34,311 matches
-
o victorie decisivă. Nu am fost afectat de nici un sentiment de dezamăgire cu privire la aceasta și sunt bucuros că liderii noști militari sunt capabili să își asume un așa risc”. [[Categorie:Bătălii în 1944|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Germaniei|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Regatului Unit|Scheldt]] [[Categorie:Bătăliile Canadei|Scheldt]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european|Scheldt]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest|Scheldt]]
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
Statele Unite și Franța, continuă să aibă un singur steag național pentru cele mai multe scopuri. În alte țări se face o distincție între steagul de uscat și steagurile marine, civile și militare. Cea mai cunoscută țară pentru sistemul elaborat de steaguri este Regatul Unit, care folosește Union Jack pe uscat, (inter alia) Red Ensign pentru navele comerciale, și White Ensign pentru Royal Navy.
Steaguri ale marinei comerciale () [Corola-website/Science/336835_a_338164]
-
făcut debutul muzical, în anul 1960, si la televiziunea de stat. Sabah Fakhri a susținut concerte și a participat la numeroase festivaluri muzicale în țările arabe, dar și în multe alte țări, a cutreierat lumea și și-a creat propriul regat artistic. De când a absolvit, a participat la fiecare festival de muzică arabă. Printre realizările sale se numără și participarea la evenimentul organizat de UCLA în onoarea sa, dar și recitalul său din cadrul galei premiilor Nobel pentru pace din Suedia. A
Sabah Fakhri () [Corola-website/Science/336812_a_338141]
-
capăt oricărei rezistenței franceze. Pe 11 noiembrie 1500, Ludovic al XII-lea al Franței și Ferdinand al II-lea de Aragon au semnat un pact secret cu acordul papei Alexandru al VI-lea: tratatul secret de la Granada, care prevedea împărțirea Regatului de Napoli. Frederic I de Neapole, care nu știa de existența acordului, în 1501, când francezii i-au invadat regatul, a cerut ajutorul aliatului său, Spania. Frederic I de Neapole a aflat prea târziu de tratat deoarece pe 19 august
Bătălia de la Garigliano (1503) () [Corola-website/Science/336810_a_338139]
-
Aragon au semnat un pact secret cu acordul papei Alexandru al VI-lea: tratatul secret de la Granada, care prevedea împărțirea Regatului de Napoli. Frederic I de Neapole, care nu știa de existența acordului, în 1501, când francezii i-au invadat regatul, a cerut ajutorul aliatului său, Spania. Frederic I de Neapole a aflat prea târziu de tratat deoarece pe 19 august francezii au intrat în Napoli. În curând, între părțile semnatare au apărut dezacorduri cu privire la noi granițe, ceea ce a condus la
Bătălia de la Garigliano (1503) () [Corola-website/Science/336810_a_338139]
-
exercitate de către unitățile federale, și că federația dispune doar de autoritatea special transferată ei prin constituție. Germania a pledat pentru recunoașterea rapidă a Croației, declarând că dorește să oprească violențele în zonele locuite de sârbi. Ei i se opuneau Franța, Regatul Unit și Țările de Jos, dar toate țările au convenit să urmeze o abordare comună și să evite acțiunile unilaterale. Pe 10 octombrie, la două zile după ce Parlamentul croat a confirmat declarația de independență, CEE a decis să amâne orice
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
independența Croației în două luni dacă războiul nu se termină până atunci. După ce termenul limită a expirat, Germania și-a prezentat decizia de a recunoaște Croația ca politică datorie a sa—o poziție susținută de Italia și Danemarca. Franța și Regatul Unit au încercat să împiedice recunoașterea prin elaborarea unei rezoluții a Națiunilor Unite care impunea să nu se întreprindă acțiuni unilaterale care să poată agrava situația, dar au cedat în timpul dezbaterilor din cadrul Consiliului de Securitate din 14 decembrie, când Germania
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
Tratatul de la Granada a fost o alianță militară încheiată între Ludovic al XII-lea al Franței și Ferdinand al II-lea de Aragon cu privire la împărțirea și retrasarea granițelor Neapolelui. Pe baza acordului, partea nordică a regatului ar reveni Franța, formând Regatul de Neapole, iar partea sudică intrând în posesia regatului de Aragon. Discrepanțele între cei doi semnatari au adus doi ani de confruntări militare, în care trupele lui Gonzalo Fernández de Córdoba a învins decisiv armata
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
Tratatul de la Granada a fost o alianță militară încheiată între Ludovic al XII-lea al Franței și Ferdinand al II-lea de Aragon cu privire la împărțirea și retrasarea granițelor Neapolelui. Pe baza acordului, partea nordică a regatului ar reveni Franța, formând Regatul de Neapole, iar partea sudică intrând în posesia regatului de Aragon. Discrepanțele între cei doi semnatari au adus doi ani de confruntări militare, în care trupele lui Gonzalo Fernández de Córdoba a învins decisiv armata franceză, lăsând Regatul de Neapole
