34,737 matches
-
urmat, după ce l-a sărutat și el, la rândul său. Însă primul a văzut imediat o scară în spirală și a urcat pe ea atât de repede, încât a dispărut într-o clipă din vederea celuilalt. Atunci acesta a strigat: «Urcă mai încet! Urcă mai încet!». Dar ei nu s-au mai întâlnit niciodată. Această viziune a fost foarte clară pentru toți frații care erau pe atunci în Anglia. Într-adevăr, după intrarea sa în Ordin, fratele Adam de Oxford a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a sărutat și el, la rândul său. Însă primul a văzut imediat o scară în spirală și a urcat pe ea atât de repede, încât a dispărut într-o clipă din vederea celuilalt. Atunci acesta a strigat: «Urcă mai încet! Urcă mai încet!». Dar ei nu s-au mai întâlnit niciodată. Această viziune a fost foarte clară pentru toți frații care erau pe atunci în Anglia. Într-adevăr, după intrarea sa în Ordin, fratele Adam de Oxford a plecat să-l
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cei care în ora crucii râd și dorm” (cf. Num 16,1). I s-a părut că acel crucifix încerca să-și elibereze mâinile de pe cruce, ca și cum ar fi voit să coboare și să plece, dar guardianul conventului s-a urcat imediat și a rebătut cuiele pentru ca să nu poată pleca. Fratele a relatat viziunea și confrații săi au fost profund tulburați; de atunci, au devenit mai sobri și mai serioși. Iubeau atât de mult dreptatea, încât aproape că nu îndrăzneau să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frate Richard, când a venit în Anglia, a povestit în cadrul capitulului de la Oxford că un anumit frate, la Paris, pe când era în extaz, a avut o viziune: l-a văzut pe fratele Egidiu, un frate laic simplu dar dedicat contemplației, urcând la pupitru și comentând cele șapte cereri ale rugăciunii duminicale, iar ascultătorii erau doar frații lectori din Ordin. Apoi a intrat Sfântul Francisc și, după ce a stat puțin în tăcere, a exclamat: «Ce rușine pentru voi, ca un frate lipsit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
după ce s-a dedicat mult timp contemplației, a murit cu sfințenie la Salisbury. El a povestit că pe când Sfântul Francisc mergea de-a lungul unui drum, pe un vânt rece, s-a descurajat. Apoi, după ce a prins curaj, s-a urcat pe munte, s-a dezbrăcat de hainele sale și, întorcându-se spre vânt, și-a spus că ar fi fost mai bine dacă ar fi avut rasa pe el. 90. Lui i-a urmat fratele Ioan din Parma, unul dintre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dar simplu pentru că nu fusese școlit, după ce a îmbrăcat haina și a făcut profesiunea în Ordin, a îndeplinit până la moarte slujirea de portar. Acesta, înainte de a muri, a prezis cu exactitate ora morții sale, spunând că el trebuia să se urce într-o singură noapte pe un munte foarte înalt; dar când a ajuns la jumătatea sa, agățându-se cu mâinile și picioarele, a început să se descurajeze că nu mai putea merge înainte; dar iată, mai mulți copii, sărind de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu mâinile și picioarele, a început să se descurajeze că nu mai putea merge înainte; dar iată, mai mulți copii, sărind de bucurie și cu fața foarte fericită, i-au strigat din vârful muntelui: «Ei, frate Ioane, de ce te oprești? Urcă!». Și imediat, unii l-au luat de brațe, alții de cingol, alții de mâneci și l-au tras în sus cu bucurie, până în vârful muntelui. «Eu cred - a spus el - că cei mici și cei săraci, pe care eu i-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
două iscoade trimise de Iosia la Ierihon, a lui Ilie și Elizeu, a lui Ioan Botezătorul și Isus ca om, a celor doi discipoli din Emaus, a lui Petru și Ioan care aleargă împreună la mormânt, și tot ei, ulterior, urcă la templu spre ora trei după-amiază... (p. 28-29). 18. Abatele Ioachim, chiar și acolo unde vorbește despre Esau și Iacob, a subliniat că ordinul prefigurat în Esau a mers la fiicele lui Heth, adică la științele lumești, așa cum sunt Aristotel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
