34,291 matches
-
de la o mostră de ADN a unui individ (numită, de regulă, mostră de referință). ADN-ul poate fi prevelat dintr-o mostră de salivă, sânge sau spermă, sau de pe un obiect personal (perie de dinți, lamă de ras), sau din țesutul unei biopsii. Mostrele obținute de la rudele de sânge pot fi relevante în procesul de identificare al unei persoane. Mostra de referință este mai apoi analizată pentru a crea amprenta ADN folosing o serie de tehnici, descrise mai jos. Amprenta ADN
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
le reprezintă un grup de boli infecțioase acute, generate de adenovirusuri, care se caracterizează prin afectarea țesutului limfoid și a mucoaselor căilor respiratorii, ochilor, intestinului. Se manifestă prin renită, faringită, conjunctivită, bronșiolită, pneumonie interstițială, gastroenterită și limfadenită mezenterică. Adenorusurile sunt virusuri ADN complexe, care aparțin genului Mastadenorus, cu diametrul cuprins între 70 și 80 nm. Adenorusurile au
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
în general după infecție. Adenovirusurile pătrund în organism pe cale respiratorie (cel mai frecvent ), conjunctivală sau digestivă, provocând procese inflamatorii ale organelor implicate. Adenovirusul se reproduce doar în celulele lezate, preponderent în nucleu. El se acumulează în celulele epiteliale și în țesutul limfoid. Ulterior, adenovirusul pătrunde în circuitul sanguin, provocând inflamația mucoaselor și apariția conjunctivitei, și în alte organe, determinând procese inflamatorii la diferite niveluri ale organismului. Adenovirusurile cauzează apariția unei varietăți de sindroame clinice. Cel mai frecvent se manifestă ca o
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
urină și fecale. Virusul poate fi identificat în cultura tisulară prin modificările citopatice și indeosebi prin imunofluorescență sau alte tehnici imunologice. Tipurile 40 și 41 de adenorus, responsabile de apariția bolii diareice la copil, necesită pentru izolare culturi speciale de țesuturi; aceste serotipuri sunt cel mai frecvent identificate prin examenul direct ELISA al fecalelor. Creșteri ale nivelului anticorpilor serici pot fi evidențiate prin teste de fixare a complementului, neutralizare, ELISA sau radioimunologice. Testul de inhibare a hemaglutinării poate fi, de asemenea
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
carbon care are afinitate foarte mare față de hemoglobina din eritrocite, împreuna cu care formează un compus foarte stabil - carboxihemoglobina și produce moartea prin asfixiere. Pe lângă monoxidul de carbon s-au identificat acidul cianhidric, un acid extrem de toxic și coroziv față de țesutul mucoasei căilor respiratorii, acidul clorhidric cu aceeași acțiune extrem de agresivă fața de mucoasă, monoxidul de azot și dioxidul de azot, care sunt de asemenea extrem de toxici toxici pentru organism. Un incendiu similar cu cel din clubul Colectiv a avut loc
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
perioade. Creșterea constantă a traficului duce la o saturare a liniilor radiale spre Paris, mai ales a celor care sunt folosite și de alte tipuri de trenuri. Pe lângă mărirea capacității, o soluție scumpă și dificil de pus în practică datorită țesutului urban dens, o altă soluție o reprezintă liniile transversale, sau tangențiale. Creșterea demografică a regiunii și partea ridicată alocată automobilelor în transportul între suburbii confirmă această soluție. SNCF propune redeschiderea liniei Grande Ceinture (Centura Mare) pentru a asigura anumite legături
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
izoforme. În asemenea heterozigoți, este dificil pentru proteinele implicate în boli să scape nedetectate. Orice celulă care afișează alt tip de HLA este considerată străină. Prin urmare, sistemul imunitar al organismului o vede ca pe un invadator. Rezultatul este respingerea țesutului conținând acele celule. Datorită rolului important pe care îl are HLA în transplant, compatibilitatea între locii HLA ai donatorului și primitorului este stabilită, cel mai adesea prin metode serologice sau prin PCR (reacția în lanț a polimerazei). Tipurile HLA sunt
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
65, din moment ce este a 65-a alelă a B44 descoperită. Cartea scrisă de către Marsh și colaboratorii săi (2005) poate fi considerată o carte de coduri pentru serotipurile și genotipurile HLA. Aceasta apare bianual și este actualizată lunar în revista "Antigenele țesutului (eng. Tissue Antigens)". Tiparea genei este diferită față de secvențierea sau serotiparea genei. Cu această strategie, sunt utilizați primerii reacției în lanț a polimerazei (PCR) specifici unei diverse regiuni a ADN-ului (reacția în lanț a primerului singular specific al polimerazei
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
