37,317 matches
-
și-a vizitat rudele. Vorbindu-mi, a uitat cât de rău s-a purtat cu mine și chiar cu primul ei născut, René, când am venit pentru prima oară la Bruxelles. I-am reamintit de asta și a început să plângă. În timp ce-și scotea batista din poșetă am văzut din nou stegulețul suedez prin care vrea să arate că ea e aparte: suedeză, dintr-o țară unică în lume. Sigur că am regretat că i-am amintit „adevărul”, nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la care a participat numai familia, puțini câți suntem. Sigur, nu puteam rămâne veșnic împreună. Și totuși, nu înseamnă că suferim mai puțin. Iartă-mă pentru aceste vești triste! Fie să ne însoțească amintirea lui... Cu toată prietenia, Irina.” Am plâns citind aceste rânduri. Domnul Andronic a fost, înaintea lui Lionel și Andrei, tatăl meu în spirit, cel care m-a ajutat, încurajat și inspirat în toate momentele grele ale ultimilor ani petrecuți în România. Amintirea lui veșnică nu se va
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în care m-am găsit ieri? Lionel și Ralf au venit, în fine, la mine! Sunt tot timpul la dispoziția lor, ca un fin ambasador manipulând forțele binelui și răului să se țină în echilibru. Am fost la cimitir, am plâns toți trei lângă piatra lui René, apoi i-am invitat la restaurant, unde ne-am înveselit. Lionel a povestit istoria despre „le petit Jean” care a încercat să se sinucidă de două ori. Mama lui îi frecventa pe preoții tuturor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Lionel era mut, ca și cum n-ar fi fost viu... Martie N-am dormit aproape deloc în noul apartament - mirosea a vopsea, dar cel mai îngrozitor lucru a fost că vecinii de deasupra mea s-au certat toată noaptea, copiii au plâns, apoi au târșâit mobile, iar caloriferul a făcut zgomote. Ca și cum mai mulți demoni s-ar fi strâns ca să mă tortureze cu „concertul” lor. Există și zile bune - dacă nu cazi în disperare prea adânc, definitiv. Trebuie să nu uit că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mine. În timp ce în Suedia e răcoare, în America mercurul s-a ridicat la 38 de grade. A bătut un vânt puternic în sudul Suediei, arborii au căzut peste case, o fetiță a murit sub un arbore frânt. Vecina mea Ebba plânge, soțul ei, care e la spital, i-a spus clar că nu se mai întoarce acasă: se pregătește să plece foarte departe, acolo, sus, o stea îl așteaptă de mult. Lucrez la un număr despre Suedia, la solicitarea Secolului 20
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă lași să plec și de mine care așteptam un pretext ca să nu plec. Tristețea mea a venit cu taxiul și n-a încetat de atunci să se instaleze cu violență în mine. Azi-noapte am dormit rău. M-am trezit plângând ca un copil abandonat - un câine pierdut fără zgardă. Te-am visat: te aplecai peste mine, simțeam greutatea părului tău peste pieptul meu; corpul meu era puternic impregnat de esențele tale: mirosurile tale, sudorile tale. N-am resimțit niciodată în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de contextul moral sau imoral, care dispare cu trecerea anilor. Noi, oamenii, nu ne aparținem - asta o resimțim clar în momentele de criză, în boală și în apropierea morții. Iunie N-am mai scris nimic. Durerea mă strânge de gât, plâng mereu și nu e nimeni și nimic care să mă consoleze. Cărțile iubite au amuțit, ca și muzica și seducătoarele linii ale desenului. Dar, în fine, după atâtea încercări eșuate, am reușit să vorbesc chiar cu Lionel! Vocea lui iubită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
meu. Mă întreabă dacă am nevoie de bani, răspund ca de obicei că nu, și promite că totuși îmi va trimite ceva ca semn de binecuvântare. Încheie convorbirea telefonică binecuvântându-mă cu inima lui fierbinte, și pentru că m-a auzit plângând la telefon mă consolează, asigurându-mă că ne vom revedea, sigur, acolo unde toate sufletele devotate se vor întâlni. 16 iunie. Cu Andrei (Bart), la sărbătoarea lui Hedi Fried (70 de ani), printre minunații evrei din toate țările din est
