34,737 matches
-
scaun, în autobuz și nu mai sunt locuri libere. La o stație urcă o doamnă mai în vârstă. Ce faci? a) Te prefaci că nu o observi; b) Îi spui celui de lângă tine să-i cedeze locul doamnei care a urcat; c) Te ridici și îi permiți doamnei în vârstă să se așeze. 3. De ziua ta ai primit un cadou. Cum procedezi? a) Desfaci ambalajul, te uiți ce ai primit și îl arunci nepăsător pe un scaun; b) Mulțumești și
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
sosească autobuzul în stație, pentru a merge în celălalt capăt al orașului, la o colegă. Acesta a sosit la nici zece minute de așteptare. Când s-au deschis ușile, un băiat mai mare a năvălit deodată din spatele ei, pentru a urca primul. Hei, de ce te grăbești așa? l-a întrebat un călător care dorea să coboare din autobuz. Păi vreau să prind un loc pe scaun, că mă dor picioarele îngrozitor! Mia s-a dat ușor la o parte, pentru a
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
lovită. Completează propozițiile de mai jos și ajut-o pe Mia să demonstreze că este un copil manierat. Să râdem cu Mia! Alin e un copil „foarte educat”. Ce crezi că face atunci când călătorește cu autobuzul și la o stație urcă o bătrânică? Cred că îi cedează locul său, nu? A, nu! Se preface că doarme. b) Cu trenul E vacanță. Mia va pleca azi cu trenul la Sinaia. Acolo vor sta trei zile și vor vizita multe locuri frumoase. Pe
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
al lui Vasile Cîrlova, scriind mult mai târziu, însă retrospectiv despre evenimentele de la 1848, care formează centrul vieții sale. Și pentru el Tudor "era un om foarte neînsemnat", "vrăjmaș neîmpăcat al nobleței", urmărind "a omorî aristocrația română spre a se urca prostimea și mojicimea pe ruinele ei". În mișcarea de la 1848 nu vede decât atâta că "dăscăleții, avocații și ciocoii rapaci", "craii" s-au ridicat să răstoarne pe boieri. Magheru e "ciocoi de peste Olt", Tell e "de o familie cu totul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însă cunoștință): Și zicând aceasta el luă cu sine O juncană, un taur, doi albi elefanți, O măsură plină de rododafine, Două porumbițe, două căprioare, Din Iran o urnă de mirositoare Ș-alte flori de arbori odoriferanți. Astfel el se urcă pe un deal de unde Mahaarul mândru curge spumător, Revărsând departe albele lui unde Prin câmpii smălțate de mii de buchete, Ce nici Kanaverul p-ale lui tapete N-a produs vrodată frumusețea lor. N. NICOLEANU Ardeleanului Neagoe Tomoșoiu, travestit sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Harabagiul a fost totdeauna "moș". Când căruța merge, feleșteocul și posteuca fac mereu "tranca, tranca! tranca, tranca!" Iepele lui Moș Nichifor sunt "albe ca zăpada", fiindcă și când le schimbă, harabagiul le înlocuiește cu iepe de același fel. Când căruța urcă la deal, Nichifor, ca să nu-și spetească iepele, invită obișnuit pe călători să se dea jos, când întîlnește un drumeț, zice: Alba nainte, alba la roate, Oiștea goală pe de-o parte. Hii! opt-un cal, că nu-s departe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a veacului, recunoaște răul ca principiu al istoriei, vede în faună și floră un câmp al luptei pentru existență. Eroul conștient de această ordine cosmică nu mai este un Luceafăr. Apar acum învinșii în viață, micii melancolici, care, în loc să se urce pe Alpi ca solitarii lui Lamartine sau în câmpul sideric, caută liniștea provincială, suferind cu apatie agresiunea societății. Eroul din Liniște, soi de Jocelyn al câmpiei dunărene, rămâne impasibil când glumeți vulgari îi pun muște în mâncare. Ca mai toți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
murmură-n coruri... Poetul a fost un traducător minunat. Blestemul bardului de Uhland, Grenadirii lui Heine par originale. Lenore de Bürger e oferită într-o interpretare magistrală: Auzi... deodată, trap, trap, trap, Copite bat afară. Un călăreț s-oprește-n drum Și urcă-ncet pe scară... Lin sună micul clopoțel - Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin detot, Vin șoaptele aceste. OCTAVIAN GOGA Tonul profetic, mesianismul, acestea izbesc de la început în poezia rășinăreanului Octavian Goga (1881-1938). Poetul înalță "cîntarea pătimirii noastre" și cade