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
între Ludovic al XII-lea al Franței și Ferdinand al II-lea de Aragon cu privire la împărțirea și retrasarea granițelor Neapolelui. Pe baza acordului, partea nordică a regatului ar reveni Franța, formând Regatul de Neapole, iar partea sudică intrând în posesia regatului de Aragon. Discrepanțele între cei doi semnatari au adus doi ani de confruntări militare, în care trupele lui Gonzalo Fernández de Córdoba a învins decisiv armata franceză, lăsând Regatul de Neapole în posesia Aragonului. În 1499, nou încoronatul rege al
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
Franța, formând Regatul de Neapole, iar partea sudică intrând în posesia regatului de Aragon. Discrepanțele între cei doi semnatari au adus doi ani de confruntări militare, în care trupele lui Gonzalo Fernández de Córdoba a învins decisiv armata franceză, lăsând Regatul de Neapole în posesia Aragonului. În 1499, nou încoronatul rege al Franței Ludovic al XII-lea, susținând în continuare drepturile sale asupra ducatului de Milano ca nepot al prințesei milaneze, Valentina Visconti, și asupra regatului de Neapole ca descendent al
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
învins decisiv armata franceză, lăsând Regatul de Neapole în posesia Aragonului. În 1499, nou încoronatul rege al Franței Ludovic al XII-lea, susținând în continuare drepturile sale asupra ducatului de Milano ca nepot al prințesei milaneze, Valentina Visconti, și asupra regatului de Neapole ca descendent al Casei de Anjou, a pornit războiul italian din 1499-1501. A trimis în peninsula italiană o armată puternică în aprilie 1500 care a reușit să ocupe Milano, detronându-l pe ducele Ludovic Sforza și pe fratele
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
pornit războiul italian din 1499-1501. A trimis în peninsula italiană o armată puternică în aprilie 1500 care a reușit să ocupe Milano, detronându-l pe ducele Ludovic Sforza și pe fratele lui Ascanio Sforza. Având intenția de a revendica și regatul Neapolelui, a căutat o alianță cu singura putere militară din regiune capabilă de a se opune: regatul Aragonului. Regelui aragonez Ferdinand al II-lea i-a oferit posibilitatea de împărți Neapolele între ei. Ideea nu era nouă: deja în 1497
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
a reușit să ocupe Milano, detronându-l pe ducele Ludovic Sforza și pe fratele lui Ascanio Sforza. Având intenția de a revendica și regatul Neapolelui, a căutat o alianță cu singura putere militară din regiune capabilă de a se opune: regatul Aragonului. Regelui aragonez Ferdinand al II-lea i-a oferit posibilitatea de împărți Neapolele între ei. Ideea nu era nouă: deja în 1497, Carol al VIII-lea al Franței i-a făcut lui Ferdinand aceeași propunere în timpul războiului italian din
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
în timpul războiului italian din 1494-1498, deși nu s-a ajuns la niciun consens. Frederic I de Neapole, având probleme militare și financiare după primul război, i-a oferit lui Ludovic al XII-lea plata unei contribuții anuale în schimbul asigurării independenței regatului său. Regele Aragonului, conștient de jocul diplomatic al lui Frederic de Neapole, și având în vedere că un război împotriva Franței ar fi costisitor și de lungă durată, a preferat o alianță cu Ludovic al XII-lea. Tratatul, justificat și
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
castelul Chambord, și ratificat de către regii catolici, pe data de 11 noiembrie a aceluiași an, în Granada. Acordul a inclus următoarele condiții: Relațiile bune între francezi și spanioli nu au fost de lungă durată. Prin termenii tratatului se hotărâse ca regatul de Neapole să fie împărțit în patru provincii, deși din timpul domniei lui Alfonso I regatul era organizat în douăsprezece. În curând au apărut neînțelegeri între aliați, care au oferit pretextul confruntărilor armate. De-a lungul anilor 1502 și 1503
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
Granada. Acordul a inclus următoarele condiții: Relațiile bune între francezi și spanioli nu au fost de lungă durată. Prin termenii tratatului se hotărâse ca regatul de Neapole să fie împărțit în patru provincii, deși din timpul domniei lui Alfonso I regatul era organizat în douăsprezece. În curând au apărut neînțelegeri între aliați, care au oferit pretextul confruntărilor armate. De-a lungul anilor 1502 și 1503, armatele lui Gonzalo Fernandez de Cordoba au învins trupele franceze în bătăliile de Ruvo, Seminara și
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
oferit pretextul confruntărilor armate. De-a lungul anilor 1502 și 1503, armatele lui Gonzalo Fernandez de Cordoba au învins trupele franceze în bătăliile de Ruvo, Seminara și Garigliano. În ianuarie 1504, Ludovic al XII-lea a fost forțată să cedeze regatul de Neapole Aragonului prin semnarea tratatului de la Lyon.