De asemenea, a prezis că, într-o anumită zi și la o anumită oră, va avea loc un cutremur; și s-a întâmplat întocmai cum el prezisese. Din «Epistola de tribus quaestionibus» 8. Dar ce vom spune despre cei care urcă la catedre, pe când Regula spune: «Cei care nu știu carte, să nu se preocupe să învețe, etc.?», iar Evanghelia afirmă că nu trebuie să ne chemăm învățători? (cf. Mt 23,8). Eu spun că Regula nu interzice studiul fraților culți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îi ținea deoparte pentru invitații de la marea cină, la fel ca Iacob s-a ridicat (cf. Gen 35,1-11) la porunca Domnului și, după ce a primit harul Duhului în cele șapte forme, fiind asistat de cele opt fericiri evanghelice, a urcat cele cincisprezece trepte ale virtuților, indicate în mod mistic în Psalmi, spre Betel, casa Domnului, pe care o pregătise pentru el. Și acolo, după ce a construit altarul inimii sale pentru Domnul, a oferit pe acesta aromele pioaselor sale rugăciuni, pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
decretat să-l înscriem spre venerarea meritată în cartea sfinților. 9. Stabilim ca Biserica universală să celebreze cu devoțiune și solemnitate nașterea sa la cer, în ziua de 4 octombrie, adică ziua în care, eliberat din temnița trupului, s-a urcat în împărăția cerească. 10. Vă rugăm, așadar, pe voi toți, vă povățuim și vă îndemnăm în Domnul, comunicându-vă prin această scriere apostolică, ca în ziua amintită să vă rugați cu fervoare și bucurie laudele divine în amintirea sa și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
murat”). Această scindare ontologică a omului este concretizată de simbolul ,,rănii odioase”, ,,eva multicellulara”, trimitere tulburătoare la jungiana anima, elementul ,,femelă”, dat structural al întocmirii bărbătești, respins și infamat atâta timp cât întunericul există și înspăimântă: ,,Sângele tău de muiere în mine urcă și coboară./ Până și în oglinda fără vedere țâțele tale îmbobocite își arată ochii”, ,,oricare trup e un clește”. Andy Anna Sângeorzana, Magda Kiriakowsky, Coca Paraschiva Obadà, Efemerida sunt, ,,în bătaia directă a înțelegerii lucrurilor” de la treizeci și trei de ani, tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
profunda femoris), ram de bifurcație profund al femuralei comune. Ramurile arterei femurale sunt (fig. 3.5, 3.6 și 3.7): a. epigastrică superficială (a. epigastrica superficialis) are originea imediat sub ligamentul inghinal, devine superficială după ce perforează fascia cribrosa și urcă în staturile superficiale ale peretelui abdominal către ombilic. a. circumflexă iliacă superficială (a. circumflexa ilium superficialis) are un traseu similar precedentei. arterele rușinoase externe (aa. pudendae externae) se distribuie median către scot (rr. scrotales anteriores), respectiv labiile mari (rr. labiales
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
degetelor apoi al halucelui (lateral) la retinaculul inferior al extesorilor continuându-se cu artera dorsală a piciorului (a. dorsalis pedis). Ramuri colaterale: artera recurenta tibială posterioară (a. recurrens tibialis posterior), artera recurenta tibială anterioară (a. recurrens tibialis anterior) - ambele artere urcă la rețeaua articulară a genunchiului, artera maleolară anterioară medială (a. malleolaris anterior medialis), artera maleolara anterioară laterală (a. malleolaris anterior lateralis) - ambele artere vor forma rețelele maleolare medială și respectiv laterală. TRUNCHIUL TIBIO-PERONIER este ramura de bifurcație posterioară a arterei
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
aproape trei decenii de poezie, etapele volumelor devenind aici cicluri. Omul de lut, legenda Golemului, este piesa de rezistență a poetului și a lecturilor sale de actor în fața publicului. Un alt poem important, Șlefuitorul de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
și Își plătesc facturile la timp. Dar nu e acesta motivul pentru care se numără printre preferații mei. Îmi plac deoarece au un elicopter Bell Jet. Și, de fiecare dată când lucrez cu unul dintre birourile lor din afara orașului, mă urcă În el și mă lasă În mijlocul helioportului lor. E o senzație extraordinară și Întotdeauna aștept cu nerăbdare să mai lucrez cu ei. Prima dată când m-au luat cu elicopterul, am fost atât de emoționat, Încât probabil aș fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
greu să-mi imaginez cum s-or fi Îngrijind ăștia de motoarele avionului”, s-a plâns el, „dacă nici măcar nu se deranjează să șteargă măsuțele”. Deși nu am o obsesie, mărturisesc că sunt foarte influențat de imaginea unei organizații. Atunci când urc În avion și dau de scaune acoperite cu huse pătate și uzate, mă Întreb oare În ce privință s-au mai zgârcit. Covoarele pot vorbi Recent, am avut parte de o experiență În New England care a fost probabil cea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
