalău. În loc de lămâie se poate folosi o lingură
Salată de icre () [Corola-website/Science/334444_a_335773]
-
de pâine albă înmuiat în apă și stors bine, 1-2 linguri de făină. Pentru ciorbă: 2-3 litri de apă sau bulion de carne, ½ ardei, 1 ceapă, 1 morcov, opțional o bucată de praz, 2 linguri untdelemn, sare, piper, verdețuri tocate (frunze de țelină, leuștean, mărar, pătrunjel), borș sau zeamă de varză murată după gust, 2 gălbenușuri de ouă, smântână sau iaurt; în plus posibil: ardei iute, mujdei, o roșie tăiată în bucățele.. Perișoarele: Mai întâi se pun la fiert 500 de
Ciorbă de perișoare () [Corola-website/Science/334458_a_335787]
-
ar putea fi rănit sau chiar distrus. Dar printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea să putrezească contagiind și miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol prin o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pământ și frunze. Această metodă este mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără examinarea a bazei piciorului ( la "Amanita"). Bureții sunt de colectat mereu în, de exemplu, coșuri, nici odată în pungi de plastic, altfel se stric în foarte
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
ci că îmbinarea de cuvinte are un sens nou, diferit de acestea. Sensul nou se poate formă prin metaforizare. Unii autori consideră chiar că o expresie idiomatica poate fi numai metaforica. Este cazul, în limba română, al expresiei "a tăia frunză la câini" sau, în franceză, al expresiei "avoir du plomb dans l’aile" (literal „a avea plumb în aripa”) „a fi precar”. Unii lingviști consideră expresii idiomatice și cuvintele compuse bazate pe metafore. Limba maghiară, bunăoară, în care compunerea este
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]