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
cu Yolande de Dreux, însă a murit în urma unui accident la scurt timp după aceea, fără să lase niciun alt copil. După ce regele Alexandru al III-lea a fost înmormântat la Dunfermline Abbey pe 29 martie 1286, magnații și clericii regatului s-au adunat la Scone pentru a alege Gardienii Scoției care aveau să păstreze regatul pentru moștenitorul de drept. În acel moment se credea că regina Yolande era însărcinată, astfel încât Margareta nu era considerată succesoare. Nu se știe exact ce
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
fără să lase niciun alt copil. După ce regele Alexandru al III-lea a fost înmormântat la Dunfermline Abbey pe 29 martie 1286, magnații și clericii regatului s-au adunat la Scone pentru a alege Gardienii Scoției care aveau să păstreze regatul pentru moștenitorul de drept. În acel moment se credea că regina Yolande era însărcinată, astfel încât Margareta nu era considerată succesoare. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu copilul reginei Yolande; este posibil să fi avut un avort spontan
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
luate măsuri drastice împotriva celor doi după ce au înapoiat fortărețele confiscate. În acest fel, Gardienii au sperat să mețină pacea în Scoția între pretențiile concurente ale lui Robert Bruce și John Balliol, fără a pune în pericol loialitatea lor față de regat și față de Margareta. În afara de scoțienii care își doreau să o aducă pe Margareta în Scoția, tatăl acesteia, Eric, a ridicat din nou problema succesiunii. Eric a trimis ambasadori oficiali la regele Eduard I al Angliei, apoi în Gasconia, în
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
() a fost un amiral italian, șef al Statului Major al Marinei Militare între (1919-1921 și 1925-1927) și senator din 1927. Descendentul unei familii nobiliare cu tradiție care a servit în Marina Regatului celor Două Sicilii, iar după 1860 în Regia Marina. Strămoșul său John Acton a reformat flota napoletană în 1779, iar bunicul său Carol a fost ofițer în Marină. a participat la ocupația Massawei (1885), la expediția internațională din Creta (1897
Alfredo Acton () [Corola-website/Science/336856_a_338185]
-
Marinei Regale în grad de amiral. Pe 15 mai 1917, a comandat forțele navale italo-britanice în bătălia din stâmtoarea Otranto. După război, a fost numit în funcția de Șef al Statului Major a Regia Marina. A fost ales senator al Regatului Italiei în 1927.
Alfredo Acton () [Corola-website/Science/336856_a_338185]
-
Carpați, în fața rușilor care luptau să ocupe din nou Cernăuțiul (reocupat la 26 noiembrie 1914). Armata rusă a recurs la ambuscade în care multi dintre legionarii români au fost uciși. O parte din aceștia au reușit să se refugieze în Regatul României. După ocuparea Sucevei, la 18 decembrie/1 ianuarie 1915 o companie de legionari români împreună cu un pluton de jandarmi au ocupat poziții de apărare în ariergarda armatei care se retrăgea spre Iacobeni și Vatra Dornei, în localitățile Gura Humorului
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
ani mai târziu, în 1912, el a fost promovat la Cavaler Comandor al Ordinului Imperiul Indian (KCIE) pentru serviciile sale ca Administrator al Departamentului Arheologiei, North-West Frontier Circle. El a fost făcut doctor honoris cause al mai multor universități din Regatul Unit, între 1909-1939. În 1919, Stein a devenit membru străin al Academiei de Arte și Științe a Regatului Țărilor de Jos. În 1921, a fost ales membru al Academiei Britanice (FBA). O listă mai detaliată a lui Stein publicații sunt
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]