35,725 matches
-
ajuns în apropierea unui sistem cu șase stele. Căldura acestora aduce planeta la viață pentru câțiva zeci de ani înainte ca ea să se răcească din nou pe măsură ce se îndepărtează. În perioada de înflorire, societățile din 14 sisteme planetare din apropiere o terraformează și țin un festival în care își celebrează propriile culturi. Pe această lume este chemat Dirk t'Larien de către fosta sa iubită, Gwen Delvano. Ajuns pe Worlorn, Dirk o găsește pe femeie prinsă în încurcata cultură kavalară, rigidă
Lumina ce se stinge () [Corola-website/Science/329878_a_331207]
-
Grupp-Stoian, Marcel Finkelescu, Samuel Fischler, Seidy Glück, Mano Rippel, apoi Leonie Waldman Eliad, Carol Marcovici, Tricy Abramovici, Bebe Lupu Bercovici, Rudi Rosenfeld, Maia Morgenstern, Roxana Gutman etc. În prezent teatrul este finanțat de Municipiul București. Alături de Muzeul Evreiesc aflat în apropiere, teatrul este unul din instituțiile evreiești nereligioase cele mai remarcabile din capitala României. După la 6 august 2012, când a decedat regizorul Harry Eliad, care fusese din 1989 director al Teatrului Evreiesc de Stat, primarul Sorin Oprescu a anunțat că
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
de gând să se întoarcă până la amiază. Mamă lor s-a îngrijorat când a observat căci copiii nu se întorseseră acasă la oră 3PM. Poliția care a investigat cazul a găsit diverși martori care susțin că au văzut copiii în apropierea plajei, în compania unui bărbat înalt, blond cu o constituție atletică. Copiii se jucau cu el și păreau relaxați și fericiți. Bărbatul și copiii au fost văzuți părăsind plaja mai târziu, în jurul orei 12:15PM. Un vânzător a spus că
Dispariția copiilor Beaumont () [Corola-website/Science/329891_a_331220]
-
scăpat cu viață. Multă vreme după răboi am încercat să găsesc persoana care mi-a salvat viața, dar nu am reușit să dau de ea. După câțiva ani m-am reîntors în Ebensee. Mai erau acolo ruinele lagărului, iar în apropierea lor se construiseră locuințe. Mi-a creat o senție ciudată imaginea vilelor în vecinătatea locului unde fuseseră nimiciți nenumărați oameni!”" Grav bolnav, se întoarce la Tășnad în mai, 1945. După o lungă perioadă de convalescență, se înscrie la Academia de
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
este un tărâm imaginar descris în romanul "Lost Horizon", publicat în 1933, de scriitorul britanic James Hilton. În viziunea lui Hilton, este un loc mistic, armonios, în apropierea unei mănăstiri, în vestul munților Kunlun. Shangri-La a devenit sinonim cu paradisul pe pământ, în special cu tărâmul Utopia din munții Himalaya - o țară în permanență fericită, izolată de lumea exterioară. În romanul "Lost Horizon", oamenii care trăiesc în Shangri-La
Shangri-La () [Corola-website/Science/329919_a_331248]
-
aceasta, a hotărât să facă un lucru major pentru fizica franceză: să organizeze o școală de vară în domeniul fizicii teoretice, cu participarea celor mai de vază fizicieni ai timpului în calitate de lectori. Cu ajutorul unui prieten a rezervat un loc în apropiere de Les Houches, un sat din departamentul Haute-Savoie, în apropiere de vârful Mont Blanc. Însă dificultatea principală erau banii. După multe încercări pe la ministerele din Paris, a reușit să obțină încrederea unui demnitar pe nume Pierre Donzellot de la Ministerul educației
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
franceză: să organizeze o școală de vară în domeniul fizicii teoretice, cu participarea celor mai de vază fizicieni ai timpului în calitate de lectori. Cu ajutorul unui prieten a rezervat un loc în apropiere de Les Houches, un sat din departamentul Haute-Savoie, în apropiere de vârful Mont Blanc. Însă dificultatea principală erau banii. După multe încercări pe la ministerele din Paris, a reușit să obțină încrederea unui demnitar pe nume Pierre Donzellot de la Ministerul educației, ceea ce a făcut posibilă demararea școlii. Prima sesiune a școlii
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
lemn, construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Satul Bogdănești este o așezare de vechi răzeși, aflată în apropierea primei capitale a Moldovei, Baia. În această localitate, în jurul anului 1363, voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365), împreună cu doamna Maria, a zidit o mănăstire denumită Schitul Bogdănești (sau Bogoslovul), pentru a servi drept biserică domnească și loc de rugăciune. Fiind
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
