35,463 matches
-
El a fost și primul prim ministru al Turciei în momentul în care aceasta a fost proclamata republică, dar și al doilea președinte din istoria acesteia. A fost decorat și cu medalia pentru fapte de eroism din perioada războiului de independență a Turciei, desfășurat după primul război mondial. După decesul lui Ataturk este ales secretar general al partidului Republican al poporului care îi conferă și titlul de Șef al Națiunii. A fost căsătorit cu Mevhibe İnönü și a avut trei copii
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
partidului Republican al poporului care îi conferă și titlul de Șef al Națiunii. A fost căsătorit cu Mevhibe İnönü și a avut trei copii: doi băieți, Ömer İnönü, Erdal İnönü, si o fată, Özden Toker. A participat la Războiul de independență a Turciei și a participat la lucrările conferinței de la Lozan unde a semnat acordul. s-a născut la Izmir, având în sângele sau și o moștenire kurdă prin intermediul tatălui său a cărui familie provine din zona Bitlis. Ismet este al
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
și-ar fi tratat colegii de cabinet; „Ei erau cu toții oameni cu stare - ei bine, cu excepția lui Curzon.” Cu toate acestea, Curzon s-a dovedit folositor în mai multe rânduri în rezolvarea unor probleme din Orientul Mijlociu. El a negociat acordarea independenței Egiptlui în 1922 și a divizat Palestina sub mandat britanic, creând Regatul Iordanie. Curzon a fost implicat în organizarea celebrării primei Zile a Armistițiului pe 11 noiembrie 1919. Cu această ocazie a fost dezvelit un cenotaf, operă a arhitectului britanic
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
de atac împotriva Poloniei. Pe 13 martie 1939, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso (fostul premier al Slovaciei autonome, înlăturat prin forță de trupele cehe cu câteva zile mai înainte) la Berlin, pentru a-l îndemna să proclame independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
posibilitate a fost „confirmată” de Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit președinte
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit președinte al noii republici. Slovacia a semnat un tratat cu Germania prin care al doilea devenea un protector al țării. Slovacia s-a înscris în război de partea Axei ajutând de multe ori Germania. După
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
Șo Random! (La întâmplare) este un serial de comedie lansat de Disney Channel pe 5 iunie 2011. Acesta a fost anunțat că o serie independența după ce Demi Lovato a părăsit seria principala, "Sonny și steluța ei norocoasă", să își concentreze eforturile pe carieră de cântăreață. Seria prezintă ceilalți actori din Sonny și steluța ei norocoasă: Tiffany Thornton (Tawni Harț), Sterling Knight (Chad Dylan Cooper), Brandon
La Întâmplare! () [Corola-website/Science/323160_a_324489]
-
Frederic al II-lea () (14 august 1720 - 31 octombrie 1785) a fost landraf de Hesse-Kassel din 1760 până în 1785. A domnit ca despot luminat și a strâns bani închiriind soldați Marii Britanii pentru a ajuta în Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii. Frederic s-a născut la Kassel în Hesse, ca fiu al lui Wilhelm al VIII-lea, Landgraf de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Dorothea Wilhelmina de Saxa-Zeitz. Bunicul patern a fost Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel iar unchiul
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
care a menținut 7% din întreaga populație sub arme pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Frederic a închiriat atât de multe trupe nepotul său, regele George al III-lea al Marii Britanii, pentru a le utiliza în Războiul American de Independență, încât "Hessian" a devenit un termen american pentru toți soldații germani desfășurați de către britanici în război. Frederic a utilizat veniturile pentru a finanța artele și stilul său de viață opulent. Arhitectul Simon Louis du Ry a transformat pentru Frederic al
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
puterea judiciară într-un stat de drept În conformitate cu dispozițiile Constituției României, republicată, autoritatea judecătorească este alcătuită din instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior ai Magistraturii. Acestea sunt reprezentate în teritoriu de următoarele organisme: Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției. CSM gestionează în exclusivitate aspectele ținând de recrutarea și cariera magistraților indiferent dacă sunt judecători sau procurori, iar prin secțiile sale îndeplinește rolul de instanță de judecată în materie disciplinară. CSM îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege. În
Justiția în România () [Corola-website/Science/323193_a_324522]
-
Ucrainei la nord și la sud de Slovacia. Cu toate acestea, o mare parte din Slovacia a fost devastată de răscoală și bombardamentele germane contra-ofensive și occupation.(formă în germană). După semnarea Tratatului de pace de la Paris, Slovacia a pierdut independența fiind reunificată cu Cehia. Autoritățile maghiare și cehoslovace au efectuat un schimb forțat de populație.
