37,049 matches
-
Biserica „Zlataust” din Iași este situată pe o străduță veche, stradela Zlataust nr.5, în apropirea Centrului Civic, în spatele Universității Petre Andrei și are hramul Sf. Ioan Gură de Aur (13 noiembrie) și Sf. Mucenic Teodor Tiron (17 februrie). Este monument de arhitectură din patrimoniul istoric și arhitectural al României, având numărul de cod . Biserica actuală a fost zidită pe locul unei bisericuțe mai vechi din lemn, cu temelia din piatră, ridicată de Ștefan Tomșa al II-lea , cel pe care
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
un pomelnic care începe cu Eustratie Dabija Vodă și Ecaterina Doamna. Pe vremuri orașul Iași a avut ca cimitir central curtea Bisericii Sfântul Ioan Gura de Aur. Astfel în interiorul și în curtea bisericii se mai păstrează unele din necropolele și monumentele existente în acel cimitir. În pridvorul bisericii (adăugat mai târziu) se vede un monument funerar aparținând vornicului Georgi Romalo (decedat 1858), soției sale, Emilu Max și altor membri ai familiei: Maria Romalo, născută Rosetti (decedată 1838), Alexandru Romalo, Ecaterina Romalo
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
Iași a avut ca cimitir central curtea Bisericii Sfântul Ioan Gura de Aur. Astfel în interiorul și în curtea bisericii se mai păstrează unele din necropolele și monumentele existente în acel cimitir. În pridvorul bisericii (adăugat mai târziu) se vede un monument funerar aparținând vornicului Georgi Romalo (decedat 1858), soției sale, Emilu Max și altor membri ai familiei: Maria Romalo, născută Rosetti (decedată 1838), Alexandru Romalo, Ecaterina Romalo, Pulcheria Max, născută Romalo(decedată 1875) și Ecaterina Max. O altă necropolă datată 1877
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
Nicolina și a Bazarului din Iași, lângă pasajul rutier ce face legătura între cartierele Podu Roș și Nicolina, pe str. Albinelor nr. 6. Ea are hramul Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Biserica „Ziua Crucii” nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Biserica „Ziua Crucii” din Iași a fost construită prin subscriere publică în anul 1803 de către membrii breslei dubălarilor, în mijlocul unui cimitir dintr-o zonă mlăștinoasă aflată în lunca Bahluiului. Ea a fost târnosită
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
se află următoarele: Inițial, Biserica „Ziua Crucii” din Iași se afla în mijlocul unui cimitir. Mormintele au fost mutate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea după amenajarea Cimitirului Eternitatea. În prezent, în curtea casei parohiale se află trei monumente funerare: un monument funerar de piatră și două cruci de fier, mai noi. Pe lespedea funerară se află săpată următoarea inscripție: "În amintirea iubitului meu frate COḐMA SECHI ALI RAḐIN din Albania ținutu Ohrida satu Veftiani în vârstă de 20
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
Inițial, Biserica „Ziua Crucii” din Iași se afla în mijlocul unui cimitir. Mormintele au fost mutate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea după amenajarea Cimitirului Eternitatea. În prezent, în curtea casei parohiale se află trei monumente funerare: un monument funerar de piatră și două cruci de fier, mai noi. Pe lespedea funerară se află săpată următoarea inscripție: "În amintirea iubitului meu frate COḐMA SECHI ALI RAḐIN din Albania ținutu Ohrida satu Veftiani în vârstă de 20 ani. Reposat în
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
lespedea funerară se află săpată următoarea inscripție: "În amintirea iubitului meu frate COḐMA SECHI ALI RAḐIN din Albania ținutu Ohrida satu Veftiani în vârstă de 20 ani. Reposat în anu 1875 Julie 9 ḑile". Cele două cruci de fier încadrează monumentul de piatră și au fost amplasate în amintirea enoriașilor Parohiei Ziua Crucii care au fost înmormântați în fostul cimitir al bisericii.