privilegiu identic (Proxima dant nobis oppida munus idem)205. Nu este vorba, deci, de aprecieri private, ci publice, aș spune chiar politice. Și Ovidiu vrea să le aducă la cunoștință prietenilor de la Roma, prin intermediul lui Graecinus, care se pregătește să urce pe Campidoglio în funcția de consul: astfel încât spune el trebuie să cheme și acest ținut să depună mărturie 206. Se înțelege că sulmonezul crede că poate cere de peste tot certificate de bună purtare, dar e tot la fel de adevărat că locuitorii
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că Ovidiu se adresează unui rege trac este foarte semnificativ și este important de observat și forma de care se folosește poetul în auto-recomandarea sa. Ovidiu începe prin a-l elogia pe acest "descendent al regilor, a cărui nobilă origine urcă până la numele de Eumolpus". Oricine ar fi acest legendar Eumolpus care, potrivit unora este un rege al Traciei, fiu al lui Neptun și al Chionei, și care s-a stabilit în Atica, unde a primit lecții de la Orfeu, iar potrivit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în anul 6 d.H. o violentă răzmeriță în Dalmația și în Panonia, condusă de cei doi Batoni 223, despre care vorbește și Ovidiu 224, fapt ce demonstrează că poetul avea atenția îndreptată spre asemenea evenimente. Mai subliniem că, imediat ce Tiberiu urcă la putere, explodează revolta legiunilor în Panonia și în Germania... pentru creșterea soldei... dar și din cauză că trupele au încercat să-și impună "propriul" împărat în senat și la Roma225. Sunt fapte concrete, care ne pot dezvălui și motivația unor gesturi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să-i trimită acolo vreo lucrare recentă. Se simte în cuvintele sulmonezului o stare de oboseală și de așteptare impresionantă. Ne aflăm aproape de momentul în care Ovidiu trebuie să fi primit vestea morții lui Paulus Fabius Maximus, cu care a urcat la ceruri și speranța lui Ovidiu. Un simplu presentiment sau primise deja veștile grave despre doliu? Este semnificativă și repetata dorință a sulmonezului de a se dedica muncilor câmpului sau păstoriei chiar și în sălbatica Sciție! Ovidiu avea o cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare (bărbați și femei) din toate timpurile și locurile (deci și pe cel actual al lui Ovidiu și al Fabiei). "Gloriei râvnite îi place să urce pe căi abrupte. Cine l-ar cunoaște pe Hector, dacă Troia ar fi fost fericită? Calea spre virtute se deschide în mijlocul relelelor publice (Publica virtuti per mala facta via est, v. 76)". Câte aluzii la situația prezentă nu numai a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o simfonie a dulcelui și a plăcerii: dumbrava revarsă „cu dulceață” din sînu-i un vînt răcoros, zefirul ascultă „cu plăcere” cîntecul filomelei, luna se urcă pe orizont „plină de plăcere”, de departe se aude „cu plăcere” glasul de păstorițe și fluierul de păstor melancolizat etc. Privirea lunecă moale peste acest peisaj securizant și se oprește, strategic, la marginile lui. Nici o dorință, la CÎrlova, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru perspectivele vaste și un apetit (În ordine etică) pentru situațiile limită. Ion Heliade Rădulescu nu se mulțumește, aproape niciodată, să ia obiectul În forma și la temperatura lui reală: volumele trebuie să se Înmulțească, Însușirile normal prozaice să se urce spre piscurile absolutului. Obiectul liric nu poate trăi decît sub regimul sublimului. Întristăciunea se manifestă sub forma ei maximă: „lunga Întristăciune”, ca și privirea și toate celelalte simțuri și stări: „nalta ta privire”, „Înmulțită ta vedere”, „lunga suspinare”, „groaznică vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Heliade, deși nu le-a dezvoltat pe toate, a scris despre multe dintre ele. A scris despre cutremure, despre turnuri mărețe, despre ruine, despre viscole astrale... Poemele sînt deseori brăzdate de fulgere teribile și, cum vom dovedi mai Încolo, imaginația urcă În chip frecvent spre bolțile cerului. Trebuie Însă spus că aceste elemente sînt mai ales retorice, elemente de referință, rareori ele intră În poeme Însoțite de o percepție mai acută a materialității lor. Ca toți poeții din epocă, Heliade acordă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]