Basarabiei) și Ucraina. În ziua de dinaintea atacului, în stânga Nistrului și în județul Hotin, s-au ținut consfătuiri pregătitoare cu reprezentanții acestor comitete. Tot istoriografia sovietică, afirmă caracterul implicării active a bolșevicilor în evenimente, dar și declanșarea prematură a lor, înainte de apropierea suficientă a trupelor Armatei Roșii de granița nistreană. Conform versiunii oficiale românești, rebeliunea a fost organizată de "Comitetul Revoluționar Basarabean" din Moghilău (Podolia), autointitulat "Directorat al Basarabiei". Acesta a acționat precipitat, cu o organizare de mântuială, și fără a avertiza
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
că evenimentele de la Hotin au fost declanșate de către adepții rușilor albi aflați pe teritoriul Ucrainei. Astfel, potrivit unor supraviețuitori, răscoala a fost organizată conform unor instrucțiuni primite din Ucraina, în contextul colaborării Cartierului General al armatei generalului Denikin - staționate în apropierea frontierei ucraineano-române - cu reprezentanții "Comitetului pentru Salvarea Basarabiei" de la Odesa, al tentației denikiniștilor de a elibera provincia după lichidarea trupelor hatmanului ucrainean Simon Petliura, al persecutării transnistrenilor suspectați de filo-românism și al activității unor organizații iredentiste monarhiste basarabene. Opiniile merg
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Roșie nr. 7 sect. 2 se află reședința, reprezentanța diplomatică, consulatul, forumul cultural precum și birourile atașatului militar și a celui pentru agricultură, dar și biroul de legătură al Ministerului Federal de Interne. Secția comercială a ambasadei se află în imediata apropiere, într-o clădire proprie, pe strada Logofătul Luca Stroici nr. 15. Totodată, Austria deține consulate onorifice la Timișoara (strada Mărășești nr. 7, ap. 2) și Sibiu (strada General Magheru nr. 4). Din octombrie 2010, Dr. Michael Schwarzinger este Ambasador Extraordinar
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
Dr. Michael Schwarzinger este Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Austria în România și Republica Moldova. Legația diplomatică în România a Imperiului Austro-Ungar funcționa până în anul 1918 într-un palat pe strada Vienei nr. 9 (astăzi strada Dobrescu I. Demetru, în apropierea Pieței Revoluției). Ultimii miniștrii plenipotențiari ai Austro-Ungariei în România au fost prințul Karl Emil zu Fürstenberg (bunicul ministrului de externe ceh Karel Schwarzenberg) precum și succesorul lui, contele Ottokar Czernin, din 25 octombrie 1913 până în 27 august 1916 (apoi ministru al
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
mai propice pentru reașezarea evreilor. Era convins că din punct de vedere financiar proiectul de așezare a evreilor în țara lor străbuna nu va fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă, cu sprijinul Christadelphienilor și al unor persoane particulare, evrei și creștini, din Marea Britanie, Oliphant a colectat fonduri pentru achiziționarea de pământuri și așezarea de refugiați
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
toate acestea, Nordalbingia a fost în curând invadată de către danezi și doar intervenția fiului lui Carol cel Mare, Carol cel Tânăr din 808 i-a respins pe invadatori dincolo de râul Eider. În anul următor, împăratul a edificat castelul Esesfeld, în apropiere de actualul Itzehoe, întreaga regiune fiind încorporată Imperiului franc. Pentru a preveni tot mai desele invazii ale succesorului lui Sigfred, Gudfred, este probabil ca francii să fi constituit "marca daneză", de la Eider până la fortificațiile Danevirke din nord. După ce regele Gudfred
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
într-o vreme când așezarea nu era locuită decât sporadic. Umma al-Kanatir înseamnă în limba arabă „Mama arcurilor”. Denumirea vine de la trei arcuri monumentale de bazalt construite deasupra a trei bazine în care se aduna apa izvorului Eyn as-Sufeira din apropiere. Din cele trei arcuri s-a păstrat unul singur, cel de la răsărit. Până în iunie 1967 a existat aici un sat sirian, întemeiat la începutul secolului al XX-lea și abandonat în urma cuceririi lui de către israelieni în Războiul de Șase Zile
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
de Șase Zile. Câteva din casele sătenilor au inclus în ziduri elemente decorative și arhitectonice din sinagoga antică. Posibil ca în acest loc să fi existat în vechime o localitate romană, ai cărei locuitori politeiști să fi venerat izvorul din apropiere. Primii evrei s-ar fi stabilit aici în secolul I. î.H. După unele opinii (S.Klein) Kanatir putea fi deformarea numelui Kamtra, al unei așezări menționate în Talmud, în legătură cu un învățat Amora, Shimon Kamtria, din secolul al III-lea
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Tiroler Landestheater se află în Innsbruck, în imediata apropiere a centrului istoric (Altstadt) al orașului, înconjurat de palatul Hofburg, grădina Hofgarten și Facultatea de Științe Sociale din cadrul Universității din Innbruck. Chiar lângă clădire se află "Kammerspiele Innsbruck" (Neuer Stadtsaal, fostul Casineum). Sala mare are aproximativ 800 de locuri, iar
