37,317 matches
-
de defilare 174 și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei dragi întorcându-se teferi în țară. și mai erau mame și soții cu copilași de mână plângându-i pe cei care nu aveau să mai vină vreodată dormindu-și somnul de veci pe câmpiile Basarabiei și ale Ucrainei. Toți luptaseră pentru revenirea la Patria Mamă a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Tocica i dalșe... Desconcentrarea a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Vedeam, auzeam și nu pătrundeam sensuri. Nu înțelegeam nici mulțimea de femei și copii atârnată de gardul unei clădiri din apropiere. În loc să mănânce resturi de cornete de aluat pentru înghețată, delicatesă vândută aproape gratis ca și braga, se zbuciumau și plângeau acolo, la clădirea securității. Nu înțelegeam mai ales că era zăduf iar Brateșul ajungea, după mintea mea de copil, pentru bucuria a încă trei orașe. Poate nu înțelegeam din cauza faringitei cronicizate în proporție de masă: șoaptele dintre tata și mama
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cruce de aer. - Acolo! - Ce...acolo? - școala. școala mea și a maică-ti. și a întins palma parcă să apuce imaginea de departe s-o apropie, s-o miroase, s-o guste. Era poate prima oară când l-am văzut plângând deșertat deșărtăciune. După o oră încă mai ținea în pumnul strâns imaginea de pe malul ălalt. * În sfârșit iată-ne într-o mașină gata să trecem Prutul. Sculeni aici. și iarăși Sculeni dincolo. În dreapta, poarta casei familiei Budanțev. Portiera e
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fără a-mi permite să ies din birou mi-a tot pus aceleași întrebări, notând mereu răspunsurile și spunând într-una că mint și că voi avea necazuri mari dacă nu sunt cooperantă. Ajunsesem aproape la disperare, am început să plâng, nervii îmi cedau. Îi repetam mereu și mereu că nu știu nimic și că îl rog să mă lase în pace. I-am sugerat să meargă să discute cu cei care au reclamat. Îmi era foame, sete, aveam nevoie să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acolo. În spate avea geanta cu cărți, iar mâinile le ținea în buzunar. „Iată și un copil care nu are decât ghiozdanul!”, mi-am spus în gând. Copilul stătea nemișcat, iar uneori își ștergea nasul cu mâneca hainei, semn că plânge sau e doar răcit. Curioasă, voiam să aflu de ce stă în fața primăriei și nu merge la școală. Am strigat guardul. Nea Turuianu, spune-i copilului acela să vină la mine în birou! 99 După câteva secunde, guardul a intrat însoțit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
demonstrativ nasul cu mâneca, pe care abia acum am văzut o dâră albă de smântână. Nu merg la școală, că nu mă primește și nici acasă nu mă duc. Mi-e teamă de mama, a adăugat și a început să plângă iar. Amuzată și încântată de faptul că s-a gândit să se oprească în fața primăriei, altă soluție neavând, i-am spus: Merg cu tine la școală și vorbesc cu învățătoarea să te primească la ore. Îi spui că eu sunt
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
târziu am aflat că la cele două ferme viticole se creșteau păsări și porci pentru șefii de la județ și chiar de la București. Vizavi de primărie locuia familia inginerilor zootehniști. Erau respectuoși, lingușitori și nu lipseau de la nici o ședință. Mereu se plângeau că producția de lapte este foarte mică și de aceea nu pot să-și facă planul la caș și lapte de oaie, motiv pentru care nu primeau salariu întreg. În dimineața aceea am ajuns foarte devreme la primărie. Se anunțase
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
trezit să plece la școala din Cocârț, învățătorul a găsit lângă pat un bilet prin care soția îl înștiința că l-a părăsit pentru totdeauna, că îi lasă tot, afară de copilul cel mic. Învățătorul a venit cu scrisoarea la primărie. Plângea. Vă rog să mi-o aduceți înapoi, tovarășa primar. Privindu-l am gândit că dragostea nu are vârstă. Cu numai o zi în urmă, un bătrân de 85 de ani venise să-și reclame soția mai tânără cu doi ani
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grijă să avem și noi brânză și carne și restul duceau în piață și câștigau bani frumoși. Lâna era achiziționată și dusă la fabricile de prelucrare. Îmi erau dragi acești oameni curați la suflet, cinstiți și simpli, care nu se plângeau niciodată de nimic, decât de lipsa ploii. MARIA GHICITOAREA Aproape jumătate din populația satului Ghiduleasa era alcătuită din etnici romi. Erau veniți de prin alte locuri să muncească și s-au stabilit acolo, construindu-și casele pe marginea șoselei, unii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