și, cu câteva excepții, sunt formate ca rezultat al unei stimulări imunologice la un material străin. Ei conțin HLA ce nu aparține individului respectiv, apărut în urma unei transfuzii de sânge, naștere (antigeni moșteniți pe cale parentală) sau transplant de organe și țesuturi. Anticorpi împotriva haplotipurilor HLA asociate cu anumite boli au fost propuși ca tratament pentru boli autoimune severe. Anticorpii HLA specifici donatorului au fost găsite a fi asociate cu transplanturile de rinichi, inimă, plămân și ficat ce nu au avut succes
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
radial al carpului și coboară împreună prin șanțul osos cel mai lateral de pe fața posterioară a epifizei inferioare a radiusului. Tendoanele acestor doi mușchi merg împreună încă de la nivelul jumătății inferioare a antebrațului, unite între ele printr-o lamă de țesut conjunctiv, trec pe sub retinaculul extensorilor având o teacă sinovială comună, numită teaca tendoanelor mușchilor scurt și lung extensori radiali ai carpului ("Vagina tendinum musculorum extensorum carpi radialium"). Tendonul său se inseră pe partea laterală a feței posterioare a bazei metacarpianului
Mușchiul scurt extensor radial al carpului () [Corola-website/Science/331813_a_333142]
-
metafiză cu osteoporoză adiacentă, dezlipirea extremității caudale (unde poate să apară un centru de osificare accesoriu), realizând aspectul de "buză de tapir" și, tardiv, hipertrofia tuberozității. Osteonecroza aseptică a tuberozității anterioare este însoțită de un edem și o vasodilatație a țesuturilor adiacente, în special a tendonului rotulian ("Ligamentum patellae"), leziune ce se remite în timp, obținându-se vindecarea după 2-3 ani. Tuberozitatea tibială rămâne hipertrofiată și neregulată, existând posibilitatea izolării unui fragment osos în tendonul rotulian (cauză de durere ulterioară). Boala
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
imunoproliferative, incluse de asemenea în categorie de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). ul Non-Hodgkin apare la circa 90% dintre cazuri și include un număr mare de sub-tipuri. Limfoamele fac parte dintr-un număr mai larg de neoplasme numite tumori ale țesuturilor hematopoietice și limfoide. Factorii de risc pentru LH includ: infecții cu virusul Epstein-Barr și îmbolnăvirea altor membri ai familiei. Factorii de risc pentru LNH includ: bolile autoimune, HIV/SIDA, infecții cu virusul uman limfotrop pentru celulele T (HTLV-I), consumul
Limfom () [Corola-website/Science/335701_a_337030]
-
și femele, au fost expuși la stres cronic, femelele au demonstrat o capacitate mai bună de a face față. Hipocampul este implicat și în crizele de epilepsie: în epilepsia de lob temporal, cea mai des întâlnită anomalie la nivel de țesut este scleroza hipocampală. Este încă neclar dacă epilepsia este cauzată de abnormalități hipocampale sau dacă crizele epileptice cumulate sunt cauza unor abnormalități în hipocamp. Într-un context experimental în care crize repetitive au fost induse artificial în animale, un rezultat
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
cortexul cerebral, dar au fost descrise și efecte asupra hipocampului. Numeroase rapoarte au descoperit o micșorare a hipocampului în indivizii schizofrenici. Aceste schimbări sunt mai probabil rezultatul unor abnormalități în dezvoltarea hipocampului, și nu rezultatul unor daune la nivel de țesut, iar ele apar și în indivizii care nu au beneficiat niciodată de tratament medicamentos. Mai multe studii arată înspre schimbări în organizarea sinaptică și conectivitate. În momentul de față este încă neclar dacă alterările hipocampale au vreun rol în cauzarea
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Un abces reprezintă o pungă de puroi care s-a acumulat în interiorul țesutului corpului. Semnele și simptomele abceselor includ: roșeață, durere, senzație de căldură și umflare în așa fel încât, în momentul apăsării, zona se va simți ca și cum ar fi plină de lichid. Zona de roșeață se ocupă, de obicei, o arie mai
Abces () [Corola-website/Science/335781_a_337110]
-
acestuia. Imagistica cu ultrasunete poate fi utilă, în cazul în care diagnosticul nu este clar. La abcesele din jurul anusului, tomografia computerizată (CT-ul) poate fi importantă pentru a anticipa o infecție mai adâncă. Tratamentul standard pentru abcesele pielii sau a țesutului moale este reprezentat de incizie și drenaj. La oamenii care au stare de sănătate generală bună nu există beneficii în folosirea antibioticelor pentru acest tip de abces. Un număr mic de dovezi susține neacoperirea cu pansament a cavității ce rămâne
Abces () [Corola-website/Science/335781_a_337110]
-
pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă un consens mondial a termenilor folosiți în anatomia umană. Oasele (A02.0.00.000) (lat. "Ossa"; en. "bones"; fr. "os"). Oasele sunt organ dure, rezistente, de culoare albă-gălbuie, formate din țesut osos, ansamblul cărora formează scheletul. Oasele sunt legate între ele prin articulații și mobilizate de mușchi. Ele sunt clasificate, în funcție de rapoartele celor trei dimensiuni a lor (lungimea, lățimea și grosimea) în oase lungi, oase scurte și oase plate (plane). Scheletul