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
o mulțime de protestanți germani. Primarul și alți nouă oficiali protestanți au fost acuzați de neglijarea datoriei, condamnați la moarte și executați în ziua de 7 decembrie 1724. Orașul Toruń a fost construit de cruciații germani ai Ordinului Teutonic în apropierea unui mai vechi oraș al slavilor. În 1223 orașul a primit privilegiile prevăzute de legea Kulm, alături de alte câteva așezări germane de pe teritoriul controlat de Ordinul monastic al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
(n. cca. 985 - d. 1 octombrie 1018) a fost unul dintre primii aventurieri normanzi ajunși în sudul Italiei. Osmond era unul dintre fiii seniorului normand de Carreaux, a cărui reședință se afla în apropiere de Avesnes-en-Bray, în regiunea Rouen. Carreaux a dat familiei și numele alternativ de "de Quarrel". În 1016, Osmond a luat parte la o vânătoare împreună cu ducele Richard al II-lea de Normandia. În timpul acesteia, el l-a ucis pe un
Osmond Drengot () [Corola-website/Science/328109_a_329438]
-
45, 60, 75, 90, 105, 120 grade), "în punctele de inflexiune ale unei poteci" sunt aplicate săgeți bicolore (culoarea marcajului + culoarea albă) de 40-50 x 8-10 cm. Pe traseele intens circulate și expuse ceții sau timpului nefavorabil, marcajul ce indică apropierea cabanei sau a refugiului alpin de principiu ar trebui dublat de un sistem de avertizare acustic (uzual se folosesc așa zisele sirene de alarmă, formate din tuburi metalice care la acțiunea vântului produc un zgomot specific) și/sau vizual, în
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
(13 iulie 1783 - 27 februarie 1853) a fost Mare Duce de Oldenburg din 1829 până în 1853. Augustus s-a născut la 13 iulie 1783 la castelul Rastede în apropiere de Oldenburg, ca fiu al Prințului Petru Frederick Louis de Holstein-Gottorp și a soției acestuia, Ducesa Frederica de Württemberg, o fiică a lui Frederic al II-lea Eugene, Duce de Württemberg. Augustus a avut un frate, Ducele George de Oldenburg
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
și Compozitorilor" (în limba polonă, "Związek Artystów i Kompozytorów Scenicznych - ZaiKS"). În 1939 a emigrat în Franța, prin România și Italia. Se întâlnea cu Jan Lechoń, Antoni Słonimskim, Kazimierz Wierzyński și Mieczysław Grydzewski în cafeneaua pariziană "Café de la Régence". Odată cu apropierea capitulării Franței în 1940, Tuwim, împreună cu Lechoń, pleacă spre Lisabona și ulterior spre Rio de Janeiro, unde li se alătură și Kazimierz Wierzyński. Împreună au plecat în New York, unde Tuwim a locuit pentru aproape cinci ani (1942-1 946). Tuwim și
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
Polonezi", conducând în același timp și "Teatrul Polonez". În anul 1918, soții Makuszyński se întorc în Polonia și locuiesc în Varșovia. Petreceau câteva luni pe an în Zakopane. Între anii 1922-1925, soții Makuszyński locuiesc în Burbiszki, pentru că Emilia avea în apropiere o fermă, care era administrată, iar mai târziu cumpărată, de către fratele său Michał. Soția lui Makuszyński, Emilia, moare de tuberculoză în anul 1926. Este înmormântată în Cimitirul Powązki din Varșovia, lângă mormântul lui Władysław Stanisław Reymont, prietenul său. Pe 30
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
Krasiński. A călătorit prin Italia, Elveția, Franța și Germania. După Primul Război Mondial, locuiește în Cracovia și apoi în Zakopane, ulterior stabilindu-se în Varșovia. Între anii 1918-1919 este interesat de conflictele dintre Polonia și Cehoslovacia, cu privire la stabilirea granițelor în apropierea Munților Tatra. A luat parte la pregătirile pentru plebiscit din Spisz și Orawa, scriind pe această temă o broșură intitulată "„Despre Spisz, Orawa și Podhale” (O Spisz, Orawę i Podhale)", în 1919. A fost președintele "Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Poloni
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
politician, poet, reprezentant al barocului regal polonez și al stilului marinist, vistiernic al Marii Coroane, staroste de Tuchola, conducătorul grupării profranceze și strămoșul lui Stanisław August Poniatowski, ultimul rege al Poloniei. s-a născut în anul 1621 în Wiśnicz, în apropiere de Cracovia, într-o familie calvinistă, cu blazonul Leliwa. Rădăcinile familiei Morsztyn erau de origine germană - strămoșii lui Morsztyn s-au stabilit pe teritoriile polone în secolul al XIV-lea, dobândind ulterior titlul de nobili. În anii săi de tinerețe
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]