postul de primar, imediat după alungarea mea. Nu știu dacă urmărea să mă păzească să nu fug sau voia să mă vadă plecată mai repede din comună. 215 Pe drum mi-a ieșit în cale nenea Culai, socrul neamțului. Acesta plângea de neliniște și de teamă că ar putea să mi se întâmple ceva rău. L-am rugat să l ia pe fiul meu la el acasă, în satul acela izolat unde oamenii nu prea înțelegeau ce se întâmplă, și să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ioan Vasiliu (Argentina) mărturisește: „Dv. care trăiți tot timpul În țară nu știți ce simte altul care stă mai bine de 40 de ani În străinătate. Când am văzut din nou steagul României, când au venit aici atleții români, Îmi plângeau ochii. Revedeam copilăria mea țara mea, familia mea. Românul american, chiar asimilat În societatea americană rămâne un element de legătură Între țara veche și țara nouă. Liantul cel mai necesar momentului Îl pot constitui tinerii matematicieni. O mare amărăciune au
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Uneori, la asemenea deplasări, îl aveam alături și pe Dr. L.... Au fost necesare multe intervenții și multe discuții "la cuțite" cu cei de la șantier și cu directorul acestuia, un tehnician priceput și cooperant, Erou al muncii socialiste, care se plângea că-i lipsește ba una, ba alta. În martie totuși nava era aproape gata, am convenit cine să-i fie căpitanul, stabilind și prima croazieră Viena Cernavodă Agigea (în premieră) pentru sfârșit de aprilie. Având în vedere problemele cu podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ONT? 3. Face parte din ABC-ul activității unui diplomat și mai ales al unui ambasador să nu vorbească ce nu trebuie, când și unde nu trebuie. De altfel, în cazul ambasadorului Austriei la București, Excelența sa nu avea de ce se plânge. Dacă la încheierea misiunii atașatului comercial al Austriei, veneau să-l "firitisească" 200 de oameni de afaceri austrieci (sosiți cu două chartere, cazare, Intercontinental, pensiune completă, excursie Bran etc.), înseamnă că relațiile erau excelente. Și cum spuneau bărboșii "economicul determină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Viena era nimeni altul decât Marin Ceaușescu, cel care avea trecut și în pașaportul diplomatic mențiunea "Fratele președintelui Nicolae Ceaușescu". Ca atare, Excelența sa, ambasadorul Austriei, nu avea nici un motiv să critice "politica internă și externă" a României și să se plângă sau, dacă se plângea, erau "lacrimi de crocodil" izvorâte pentru că așa îi stătea bine unui ambasador occidental în țara "Odiosului" și a "Sinistrei", în fața cărora de altfel făceau temenele și-i umpleau de decorații, titluri academice și invitații pentru "vizite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
decât Marin Ceaușescu, cel care avea trecut și în pașaportul diplomatic mențiunea "Fratele președintelui Nicolae Ceaușescu". Ca atare, Excelența sa, ambasadorul Austriei, nu avea nici un motiv să critice "politica internă și externă" a României și să se plângă sau, dacă se plângea, erau "lacrimi de crocodil" izvorâte pentru că așa îi stătea bine unui ambasador occidental în țara "Odiosului" și a "Sinistrei", în fața cărora de altfel făceau temenele și-i umpleau de decorații, titluri academice și invitații pentru "vizite de prietenie"! 4. Preciza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ALECU Ora 19,19. Chemat. Soția îi spune doamnei... că săptămâna trecută a fost la ea..., care a venit în București după cumpărături și că Alecu a fost într-o delegație la Turnul Severin și a revenit bolnav. Amândouă se plâng de temperatura scăzută din apartamente, iar soția adaugă că dorește o locuință mai călduroasă și de aceea urmărește anunțurile cu schimburi de locuință. 17. febr.1984. Redactat Mr. G.E. Cred că cele două doamne, plângându-se de "temperatura scăzută din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a revenit bolnav. Amândouă se plâng de temperatura scăzută din apartamente, iar soția adaugă că dorește o locuință mai călduroasă și de aceea urmărește anunțurile cu schimburi de locuință. 17. febr.1984. Redactat Mr. G.E. Cred că cele două doamne, plângându-se de "temperatura scăzută din apartamente", au fost puse imediat sub "observație" de membrii "Cooperativei" ca posibile "elemente perturbatorii"! UM 0639/21 26.V.1986 Ieșire Strict secret Nr. D/00/3205643 Ex. unic Post 36/I UM 0625/372
