37,317 matches
-
față de deciziile profesorilor. Târziu, după începerea anului școlar, cineva dintre cunoscuții familiei noastre stând de vorbă cu directoarea i-a amintit despre cazul sorei mele, iar directoare a recunoscut să a fost o greșală, datorită unor intervenții foarte puternice. Am plâns împreună cu sora mea și m-am socotit învins de o societate nedreaptă. Așa, sora Nica a rămas acasă. Și ce învățătoare dotată, talentată și conștiincioasă ar fi fost! S-a căsătorit cu Gheorghe Stan din Râmnicelu, a născut doi copii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
casele lor și acum crește nepoții, care se simt mai bine la bunica decât la mămica. FRATELE NECULAI, s-a născut în satul Ștefan cel Mare, în anul 1932. Aveam zece ani la nașterea lui. Era bolnăvicios și toată ziua plângea. Trebuia ținut tot timpul în brațe. Plecau părinții la muncile câmpului și eu trebuia să am grijă de el, să-l țin tot timpul în brațe. Doream să-mi fie mâinile legate ca să-l pot purta tot timpul în brațe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fiu însurat care l-a făcut bunic. Dinu a ținut loc de tată fiilor surori noastre Netuța rămasă văduvă, până au ajus amândoi nepoții lui, ofițeri cu studii superioare. Dinu a fost mângâierea părinților la bătrânețea lor. El i- a plâns și le-a făcut înmormântare creștineasă la amândoi. Când, la cimitir, a dat „de pomană” peste mormintele lor câte o oaie, „ca jertfă pentru iertarea păcatelor lor” l-am văzut ca pe un slujitor al veșniciei, care, nu știu pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trecut direct în bătrânețe. A rămas o bătrânică, mică, slabă, cu ochi negri, mari, cu părul cărunt, căreia-i tremură puțn capul și care poartă tot timpul grijă să nu amețească și să nu cadă. Doamne, cât de mult a plâns-o Netuța pe mămica. Parcă se sfârșise lumea!. Da, Netuța avea în fața ochilor toate eforturile mămicii noastre pentru creștera copiilor ei . Oare câte lacrimi a vărsat neamul românesc în acele timpuri apocaliptice ? Lacrimile neamului meu mi se par a fi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
are cine merge cu el. Activistul i-a poruncit să înhame caii că-i mînă el, iar băiatul să meargă cu el pentru ca să vie înapoi cu căruța. Titi se temea de acel om, nu îndrăznea nici să-l refuze. A plâns, a tremurat de frică, dar omul nu i-a dat pace. „Activiastul” a înhămat caii la căruță, l-a suit în căruță pe băiat și a plecat spre Constantinești. Acolo, a vorbit câteva minute cu un „tovarăș„, s-a suit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
bun și mai râvnit trai îl avea preotul. „Cu mâna pe ciomag”, iarăși, era mentalitatea bunicii care numai „cu ciomagul” își putea apăra bunurile gospodăriei sale, munca și drepturile, în acele vremi. Îmi povestea mămica precum că până la șase luni plângeam foarte mult, și foarte strident, foarte supărător, cu disperare, că m-a dus de mai multe ori la „popa Cristea” să-mi citească”. Pentru că rugăciunile părintelui Cristea n-au dat rezultatul dorit de mămica, ea m-a dus la o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a luat în brațe, m-a cântărit în mâini, s-a uitat la fața mea, a întrebat câte luni am, apoi a zis: „Nu știi cum se cresc copiii. N-are nimic, nu-i bolnav. E sănătos. Lasă-l să plângă până o obosi, și așa ai să-l lecuiești”. CELE MAI VECHI AMINTIRI Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cel mai repede, să fiu primul, dar în graba mea am agățat piciorul drept, sub genunchi, într-un ghimpe de fier și m-am ales cu pulpa piciorului zgârâiată 10-12 centimetri. M-am speriat cum curgea sângele ! Ce-am mai plâns ! Și în timp ce mămica îmi lega rana și mă asigura că o să-mi treacă, mătușa Zamfira, sora tatei, îmi spunea, ca să mă sperie, că pe acolo o să-mi iasă mațele și că am să mor. Într-o toamnă, tot la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Într-o toamnă, tot la vârsta de 4-5 ani am mers în pădure, la cules bureți cu copiii din vecini, care erau mai mari decât mine și în care aveam încredere. Umblând prin pădure am obosit și am început să plâng că nu mai pot să merg, că vreau să mă întorc acasă. Ei n-au vrut să se întoarcă. Singur mă temeam să mă întorc acasă și nici nu mai știam pe unde să ies din pădure. M-au lăsat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti Florica a făcut mult haz de „potrivirea” dintre ținuta și afirmația mea: „vreau să fiu domn”. Clasa I-a am început-o cu domnul Tănăsescu, un învățător mai sever și nu așa de conștiincios
