34,286 matches
-
franceze au ajuns pe linia frontului. Era vorba de cinci regimente de infanterie (care formau proaspăt organizata Divizie a 68-a de infanterie) și trei grupuri de recunoaștere (59, 60 și 68). După amiază au sosit în portul Vlissingen două vase poștale ( ("Rouen" și "Cote d'Argent") cu provizii. Acestea erau escortate de distrugătoare franceze (FS "Cyclone" și "Sirocco") și britanice (HMS "Valentine" și HMS "Winchester"). Convoiul a fost atacat de bombardierele germane, care au fost însă respinse rapid de focul
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
avioane cunoscută cu numele de „Ketten” ("lanț"). Martorii oculari au raportat cel puțin două zeci de bombardiere care au zburat în mai multe valuri. Aceasta înseamnă că asupra Vlissingenului au executat raiduri cel p uțin două escadrile, poate chiar trei. Vasele aliate din port și bateriile antiaeriene de pe uscat ale francezilor și olandezilor au deschis focul împotriva avioanelor germane. În același timp, avioanele franceze au decolat pentru interceptarea bombardierelor inamice. Patru vase din port au fost scufundate de loviturile directe pe
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
raiduri cel p uțin două escadrile, poate chiar trei. Vasele aliate din port și bateriile antiaeriene de pe uscat ale francezilor și olandezilor au deschis focul împotriva avioanelor germane. În același timp, avioanele franceze au decolat pentru interceptarea bombardierelor inamice. Patru vase din port au fost scufundate de loviturile directe pe care le-au primit. De asemenea, bombele aeriene au distrus o bună parte a portului și instalațiilor portuare. Macaralele, sistemele de încărcare-desccare, magaziile, bacul și birourile au fost avariate sau distruse
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
adus apărătorilor olandezi vestea capitulării din alte regiuni. În aceste condiții, forțele olandeze izolate de restul țării, au capitulat la rândul lor. Cea mai mare parte a flotei militare olandeze a fost evacuată până pe 14 mai. După această dată, câteva vase militare dintre cele care nu fuseseră evacuate au reușit să se strecoare până în porturile Regatului Unit, iar cele rămase au fost capturate de germani. Vasele olandeze care au reușit să ajungă în Anglia au fost folosite mai apoi pentru apărarea
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
parte a flotei militare olandeze a fost evacuată până pe 14 mai. După această dată, câteva vase militare dintre cele care nu fuseseră evacuate au reușit să se strecoare până în porturile Regatului Unit, iar cele rămase au fost capturate de germani. Vasele olandeze care au reușit să ajungă în Anglia au fost folosite mai apoi pentru apărarea Indiilor Olandeze după ce colonia a fost atacată de trupele imperiale japoneze. Olandezii au pierdtu 38 de oameni, dintre care cinci ofițeri. Francrezii au pierdtu 229
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
corpuri disponibile pentru disecții. Studenții la medicină s-au bazat pe aceste figuri deoarece acestea ofereau o bună reprezentare din punct de vedere anatomic. Ecorșeele (jupuiții) erau făcute să arate ca și cum pielea a fost eliminată de pe corp, expunând mușchii și vasele de sânge. Unele figuri au fost create prin înlăturarea straturilor de mușchi, astfel încât să descopere scheletul. Multe dintre ecorșee au fost reproduse la o scară mai mică din bronz, ca să poată fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
1888</time><time class="nowrap date-lien dday" datetime="1888-05-16"></time>, este un chirurg de marină și botanist francez care a luat parte la mai multe călătorii de explorare științifică în Oceanul Pacific. Între 1834 și 1837, el a navigat la bordul vasului "Hussard", sub comanda lui M. de Cambray, trecând prin Newfoundland, Antile și Mexic.