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din declarația Universală a Drepturilor Omului!" (Permiteți o întrebare: ce prevederi din cele două documente internaționale au fost respectate pe vremea lui Ceaușescu?). Stimați domni, îmi vine să plâng de emoție și totodată să-mi pun cenușă în cap. De ce ați omis din "Codexurile" sacrosante, încălcate de Alin Săvescu, Tablele lui Moise cu cele 10 porunci, versetele lui Mahomed din Coran, Pravila lui Vasile Lupu, Codul lui Napoleon...? Vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă!" George Orwell CICLOP! Un ochi albastru pândește peste noi, iscoditor și rece, de năpârcă, țintind grumazul gârbov de nevoi gata oricând ca să ne sară-n cârcă! Nu râde și nu plânge niciodată! Nu doarme, nu se-nchide, nu clipește, dă zi și noapte necurmata roată, nu știi pe cine, unde, când, lovește! Alin Săvescu EPILOG II ȘAH ȘI MAT! Excelență, Domnule Ambasador, amice. Uite, ți-am adus terfeloagele! Pardon, "Documentele"! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ce au culminat cu incidentele de la Sala Slătineanu, erau mai curând manevre de politică internă”. Deși impecabilă din punct de vedere formal, explicația a fost acceptată doar parțial de interlocutorul său, care recunoștea că „nu are de ce să se plângă” În legătură cu linia politică a guvernului conservator Lascăr Catargiu, recent constituit. „Cancelarul de fier” imputa Însă existența unor mobiluri profunde ce făceau ca poporul român să fie Încă ostil germanilor. Concluzia vizată de cancelar era că România nu putea fi scutită
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
și În armata ei sunt obligați să meargă și să-și dea impozitul de sânge. Vedeți că nu le lăsați decât activitatea pe care nu le-o puteți lua. Cu toate acestea, D-voastră, astăzi ca acum zece ani, vă plângeți că suntem copleșiți de elementul evreiesc și ziceți că națiunea este În pericol. Eu cred că va fi mereu În pericol, atâta vreme cât Dv. nu veți voi să munciți ca dânșii. Singura scăpare este Întărirea elementului românesc, și atunci să fiți
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
învățat să cânte, la trompeta aceea militară, "Tatăl nostru". Cânta greu, destul de fals, dar sufletul lui de tânăr mutilat se mai înviora. Nu avea importanță că era fals, cine trebuia să-l audă l-o fi auzit. Mie îmi venea să plâng, dar îmi rețineam lacrimile. Tatăl nostru, cântat astfel, la trompetă, a însemnat, pentru mine, cât toată durerea pe care o puteam simți. Eu, de fapt, așa mi-am îndreptat gândurile spre medicină, din pricina acestui imn. Astfel de sunete, nu litere, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în ochi prin opulență de țață parvenită, încărcată de bijuterii excesive. I-am suspectat pe bucureșteni că ar fi unii prea snobi, alții prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
casei dormeau. Eu singur eram treaz, copleșit de o durere despre care nu pot explica nici astăzi nimic era o nostalgie sfâșietoare, amestecată cu milă pentru tinerii care cântau, pentru mine, pentru caii care se auzeau nechezând, pentru ei... Adormeam plângând un plâns secret, de durere mută, amestecată cu un dor vag, de nu știu ce. Aveam și experiența războiului, o mică experiență, când, noaptea, se auzeau frecvent mitralierele, încrucișându-și tirul peste apele Nistrului; aveam și experiența morții, când l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
liberă, nesupusă cenzurii unor adevăruri consacrate. * Îmi amintesc totuși, de o întâmplare, în care gândirea mea de copil se întrevede. Plecam la mare. Treceam prin Iași și mama mi-a cumpărat un ceas. Aveam vreo șapte ani și atâta am plâns, că mi-a cumpărat acel obiect. Ceasul mi l-a cumpărat de la un ceasornicar din Piața Unirii, din Iași, unde mă aflam pentru prima oară în viață. Erau și alte ceasuri, mai mici, "mai potrivite pentru copii", spunea mama, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]