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
cu "„judecători și procurori”") și Legea nr. 304 din 28 mai 2004 privind organizarea judiciară, care au înlocuit Legea nr. 92/1992, armonizând legislația română cu cea europeană, în procesul de pregătire a integrării României în Uniunea Europeană. S-a statuat independența procurorului în soluțiile pe care le dispune, iar cariera magistratului a trecut în competența Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), au fost reglementate noile structuri specializate de combatere a corupției și crimei organizate.
Ministerul Public () [Corola-website/Science/323243_a_324572]
-
nefericită a deținuților din lagăr, pentru a-i ajuta pe ceilalți supraviețuitori să se distreze, fiind în același timp o analiză etnografică precisă a lagărului de concentrare. În anii '50 ai secolului al XX-lea, în cursul Războiului Algerian de Independență, Tillion a activat pe postul de consilier pentru politici sociale al guvernului francez în Algeria, ajutând guvernul să înființeze "Centre Sociale". În această perioadă, în perioada Bătăliei de la Alger (1957) și prin intermediul consilierului politic al Frontului de Eliberare Națională, Hadj
Germaine Tillion () [Corola-website/Science/323242_a_324571]
-
fizice - din partea tatălui său. Unii observatori (cum ar fi biograful lui Fort, Damon Knight) au sugerat că neîncrederea lui Fort în autorități își are rădăcinile în tratamentul dur al tatălui său. În orice caz, Fort dezvoltat un puternic sentiment de independență, în tinerețea lui. Ca un om tânăr, Fort a fost un naturalist în devenire, colectând scoici, minerale, și păsări. Descris ca curios și inteligent, tânărul Fort nu excela la școală, deși el a fost considerat destul de isteț și plin de
Charles Fort () [Corola-website/Science/323244_a_324573]
-
ʲ i] (n. 20 mai 1881, Tuszów Narodowy; d. 4 iulie 1943, Gibraltar) a fost un militar și un lider politic polonez. Înainte de Primul Război Mondial, a organizat și a participat la mai multe organizații clandestine care au promovat cauza independenței Poloniei. A luptat cu distincție în Legiunile poloneze în timpul Primului Război Mondial, și mai târziu în armata poloneză nou creată în timpul războiului polono-sovietic (1919-1921). În acest război, el a jucat un rol important în bătălia decisivă de la Varșovia. În primii ani ai
Władysław Sikorski () [Corola-website/Science/323296_a_324625]
-
ani - cea de casier la Bancă industrială, apoi, între anii 1959-1980 a lucrat la librăria de cărți în limba rusă „Boleslavski”. Diminețile a lucrat pentru a se întreține, iar serile se ocupă cu compoziția. În anul 1948 în timpul Războiului de independență al Israelului, a fost recrutat în armată în secția de cultură și divertisment și a fost solicitat să compună pentru ansamblul muzical al Palmahului, Cizbatron. Din acea vreme a datat colaborarea de mulți ani cu poetul și textierul Hâim Hefer
Sasha Argov () [Corola-website/Science/323299_a_324628]
-
În 1870, un exarhat bulgar a fost creat printr-un decret al sultanului, și Antim I a devenit lider natural al națiunii în curs de dezvoltare. Patriarhul Constantinopolului a răspuns prin excomunicarea lui Antim I, care a întărit voința pentru independență. O altă sursă de renaștere națională bulgară a fost viziunea romantic naționalistă a unui popor care avea puternice tradiții orale și obiceiuri. Aceste idei au fost stimulate de activitatea lui Johann Gottfried Herder, în special, și a fost consolidată de către
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