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
alta laterală. Prin urmare, ligamentul trapezoid este așezat înaintea și în afara ligamentului conoid, iar marginea posterioară a ligamentului trapezoid vine în contact cu marginea laterală a ligamentului conoid, între cele două ligamente formându-se astfel un spațiu unghiular umplut cu țesut adipos; uneori, între ele se găsește și o bursă seroasă. Ligamentul trapezoid și ligamentul conoid au un rol important în menținerea integrității morfofuncționale a articulației acromioclaviculare, realizând unirea la distanță a claviculei cu procesul coracoid al scapulei și suspensia centurii
Ligamentul trapezoid () [Corola-website/Science/335832_a_337161]
-
ajungând la dimensiunile unui roman, pe care autorul l-a publicat la editura Tritonic. Arheologul Edmundo Amaranto explorează un străvechi mormânt egiptean, în care descoperă o mumie. Fiica sa, Irin, suferă un accident în urma căruia necesită transplantarea urgentă a unor țesuturi. Arheologul apelează la mumia descoperită, însă, odată cu țesuturile bine conservate ale acesteia, în trupul fiicei sale este transferat și un blastocist. Cercetările revelează faptul că acest embrion reprezintă copilul lui Iisus. O serie de facțiuni religioase și politice de pe glob
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
l-a publicat la editura Tritonic. Arheologul Edmundo Amaranto explorează un străvechi mormânt egiptean, în care descoperă o mumie. Fiica sa, Irin, suferă un accident în urma căruia necesită transplantarea urgentă a unor țesuturi. Arheologul apelează la mumia descoperită, însă, odată cu țesuturile bine conservate ale acesteia, în trupul fiicei sale este transferat și un blastocist. Cercetările revelează faptul că acest embrion reprezintă copilul lui Iisus. O serie de facțiuni religioase și politice de pe glob încep o cursă fără scrupule în care încearcă
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
și la alte două specii de lilieci insectivori în Republica Democrată Congo: ("Rhinolophus eloquens" și "Miniopterus inflatus"). Studiile din 2007 a liliecilor frugivori egipteni ("Rousettus aegyptiacus") cavernicoli care trăiesc în peștera Kitaka din Uganda au izolat ARN virusului Marburg din țesuturi și au demonstrat anticorpi specifici virusului. Până în prezent, Gabon este singura țară în care liliacul "Rousettus aegyptiacus" s-a dovedit a fi rezervorul pentru ambele virusuri, Ebola și Marburg. Deși se știe că maimuțele au introdus virusul Marburg în Europa
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
un studiu efectuat în pădurea Taï din Coasta de Fildeș a arătat dispariția a 11 membri ai unui grup de 43 de cimpanzei (sau a 26% din grup) într-o singură lună de noiembrie 1994. Analiza imunohistochimică pozitivă a unui țesut provenit de la un cadavru de cimpanzeu sugerează că virusul Ebola (Ebolavirusul pădurii Taï) este responsabil de dispariția unei parți a acestui grup. Ansamblul rezultatelor epidemiologice și serologice sugerează că maimuțele mari care populează aceste regiuni sunt în mod regulat în
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
contact cu virusul Ebola, care este probabil prezent de foarte multă vreme în blocul forestier din Africa Centrală. Pentru a înțelege modurile de contaminare a maimuțelor mari, partea codantă a GP (gena cea mai variabilă) a genomului viral, extrasă din țesuturile carcaselor gorilelor și cimpanzeilor, a fost sistematic amplificată apoi secvențată. Diferite secvențe virale au fost obținute pentru fiecare carcasă, inclusiv la două carcase de gorile găsite în aceeași zi la câțiva metri una de alta. Prin urmare, această diversitate genetică
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
endoteliocitelor. Viremia se observă la maimuță la 24 h după inoculare, iar la bolnavi după 4-5 zile, replicarea virală fiind prezentă în toate organele într-un interval de 6-8 zile, cu producere masivă de virus infectant și liză celulară. În țesuturi și organele interne virusul se multiplica în organele limfoide secundare și în hepatocite, apoi, în faza terminală, infectează alte celule cum ar fi celulele endoteliale și epiteliale și fibroblastele. La babuin, examenele biochimice relevă disfuncții hepatice și renale începând din
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
maimuțele în curs de vindecare. Exsudatele viscerale extinse, edemul pulmonar interstițial și disfuncția tubulară renală ce apar consecutiv leziunilor endoteliale, ducând la șoc hipovolemic, sunt elemente ce contribuie la deces. Pierderea acută și severă de lichid, acompaniată de hemoragii în țesuturi și tractul gastrointestinal este caracteristică și duce la deshidratare și perturbarea echilibrului acido-bazic. Leziunile histopatologice observate sunt asemănătoare la animalele infectate experimental și la oameni, caracterul lor predominant fiind acela de diateză hemoragică care este extinsă la toate organele.Se
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]