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cântecul greierului, în care nu se face deloc descripția insectei, ci se studiază raporturile între această formă minusculă și durabilă cu întreg câmpul cosmic, până la Geneză: Sunt poate milioane de ani de-atunci, - o, Soare! De când tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, O forță-n mers ce-și caută o formă și-un contur. Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul, Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii, Înflăcărat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea lui "geantă cu volume prăfuite": În salonul vechi de țară am pășit ca-ntr-un altar, Sfiicios, copilăria mă privea de prin unghere. Prins de zid, același ornic urcă-al timpului calvar Și aceleași bibelouri dorm pe-nguste etajere... În acest salon de țară cu miros uscat de cimbru Ce nepotrivite-s ale traiului cerinți moderne!... În tăcerea ce-l apasă sorb al veacurilor timbru Și-ale ornicului clipe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte. În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine Prin râpi și gropi adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă, Cartea mea-i, fiule, o treaptă. După aceea poemul apare ca o estetică, plină de probleme și de puncte: arta argheziană e făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, lăsîndu-i-se puterea: Am luat ocara, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt înlocuite cu copii de școală, sau chiar cu studenți: Copii de școală ce se țin de mână Poartă și-n această duminică prin soare Neurastenia lor de-o săptămână Ca niște bolnavi ieșiți pe trotuare. * Pe o stradă goală urcă-ncet, Strânși într-o ritmare indolentă, Mînă-n mînă-o fată și-un băiet, Poate, un student și o studentă... în vreme ce Liceul Internat și Seminarul iau locul beghinajului: Fiindcă e duminică, seminariști Tot stau în frig uitîndu-se pe la vitrine, La ceasornice de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
S-a dat la o parte... Îngerul de la Poartă Doamne, ce cătușă Nu m-a oprit; Ne mai desparte?... Îngerul de la trepte Am intrat în odaie, Ferestrele deschise: Nu s-a uitat, Albe și drepte Fata cea bălaie Trepte-am urcat; (Îngerul din odaie) ' Mi-ntinsese mâna și murise. Când plouă, "bat îngerii în tobe de nori", îngerii zidesc raiul, păzesc la poduri, albinele sunt "îngeri iuți", avionul e "un arhanghel de fier". În mistica lui V. Voiculescu întîlnim și o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poezie fantezistă, adevărat jurnal de bord ștrengăresc și melancolic, Virgil Gheorghiu, instrumentist, imita fraza muzicală cu cesuri la distanțe inegale și reveniri de teme, făcîndu-se interesant în strofe de declamație shakespeariene: Deșertul solitudinei atente Din oaza unor visuri vegetale Îmi urcă-n ceruri negre, colosale Ferigi de mari tristeți arborescente. Hamletismul sistematic îl profeseză, cu efecte grațioase dar cu primejdia facticelui, Emil Botta: Iată ora metamorfozelor: voi îmbrăca minunatele straie. Rânjiți, colegii mei, cu dinții voștri albi când copacii mi-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1955 membru corespondent, iar din 1963 membru titular) este născut la Iași, oraș în care își face și studiile - inclusiv cele universitare. Imediat după terminarea Facultății de Medicină, va părăsi pentru totdeauna Iasul. După studii de specializare la Viena, va urca în ierarhia universitară până la titlul de profesor, șef de catedră și rector al Universității de Medicină și Farmacie din București. Paralel cu munca la catedră, impune noi direcții ale cercetării în urologie, chirurgia cardio-vasculară și chirurgia abdominală și introduce tehnici
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
circulară SPITALUL CLINIC PROF. DR. THEODOR BURGHELE - sus - BUCUREȘTI - jos. Sub umărul stâng sunt inițialele gravorului C. D. 93 - care ne informează că medalia este opera lui Constantin Dumitrescu și este realizată în anul 1993. GEORGE EMIL PALADE Trecătorii care urcă stradă Lascăr Catargiu din Iași vor observa, la jumatatea pantei, pe clădirea Școlii Generale „Mihail Kogălniceanu”, o placă de marmură. Dacă timpul nu-i zorește, așa cum se întâmplă adesea, vor citi și inscripția: „ÎN ACEASTĂ ȘCOALĂ ÎNTRE 1919 - 1922 ȘI-
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