Pierre Adolphe Lesson () [Corola-website/Science/337195_a_338524]
-
la Constanza cu scopul de a-l da jos pe Trujillo. Câteva zile mai târziu, pe 20 iunie, au aterizat în Maimon aproximativ 144 de oameni, conduși de José Horacio Rodríguez, în provincia Puerto Plata, care a venit pe un vas numit "Carmen Elsa". După mai multe zile de luptă împotriva regimului, membrii expediției au fost învinși și transferați la Baza Aeriană de la Sân Isidro, unde au fost torturați. Unii au supraviețuit, dar mai apoi au fost împușcați . În același an
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
sprijinite din aer de opt bombardiere ușoare ale Royal Air Force. Atacurile germane au continuat a doua zi, iar în seara zilei de 23 mai aliații au fost obligați se retragă în poziții defensive din interiorul orașului. În tot acest timp, vasele de război ale Royal Navy și ale marinei militare franceze au bombardat pozițiile germne și, în același timp au asigurat evacuarea răniților și personalului necombatant. În zona portului a fost debarcată o unitate de geniști, care a avut ca sarcină
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au fost trimise pe 21 mai în Franța. A doua zi au debarcat în portul Boulogne și o companie antitanc a brigăzii și o baterie a Regimentului al 69-lea atintanc. Militarii britanici au fost transportați la bordul a trei vase de linie și un distrugător (HMS "Vimy") și fuseseră escortate de două distrugătoare (HMS "Whitshed" și HMS "Vimiera"). Divizia a 21-a de infanterie (comandată de generalul Pierre Louis Félix Lanquetot) a primit sarcina să apere linia dintre Samer și
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
distrugătoarele britanice pentru evacuare]] Distrugătoartele HMS "Venomous" și HMS "Wild Swan" au continuat avacuarea restului forțelor rămase pe țărm. În acest timp, forțele germane au intrat pe poziții de unde puteau supraveghea portul și au deschi focul unitățile de gardă și vasele aliate, care la rândul lor au folosit armamentul naval pentru respingerea focului inamic. Încercarea blindatelor germane să ia cu asalt docurile a fost respinsă de turnurile de pe "Venomous". Încercarea distrugătorului HMS "Venetia" de intrarea în port a fost respinsă de
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au folosit armamentul naval pentru respingerea focului inamic. Încercarea blindatelor germane să ia cu asalt docurile a fost respinsă de turnurile de pe "Venomous". Încercarea distrugătorului HMS "Venetia" de intrarea în port a fost respinsă de artileria germană, care a incendiat vasul. Echipajul britanic a reușit însă să manevreze de așa natură încât să elibererze cale de retragere pentru "Wild Swan" și "Venomous", acesta din urmă deplasându-se cu greu după ce îi fuse distrusă cârma. Distrugătorul HMS "Windsor" a intrat în port
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
soldații Diviziei a 21-a de infanterie]] În seara zilei de 24 mai, germanii au atacat de două ori orașul la ora 18:00 și respectiv 20:00. Atacurile au fost respinse, iar mai multe tancuri germane au fost distruse. Vasele de război franceze au continuat să sprijine cu foc de artilerie defensiva terestră. Distrugătoarele "Fougueux" și "Chacal" au fost avariate de radurile Luftwaffe pentru ca, în cele din urmă, "Chacal" să fie scufundat de artileria germană. În timpul nopții, cam 100 de
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
sării se făcea manual cu dalta și ciocanul. Din anul 1850 Începe extragerea sării din Ocnița, prin puțul Sf.Constantin. În perioada 1875-1881 la Târgu Ocna s-a folosit o mașină de extracție acționată de aburi; ea coborând și ridicând vasele de extracție la o adâncime de 60 m. În 1881 are loc însă o mare inundație în Ocnele Unite, astfel se renunță la folosirea mașinii de extracție acționată de aburi. De abia În octombrie 1891 s-a pus În funcțiune
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
menționat că la momentul tranzitării Japoniei de către cei doi, doctorii Nicolae Nedelcu și Simion Gocan - membri ai conducerii Comitetului Național Român din Siberia - desemnați inițial de către Vaida Voevod ca prima „misiune oficială română în Siberia”, părăsiseră deja Rusia cu ultimul vas al contingentului italian. Raul Alevra la ordinul lui Cădere, s-a îmbarcat pe vaporul „Hozan Maru” din portul Tsuruga în data de 27 martie 1920, ajungând la Vladivostok la începutul lunii aprilie. Aici s-a prezentat comandantul bazei militare - generalul
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
obținuse pentru repatriere un fost cargou care ar fi urmat să meargă pe o ruta Vladivostok - Halifax (Canada) - Triest, dar ca urmare a intervenției lui Cădere, contingentul român a primit pe 14 mai o ofertă mai bună reprezentată de 2 vase de pasageri, cu un traseu prin Canalul Suez. Deoarece numărul locurilor de evacuare a fost mai mare decât numărul soldaților Legiunii, Cădere a manevrat astfel încât restul de locuri să fie ocupat printr-o complicitate tacită cu decidenții francezi, de prizonieri
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