cum ar fi Vuk Karadžić. În Bulgaria, savantul și editor de ziar Liuben Karavelov a jucat un rol important în colectarea și publicarea de tradiții orale, și comparându-le cu tradițiile altor popoare slave. "Cei patru lideri" în lupta pentru independența Bulgariei au fost Georgi Rakovski, Vasil Levski, Liuben Karavelov, și Hristo Botev. Rakovski a conceput un prim plan pentru independența Bulgariei, dar a murit înainte de a putea pune planul în acțiune. Levski, Karavelov și Botev au format Comitetul Central revoluționar
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
colectarea și publicarea de tradiții orale, și comparându-le cu tradițiile altor popoare slave. "Cei patru lideri" în lupta pentru independența Bulgariei au fost Georgi Rakovski, Vasil Levski, Liuben Karavelov, și Hristo Botev. Rakovski a conceput un prim plan pentru independența Bulgariei, dar a murit înainte de a putea pune planul în acțiune. Levski, Karavelov și Botev au format Comitetul Central revoluționar bulgar, prima organizație independentă reală, cu un plan clar pentru revoluție. Dar Levski a fost ucis în 1873, și comisiile
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
o putere economică și un centru comercial ajuns să domine traficul de mărfuri din Marea Mediterană vreme de un secol, înainte de fi depăsit și apoi înlăturat de către orașele-republici din nordul Italiei, Pisa, Genova și Veneția. În 1073, Amalfi și-a pierdut independența și a căzut în mâinile normanzilor și nu a putut niciodată să-și recapete libertatea. Orașul Amalfi a fost întemeiat ca punct comercial în anul 339, iar primul său episcop a fost numit în 596. În 838, orașul a fost
Republica Amalfi () [Corola-website/Science/323316_a_324645]
-
fost de asemenea prim-miniștri ai țării: Nepoata sa, Manisha Koirala, este actriță, realizatoare și producătoare la Bollywood, fostă ambasadoare intinerantă a Fondului Națiunilor Unite pentru Populație. Și-a început cariera politică ca membru al Congresului Național Indian. După dobândirea independenței Indiei (în 1947), înființează "Partidul Congresului Nepalez" ("Nepali Congress Party" - NCP), partid care obține victoria la alegerile din 1959 și astfel Koirala devine premier al Nepalului. Eforturile sale de a introduce monarhia constituțională se lovesc de ostilitatea regelui Mahendra care
Bishweshwar Prasad Koirala () [Corola-website/Science/323317_a_324646]
-
(n. 19 iunie 1852 în comuna Lârguța, plasa Tigheciu, județul Cahul - d. 1930), a fost un ofițer român, distins în Războiul de Independență al României și în primul Război Mondial, ajuns la gradul de general de brigadă în rezervă, membru fondator al Senatului Legionar. După ce a absolvit în anul 1871 Școala Normală „Carol I”, la 18 aprilie 1874 a fost înrolat ca soldat
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
a absolvit în anul 1871 Școala Normală „Carol I”, la 18 aprilie 1874 a fost înrolat ca soldat la Regimentul 7 de linie. A fost avansat la 1 octombrie 1876 la gradul de sergent major. A participat la Războiul de Independență din 1877-1878 luând parte la toate luptele din jurul Plevnei cu Regimentul 7 linie, precum și la atacurile de la 30-31 august, 6 septembrie, 7 octombrie, 28 noiembrie, căderea Plevnei. După încheierea armistițiului s-a întors în țară și la 7 aprilie 1878
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
Imnului Regal și Jidanul Nuhăm Sokolow” Noi — și toată lumea — știe că, norodul jidovesc trăește răspândit pe toată, suprafața pământului, trăind ca un parazit pe spinarea tuturor popoarelor, pe care le suge fără milă..."), „Pe marginea peirei” ("Cu ocazia răsboiului pentru independență, din anul 1877, numai câțiva Jidani au luat parte ca soldați voluntari, dar colonelul Cantili Grigore observând că, toți acești Jidani, se strecurase ca garde la putinele cu brânză, făcute ofrandă armatei de către marii proprietari Moldoveni, precum și pe la diferitele depozite
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]