ducă un lung război de uzură. O luptă inegală, firește, pentru că în cele din urmă „abisul” cucerește iremediabil existența: „începutul cuvintelor mele este întotdeauna o triadă:/ realitate abis realitate; sfârșitul lor ar putea fi inversat,/ acum, seara? pe pielea mâinii urcă o umbră pe care nu o/ pot descifra; din înaltul respirației plămânilor tăi alungiți coboară numai/ inițialele: RAR” (Inițialele adevărului). Dar o luptă purtată până la capăt cu o superbie nedomolită, de vreme ce, pentru a cuprinde ființa, neantul trebuie să asedieze fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
și sângele, întunericul și sexul, ființa și lucrul sunt totuna și trimit la un semnificat unic: neantul. Angela Marinescu se apără în veșnicul necunoscut dând veste în zori din lira atârnată de gât ca o ghitară. În amenințarea „golului” care urcă spre cer, poeta are o sete de călătorie, căci, ca la benedictini, cerul se vede luminat, iar viața urcă cu ea prin hăuri. [...] Piramida de lumină se înalță într-o baie de lumină a cerului și a pământului. [...] Poezia este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
se apără în veșnicul necunoscut dând veste în zori din lira atârnată de gât ca o ghitară. În amenințarea „golului” care urcă spre cer, poeta are o sete de călătorie, căci, ca la benedictini, cerul se vede luminat, iar viața urcă cu ea prin hăuri. [...] Piramida de lumină se înalță într-o baie de lumină a cerului și a pământului. [...] Poezia este identificarea totală de ființă, și această profesiune de ubicuitate a ei îi sună ca o muzică a sferelor. MARIN
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
concretului” (În discuție poezia). Despre această „plonjare în real”, dar și despre „gânduri înalte” dau seama poemele. Poetul notează, transcrie auster „formidabila aventură a zilei”, însă aici este cuprins și un traiect al ieșirii din contingent. Asemenea lui Sisif, el urcă muntele, simultan un urcuș al existenței și al creației: „Sisif pe muntele negru/ Neagră e stânca pe care o poartă / Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
urcuș al existenței și al creației: „Sisif pe muntele negru/ Neagră e stânca pe care o poartă / Grea e povara, greu e urcușul / Sisif și teribila-i artă/ [...] / Sisif pe muntele negru/ Pe umeri cu neagra lui stâncă / Din nou urcă muntele sumbru/ Cu foamea-i de piscuri cu foamea-i adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Franața rurală. Idea de pays s-a răspândit în întreaga Franță cu mare rapiditate, iar această formă de cooperare intermunicipală a fost creată în aproape toate regiunile, deși la momente diferite variind de la regiune la regiune. În 2004, cifrele au urcat de la 99 la 1 ianuarie, la 132 la 1 mai, și la 158 la 1 septembrie.42 Mai existau încă 163 de pays en projet (în pregătire). Această creștere masivă din timpul lui 2004 se explică în parte de faptul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Arboroasa", care apare în 11 noiembrie 1877"214. Cert este că în octombrie 1877, la insistențele lui Slavici și ale lui Maiorescu, Eminescu părăsește Iașul, unde redacta Curierul de Iași, și vine în capitală, redactor la gazeta conservatorilor Timpul: "își urcă în tren hârțoagele și moliile și pornea la București, unde-l așteptau mizeria, boala și, mai la o parte, moartea"215. Intrarea poetului în redacția publicației bucureștene constituie un moment de răscruce în cariera sa jurnalistică. Aici desfășoară vreme de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fratele Agnello, necrezând acestor lucruri, poruncise fraților din convent să se roage pentru ca Dumnezeu să-l ilumineze referitor la o chestiune care îl preocupa. Și iată că în acea noapte fratele Walter a avut o viziune: a văzut o căprioară urcând iute pe vârful unui munte înalt, însă doi câini negri au urmărit-o și au făcut-o să se reîntoarcă în vale, unde au sfâșiat-o. Atunci fratele Walter a alergat la locul unde credea că va găsi căprioara, însă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să sărute crucea. Fratele Adam de Oxford a sărutat crucifixul și a intrat primul; celălalt frate Adam l-a urmat, după ce l-a sărutat și el, la rândul său. Însă primul a văzut imediat o scară în spirală și a urcat pe ea atât de repede, încât a dispărut într-o clipă din vederea celuilalt. Atunci acesta a strigat: «Urcă mai încet! Urcă mai încet!». Dar ei nu s-au mai întâlnit niciodată. Această viziune a fost foarte clară pentru toți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]