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
apropierea zidului nordic al bisericii se află mormintele mai multor mitropoliți ai Moldovei: Gavriil Callimachi (1760-1786), Leon Gheucă (1786-1788), Iacov Stamate (1792-1803), Meletie Lefter (1844-1848) și Sebastian Rusan (1950-1956). Biserica "Sf. Gheorghe Vechi" din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Acest edificiu este inclus pe listă ca parte a Ansamblului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și are ca perioadă de datare anii 1758-1766. Biserica „Sf. Gheorghe” - Mitropolia Veche din Iași
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
cel al Sfântului Gheorghe (preluat de la catedrala veche). După inaugurarea noii catedrale, în Biserica „Sf. Gheorghe” nu s-a mai slujit decât sporadic, când s-au efectuat reparații la catedrala nouă sau de anumite sărbători religioase, ea fiind păstrată ca monument istoric. După al doilea război mondial, această biserică a fost restaurată între anii 1950-1952 de către mitropolitul Sebastian Rusan (1950-1956), al cărui mormânt se află în exterior, lângă peretele nordic al edificiului. După înscăunarea ca mitropolit a lui Iustin Moisescu (1957-1977
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
fiind expuse mai multe artefacte bisericești cu valoare istorică: vechi tipărituri bisericești, manuscrise vechi, icoane și broderii lucrate cu măiestrie, părți din frescele vechi de la bisericile "Sf. Nicolae Domnesc" și "Sf. Trei Ierarhi" extrase cu prilejul restaurărilor efectuate la aceste monumente istorice la sfârșitul secolului al XIX-lea, un policandru cu inițialele lui Vasile Lupu, adus de la Sf. Trei Ierarhi, un alt policandru cu brațele înmănunchiate în crenguțe și frunze, lucrat în 1844 în timpul mitropolitului Meletie Lefter, două sfeșnice din vremea
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Biserica de lemn din Căpâlna, comuna Căpâlna, județul Bihor, datează din secolul XVIII (1720) . Are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Un document din anul 1724 amintește la Căpâlna de un preot pe nume Gheorghe, hirotonisit preot în 1719 de episcopul Sofronie; același document spune că „biserica este bună”, indiciu care ne arată că, probabil, biserica fusese
Biserica de lemn din Căpâlna, Bihor () [Corola-website/Science/318076_a_319405]
-
din satul și comuna cu același nume din județul Sibiu a fost trecută, probabil din greșeală, în listele oficiale ce cuprind bisericile de lemn cu statut de monument istoric. Figurând sub codul , biserica cu hramul ""Buna Vestire"", datată din anul 1722, nu este din lemn ci din zid. Biserica de lemn a satului, dispărută cu câteva generații în urmă a rămas în memoria celor mai bătrâni locuitori ai
Biserica de lemn din Șura Mare () [Corola-website/Science/318151_a_319480]
-
divin de 40 de zile. În anii 1970, Moon a dat o serie de discursuri publice în Statele Unite, inclusiv unul în Madison Square Garden din New York în 1974 și două în 1976: pe Stadionul Yankee din New York, și la baza Monumentul lui Washington în Washington, DC, unde Moon a vorbit despre "Speranța lui Dumnezeu pentru America" la 300.000 de oameni. În 1975, Biserica Unificării a organizat cea mai mare adunare pentru Pace din întreaga istorie a omenirii, cu 1,2
Biserica Unificării () [Corola-website/Science/318176_a_319505]
-
se află în localitatea omonimă din comuna Sâmbăta, județul Bihor și a fost construită în anul 1826. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Are hramul ""Buna Vestire"". Biserica de lemn „Buna Vestire" din Ogești a fost construită în anul 1826. Pe temelia din pietre de râu se ridică pereții din cununi orizontale de bârne. Laturile nordice și sudice ale
Biserica de lemn din Ogești () [Corola-website/Science/318198_a_319527]
-
de ani. Aceste lucrări depășesc posibilitățile micii comunități locale, care, și prin eforturile preotului Cosmin Lunca, a început construirea unei noi biserici de zid. „Soluția” găsită de cei de la Ministerul Culturii este o eventuală declasificare, scoaterea ei de pa lista monumentelor istorice, și apoi, așa cum s-a întâmplat în multe alte locuri „Prăbușească-se în pace!”. Frapează, ca și în restul țării, lipsa totală de interes a forurilor bisericești, care, pe lângă faptul că nu se implică nici măcar prin demersuri oficiale pentru
Biserica de lemn din Ogești () [Corola-website/Science/318198_a_319527]
-
la sfârșitul secolului I d.H. și începutul secolului II d.H. O piatră de mormânt descoperită la Caerleon, aparținând Legio II Augusta, comemorează o femeie- Tadia Vallaunius, și pe fiul acesteia, Tadius Exuperatus care a murit într-o campanie în Germania. Monumentul fusese ridicat de fiica sa, Tadia Exuperata. În legătură cu coifurile romane (galea), există două sisteme de catalogare a acestora. sistemul Robinson (după Russell Robinson) și sistemul continental. Astfel, un coif de tip imperial gallic A în sistemul lui Robinson, este în
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