și pe cei înrolați voluntar în Legiune), au fost repatriați între anii 1920-1922 prin portul Vladivostok prin intermediul Misiunii Militare Române din Siberia. Înafară de navele maritime care au fost închiriate de către Consiliul Suprem Aliat, aceștia au mai fost repatriați pe vase puse la dispoziție de către Crucea Roșie germană (transporturile IV și V) și Crucea Roșie Internațională (transporturile VI A și VI B). Misiunea a contribuit și la salvarea unei cantități importante dintre materialele de război depozitate la Vladivostok - comandate de România
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
de istoria capitalei Belgiei. În 1867, sub egida Regelui Léopold al II-lea, Charles de Brouckère, primarul orașului Bruxelles, a lansat șantierul de acoperire a râului Senne (lucrare terminată în 1871), deoarece cursul sau era inundabil și puțin propice navigației vaselor de marfă. În plus, datorită țânțarilor și zonelor insalubre de pe malurile lui, cursul de apă era purtător de ciumă și holeră. Mă mult, meandrele și mlaștinile râului împiedicau dezvoltarea orașului spre vest. Deoarece tehnicile de construcție evoluaseră, râul a fost
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
Hanseatică își pierduse deja monopolul pe profitabilul și prosperul comerț din Marea Baltică. Deși încă era implicată și volumul tranzacțiilor era în creștere, ea acum împărțea piața cu flotele mercenare europene, mai ales din cele Șaptesprezece Provincii Olandeze și din Franța. Vasele hanseatice nu se comparau cu navele de război contemporane, și, deoarece Liga nu putea întreține o marină mare din cauza scăderii cotei de piață, orașele sale membre din Livonia, Riga, Reval și partenerul comercial Narva, au rămas fără o protecție adecvată
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
inferioare, morți și răniți, plus 480 de ofițeri și circa 28.000 de alți militari luați prizonieri. Din capul de pod de la Turtucaia au reușit să se salveze circa 2.000 de militari care au fost evacuați peste Dunăre de vasele Flotilei de Dunăre și alți circa 3.500 care s-au retras în debandadă spre Silistra. Consecințele înfrângerii de la Turtucaia au fost imense, influențând decisiv cursul campaniei anului 1916. Pentru bulgari recucerirea orașului „răpit” în 1913 a dus la o
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
al orașului și a ținut o cuvântare. Flota ce mergea spre Klaipėda cuprindea cuirasatul "Admiral Graf Spee", crucișătoarele ', ' și ', două escadrile de distrugătoare, trei flotile de torpiloare și o flotilă de tendere. La acea dată, marina lituaniană avea un singur vas de război, "", un modificat de 580 de tone. Deși germanii sărbătoreau redobândirea orașului, politicienii europeni își exprimau temerile că următorul pe lista lui Hitler va fi Orașul Liber Danzig. Acceptarea necondiționată de către președintele Antanas Smetona a unui al doilea ultimatum
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
de avanposturi comerciale. Almeida a înconjurat Capul Bunei Speranțe și a intrat în apele costale africane în dreptul portului Sofala și insulei Mozambic, după care s-a îndreptat spre nord, spre așezarea de coastă Kilwa. În iulie 1505 a trimis 8 vase să atace și să cucerească orașul-port cu o populație de circa 4000 locuitori. Datorită condițiilor bune pentru amenajări portuare pe care le oferea, putând să ancoreze acolo vase de până la 500 de tone, portughezii au hotărât să construiască un fort
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
nord, spre așezarea de coastă Kilwa. În iulie 1505 a trimis 8 vase să atace și să cucerească orașul-port cu o populație de circa 4000 locuitori. Datorită condițiilor bune pentru amenajări portuare pe care le oferea, putând să ancoreze acolo vase de până la 500 de tone, portughezii au hotărât să construiască un fort. Pentru acest scop au fost lăsați acolo căpitanul Pêro Ferreira și un echipaj format din 80 de soldați. În august 1505 portughezii au sosit la Mombasa,un oraș
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
conducătorului prieten, Kōlattiri, construirea fortului St. Angelo din Cannanore, lăsat în grija căpitanului Lourenço de Brito, cu 150 de oameni și două corăbii. Francisco de Almeida a ajuns apoi în Cochin, în data de 31 octombrie 1505, cu doar 8 vase rămase.[2] Acolo a aflat că negustorii portughezi din Quilon fuseseră uciși. A hotărât să îl trimită pe fiul său Lourenço cu 6 corăbii, care au distrus 27 de vase din Calicut, în portul Quilon. Almeida șia stabilit reședința în
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
Cochin, în data de 31 octombrie 1505, cu doar 8 vase rămase.[2] Acolo a aflat că negustorii portughezi din Quilon fuseseră uciși. A hotărât să îl trimită pe fiul său Lourenço cu 6 corăbii, care au distrus 27 de vase din Calicut, în portul Quilon. Almeida șia stabilit reședința în Cochin și a întărit sistemul de fortificații al fortului Manuel din Cochin. Sultanul (zamorinul) din Calicut pregătea o flotă numeroasă, formată din 200 de vase, pentru a-i înfrunta pe
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]