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ar fi ea, dar căldură, cuvinte obișnuite pe care eu cu darul meu să le transform în cuvinte misterioase, pline de iubire. 28 septembrie. Zi funebră în Suedia. S-a întâmplat ceva îngrozitor, amintindu-mi de sculptorul Giacometti care se plângea mereu că nu se întâmplă nimic la Paris, că totul era de o banalitate covârșitoare, încât dorea pur și simplu ca măcar o mașină să dea peste el! Și când asta s-a întâmplat a strigat: În fine, trăiesc! Toată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un surplus de viață poetică. 16 octombrie 1974 Ma bien-aimée, m-am odihnit ceva mai bine decât ieri, dar am mereu senzația de vid. Noaptea trecută, când te-am sunat, a fost îngrozitoare. M-am trezit la ora unu dimineața plângând. Ca un copil, am plâns mult, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat din copilărie. Mi-am golit capul de toate lacrimile, dar cred că mai am câteva rezerve inimaginabile. Nu cred că plâng ușor, însă am plâns mult în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
16 octombrie 1974 Ma bien-aimée, m-am odihnit ceva mai bine decât ieri, dar am mereu senzația de vid. Noaptea trecută, când te-am sunat, a fost îngrozitoare. M-am trezit la ora unu dimineața plângând. Ca un copil, am plâns mult, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat din copilărie. Mi-am golit capul de toate lacrimile, dar cred că mai am câteva rezerve inimaginabile. Nu cred că plâng ușor, însă am plâns mult în ultimele luni - dar am și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am trezit la ora unu dimineața plângând. Ca un copil, am plâns mult, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat din copilărie. Mi-am golit capul de toate lacrimile, dar cred că mai am câteva rezerve inimaginabile. Nu cred că plâng ușor, însă am plâns mult în ultimele luni - dar am și râs mult: am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit de când te cunosc, de când te iubesc. Niciodată! Acum, când m-am despărțit de tine, îmi e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unu dimineața plângând. Ca un copil, am plâns mult, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat din copilărie. Mi-am golit capul de toate lacrimile, dar cred că mai am câteva rezerve inimaginabile. Nu cred că plâng ușor, însă am plâns mult în ultimele luni - dar am și râs mult: am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit de când te cunosc, de când te iubesc. Niciodată! Acum, când m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
manuscrise. Am surâs, pentru că nu mai eram de mult „legată” de nimic. A doua zi, la Universitatea din București, cu poetul Doinaș și Denisa, întâlnindu-i pe studenții de azi și retrăind în mine „dureri” abstracte, revăzând locurile unde am plâns, m-am bucurat și am sperat, constatând cu stupoare că toate astea existau, nu dispăruseră, că aveau corpuri vii și că numai eu aveam ochii dați de Mnemosyne ca să-mi văd corect tinerețea studioasă, ca pe un conglomerat de umiliri
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt demnă de a „lucra” pământul subtil al limbii și a semăna cu iubire „sămânța mea lingvistică”, cât de stranie ar părea. O telegramă de presă anunță că, în Biserica Nașterii din Bethlehem, una dintre icoanele vechi a început să plângă. Acest fapt s-a petrecut și în România, de multe ori. Chiar în satul mamei mele, Văleni-Muscel, și cea care a văzut acea icoană a fost sora ei, Zenovia, care era un copil atunci și s-a decis să intre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alături de el. Deodată, am văzut că trăsăturile feței lui s-au schimbat. M-am apropiat de el și am remarcat că era mort; semăna cu un înger de ghips. Era exact ca la ceremonia funerară. M-am trezit țipând - am plâns o cascadă de lacrimi. Am vorbit cu tine la telefon. În sfârșit! Mă simt mai bine. Presiunea angoasei care mă amenință cu explodarea pieptului a dispărut acum ca prin minune. Dacă ai ști cât te iubesc. Dacă ai ști! Păcat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trec la revizorat pentru a lucra sub îndrumarea contabilului, dragul domn Uzunov. și așa treceau zilele și iarăși