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cel „rănit” era fiul șefului de post și nu se putea învinui. Eram printre micii care se încălzeua și am fost eu învinuit în locul adevăratului făptaș. Ca învinuit am fost chemat în fața catedrei de „domnul” Tănăsescu, în fața căruia am spus plângând că nu sunt eu vinovatul. „Domnu” avea în mînă o nuia lungă de cătină, cu care m-a lovit, destul de ușor, în creștetul capului. Când am văzut că nuiaua coboară asupra mea, de frică, m-am scăpat pe mine și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
eu vinovatul. „Domnu” avea în mînă o nuia lungă de cătină, cu care m-a lovit, destul de ușor, în creștetul capului. Când am văzut că nuiaua coboară asupra mea, de frică, m-am scăpat pe mine și am început a plânge cu sughițuri de nu m-am mai putut opri. După un timp, am fost dat afară din clasă pentru că tulburam liniștea cu plânsul meu plin de sughițuri. Am ajuns acasă tot plângând, părinții s-au supărat rău. Ei au fost
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am scăpat pe mine și am început a plânge cu sughițuri de nu m-am mai putut opri. După un timp, am fost dat afară din clasă pentru că tulburam liniștea cu plânsul meu plin de sughițuri. Am ajuns acasă tot plângând, părinții s-au supărat rău. Ei au fost convinși că eu nu eram vinovat. Am avut sughițuri și visuri urăte, cu speriatul în somn câteva nopți, dar la școală nu m-am mai dus. În toamna care a urmat am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am mai mers la școală nicăieri, iar tata m-a luat la muncile gospodăriei, la dus vitele la apă, la rânit în grajd, la mânat caii la arat. Mama n-a acceptat să rămân fără „știință de carte”. S-a plâns unui frate de-al ei care era învățător și l-a rugat să mă ia la el și să repet clasa a IV-a. LA UNCHIUL DUMITRU Unchiul Dumitru, care era învățător în comuna Ariciu din județul Râmnicul Sărat, la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
invitarea mea după orele de servici la o plimbare în care mă îndoctrina. Era un om inteligent pe care-l respectam și am suportat această îndoctrinare mai mult de o lună. Când n-am mai putut să suport m-am plâns părintelui profesor Orest Bucevschi. Dânsul l-a convins pe „preotul” Mihai Cazacu să renunțe la îndoctrinarea mea marxistă. În anul mutării Facultății de Teologie la Cluj, de fapt a desființării Facultății, a fost numit decan părintele profesor diacon Nicolae Nicolaescu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
până la 12 am citit, în biserică „Psaltirea” cu rugăciunile ei. E timpul să nu mă istovesc zadarnic. Dacă viața mea conjugală nu-i pe placul lui Dumnezeu? Dacă mulțimea păcatelor mele a stârnit pedeapsa lui Dumnezeu asupra mea ? Decât să plâng după o femeie de piatră care nu simte nici frică de Dumnezeu, nici rușine de oameni, care nici dragoste nu poate să aibă, nici instinctul de femeie și de mamă, care- sunt atât de evidente și la animale, - care nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
casa parohială după ora 9 seara. Vineri 4 august. La ora 4,30 am plecat la biserică. Mi-am trecut cu rugăciunile până la 12,45. În timpul rugăciunii mele, a intrat în biserică o femeie care s-a rugat în genunchi plângând în fața icoanei Maicii Domnului. Nu știu nici cine a fost, nici când a intrat și nici când a plecat. Am plecat din biserică spunându-mi: „Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Dumnezeu ți l-a dat pentru veșnicie? Miercuri 17 august 1950. Fără să vreau, am trecut la situația mea, la gândurile, speranțele și năzuințele mele. M-a prins o durere de cap, mi s-a făcut rău. Simțeam nevoia să plâng. Vineri, 18 august, 1950. Inima mea nu mai poate să ia în seamă nici-un argument logic. Orice raționament fac, e inutil. Inima îmi e chemată irezistibil către Marta, sau poate că cheamă în delir pe Marta. O, dacă Marta ar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