coif de tip imperial gallic A în sistemul lui Robinson, este în sistemul continental un coif de tip Weisenau/Nijmengen. Romanii foloseau o varietate de coifuri.m Există o suspiciune între cercetătorii militari, cum ar fi H. Russell Robinson că monumentele înălțate la Roma au folosit un stil grecesc formalizat, decât să fie bazate pe echipamente reale utilizate de armata romană în prima linie. O suspiciune alternativă este aceea că orice echipament prezentat pe monumentele de la Roma au fost utilizate de către
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
ar fi H. Russell Robinson că monumentele înălțate la Roma au folosit un stil grecesc formalizat, decât să fie bazate pe echipamente reale utilizate de armata romană în prima linie. O suspiciune alternativă este aceea că orice echipament prezentat pe monumentele de la Roma au fost utilizate de către cohortele pretoriene sau urbane cu baza în Roma. H. Russell Robinson a lucrat în „Royal Armouries”, iar în anul 1975 a fost cercetătorul principal care a utilizat informațiile disponibile . În ultimul secol al Republicii
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
În secolele II-III d.H., foarte popular a devenit cultul lui Jupiter Dolichenus, care era venerat încă de pe vremea hitiților, cu centrul de cult în Turcia de azi. Acesta, însă nu era venerat doar în Turcia. Dovadă stă faptul că primul monument în care este atestat cultul lui Jupiter Dolichenus în afara Turciei, datează din anul 125 sau 126 d.H. și a fost descoperit la Lambaesis, în Africa. Pe inscripția de pe acel monument stă scris: „ Pro s[alute] et incolumitate imp(eratoris) Cae
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
era venerat doar în Turcia. Dovadă stă faptul că primul monument în care este atestat cultul lui Jupiter Dolichenus în afara Turciei, datează din anul 125 sau 126 d.H. și a fost descoperit la Lambaesis, în Africa. Pe inscripția de pe acel monument stă scris: „ Pro s[alute] et incolumitate imp(eratoris) Cae[s(aris) Traia]ni Hadriani Augusti, Sex(tus) Iuli[us Maio]r, legatus ipsius pro praetore templu[m I(ovi)o(primo)M(aximo)D]olicheno dedicavit.”. O coincidență remarcabilă
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
eratoris) Cae[s(aris) Traia]ni Hadriani Augusti, Sex(tus) Iuli[us Maio]r, legatus ipsius pro praetore templu[m I(ovi)o(primo)M(aximo)D]olicheno dedicavit.”. O coincidență remarcabilă este aceea că din aceeași perioadă datează un monument dedicat lui Mithra, ce menționează preoțirea unui guvernator al Moesiei Inferior. Inscripția a fost descoperită la Histria. Cultul lui Jupiter Dolihenus a fost foarte răspândit în timpul lui Septimius Severus și al dinastiei sale. Au fost descoeprite monumente dedicate acestui zeu
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
perioadă datează un monument dedicat lui Mithra, ce menționează preoțirea unui guvernator al Moesiei Inferior. Inscripția a fost descoperită la Histria. Cultul lui Jupiter Dolihenus a fost foarte răspândit în timpul lui Septimius Severus și al dinastiei sale. Au fost descoeprite monumente dedicate acestui zeu în Germania Superioară (de către Cohorta II Raetorum, Cohorta I Aquitanorum), Moesia Superioară. În Moesia Superior, în literatura științifică, Jupiter Dolichenus este atestat la sfârșitul secolului II d.H. și începutul secolului III d.H. Cu toate acestea, prezența acestui
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de a-și lua o soție neoficială s-a generalizat, astfel că soldații erau bociți de camarazi și de soții. Fondul de înmormântare era probabil doar pentru plăcile funerare ieftine, dar soldații puneau bani deoparte pentru unele scumpe. Pe unele monumente funerare sunt înfățișați sclavii și liberții soldatului. Un tip de piatră de mormânt îl înfățișează pe defunct stând pe un cal cambrat și agitându-și armele, în timp ce barbarii se ghemuiesc sub copitele calului. La Chester, Legiunea XX Valeria Victrix a
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
înfățișați sclavii și liberții soldatului. Un tip de piatră de mormânt îl înfățișează pe defunct stând pe un cal cambrat și agitându-și armele, în timp ce barbarii se ghemuiesc sub copitele calului. La Chester, Legiunea XX Valeria Victrix a ridicat un monument funerar unui optio. Aulus Sentius, un veteran din Legiunea Xi a pierit în Dalmația. Cauza morții este rar precizată. În Britannia, la Bath, a fost descoperit un monument funerar al unui soldat originar din Spania, Lucius Vitellius Tancinus, care a
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
sub copitele calului. La Chester, Legiunea XX Valeria Victrix a ridicat un monument funerar unui optio. Aulus Sentius, un veteran din Legiunea Xi a pierit în Dalmația. Cauza morții este rar precizată. În Britannia, la Bath, a fost descoperit un monument funerar al unui soldat originar din Spania, Lucius Vitellius Tancinus, care a murit la vârsta de 46 de ani, după 20 de ani de serviciu. Pe un alt monument descoperit în același loc stă scris: „IVLIVS VITA LIS FABRICIESIS LEG
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]