reducere de post, al meu desigur, pe dreptate. și iată-mă...dactilografă. Stăteam nopți întregi și scriam diferite ordine, copii după circulare. Plângeam și băteam la mașină, băteam la mașină și plângeam. Cânta muzica militară în parc, se plimbau băieți și fete, iar eu stăteam în cancelarie și lucram. Revizoratul școlar era în localul prefecturii și tot acolo locuia și prefectul, colonelul în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dragul domn Uzunov. și așa treceau zilele și iarăși reducere de post, al meu desigur, pe dreptate. și iată-mă...dactilografă. Stăteam nopți întregi și scriam diferite ordine, copii după circulare. Plângeam și băteam la mașină, băteam la mașină și plângeam. Cânta muzica militară în parc, se plimbau băieți și fete, iar eu stăteam în cancelarie și lucram. Revizoratul școlar era în localul prefecturii și tot acolo locuia și prefectul, colonelul în rezervă Berindey. Pe la ora trei dimineața m-am pomenit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu râvnă. Am făcut un cor școlar pe patru voci cu elevii școlii, cor care uimea pe oricine prin program și armonie. La "Înălțarea Domnului", când la cimitir se oficia slujba bisericească întru slava celor căzuți pe câmpul de luptă plângeau toți cei prezenți și prezent era tot satul. La Bolgrad ne duceam "noi, băieții" pe jos, cei șase kilometri neînsemnând mare lucru. De multe ori ne întâlneam cu bunul prieten Mihail Driga, Mișa. Era directorul școlii din Curci. Tot cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Negru, soția poetului, cu locurile Tecucelului, acolo unde aveam să văd copacul în care își cocoța privirea deasupra orizontului lumii Poetul. și cum m-am ridicat, tot așa de brusc m-am și așezat, de data asta aproape gata de plâns fiindcă mi-am dat seama că făcusem ceva ce nu se prea potrivește la un examen. Nu mai urma decât sentința cuvenită. - Doamnă Estella, Stella? M-am uitat în jur să văd pe cine o mai cheamă ca pe mine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
doi copii, Pașa arăta de sărbătoare. Eu am plecat să aranjez ceva la căruță, Pașa să închidă porcii iar Steluța să asigure ușile. Trece timpul și nimeni nu vine la căruță. Intru în curte și stupoare: Pașa și doamna mea plângeau de mama focului lângă două pozne peste măsură: unul dintre băieți se așezase în troaca porcilor celălalt în ligheanul de baie al rațelor. Amândoi erau fericiți de parcă îi filma cineva. Ei râdeau, eu râdeam, și cum râsul e ca râia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
n-a avut încotro și m-a urmat. Când am ajuns în Nicorești, pe ulița târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Ucraina, am ajuns în comuna Criuleni, locuită de moldoveni în mare parte. Trecuseră alte trupe pe acolo și se vede că făcuseră prădăciuni fiindcă o moldoveancă cu un copil în brațe și atârnați de poalele fustei alți doi blestema și plângea în gura mare: “Mi-au luat hoții pâinița de gura copchiilor. Ce mă fac eu acum? Unde să caut pâinea? V-am așteptat cum așteaptă orbul lumina, să veniți cât mai repede că sîntem români ca și voi, avem același
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
el. Veneau femei ucrainience și rusoaice din satele vecine cu de-ale mâncării, din puținul lor, ca să dea celor care erau pe patul spitalului iar majoritatea erau direct pe pâmânt, în curte, din lipsă de locuri. Am văzut cum femeile plângeau în hohote pe soldații morți, acolo, în fața gropilor unde erau puși câte cinci numai în cămașă și izmene. Biserica era o fostă magazie de cereale, nu mai era biserică. Locuitorii în marea lor majoritate nemți deportați stăteau în locuințe de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ajunge la Vaslui am făcut o haltă de ajustare, ne-am șters de praf, ne-am aranjat și am intrat în oraș în pas de defilare 174 și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei dragi întorcându-se teferi în țară. și mai erau mame și soții cu copilași de mână plângându-i pe cei care nu aveau să mai vină vreodată dormindu-și somnul de veci pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]