hirotonie am fost dat afară din parohie, am fost trimis în altă eparhie , iar apoi am fost demis și am mers la casa părintească cu cea de a doua soție. PAROH ÎN STRUNGA. Datorită Părintelui Vicar Constantin Nonea, care a plâns pentru mine în fața Mitropolitului Sebastian, mi s-a dat parohia Strunga din raionul Târgul Frumos, compusă din trei sate, Hăbășești, Strunga și Cucova, cu o singură biserică și cu trei cimitire. Ca paroh în parohia Strunga eram atât de sărac
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nici cu bani, nici cu băutură dar, ca să ne spui tot ce ai făcut împotriva noastră avem cu ce te constrânge. Vom aduce aici copiii. Îi vom așeza în colțul acela (arăta cu degetul) și când vor începe copiii să plângă de foame o să ne spui tot ce- ai făcut împotriva regimului nostru, ca să le dăm mâncare, să nu mai plângă de foame ”. Am făcut legătură între cele spuse de mine către Marcoci, despre copii mei și amenințarea acestuia care mă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
constrânge. Vom aduce aici copiii. Îi vom așeza în colțul acela (arăta cu degetul) și când vor începe copiii să plângă de foame o să ne spui tot ce- ai făcut împotriva regimului nostru, ca să le dăm mâncare, să nu mai plângă de foame ”. Am făcut legătură între cele spuse de mine către Marcoci, despre copii mei și amenințarea acestuia care mă teroriza tot cu copiii. Deci, mi-am zis:”Știe de la Marcoci. Marcoci a raportat și acesta îmi amintea de simțămintele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
noi în aceiași zi. Ca să scap de teroarea securității, pentru că atitudinea mea era împotriva activității mele pastorale, am decis să plec din parohia Strunga unde îi cunoșteam pe toți oamenii și toți discutau cu mine intim, deschis și mi se plângeau de greutățile provocate de acțiunile partidului comunist. Am apreciat că dacă voi merge în altă parohie necunscând oamenii, nu voi mai fi intim cu nimeni și astfel voi justifica, în fața securiștilor, lipsa de informații.
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai vorbim: el e mlăștinos! Tocmai l-am părăsit pe prietenul nostru Lütfi, care venise să-mi aducă solidaritatea lui plină de sunete. În fond, aș vrea să fac precum regele David, să mă închid în camera mea și să plâng singur. Dar n-am găsit încă un loc și canalul meu lacrimogen este blocat pentru moment: sistemul de ecluză nu funcționează încă prea bine! Ce să-ți spun altceva decât că îmi lipsești mult și că fără „picioarele mele” îmi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
italian (și francez) de a mânca „delicatețe” italiană. Pentru prima oară am luat cunoștință de discriminarea făcută la adresa unui străin pe care-l consideram zeul nostru cel bun. Într-o seară a venit la noi cealaltă soră a tatălui, Margareta, plângând în hohote. Ne-a povestit că fusese la spital, unde unchiul Umberto murise brusc, de o hemoragie intestinală, totuși zâmbind până în ultima clipă, consolând-o pe soția lui și pe ceilalți de față. Unchiul Umberto fusese înmormântat în cimitirul catolic
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gândea la ea. Era vorba, desigur, de un alt cal. Dar, contrariată, ea privi de foarte aproape picioarele calului, constatând cu stupoare că acel cal purta mocasini. Un cal încălțat cu mocasini. Nu știu dacă trebuia să râdă sau să plângă. Totuși - era un cal adevărat părându-i mereu frumos, puternic, atât de cal. Nu era un cal - nu un cal adevărat, degenerat - spuneau alții... Aș putea să-l învăț să poarte potcoave, mândru, adevărate potcoave Poate pentru viața asta, îi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]