37,317 matches
-
etnică pentru a fi acceptați, guvernanții imită limba normelor externe fără să o adapteze realităților interne sau să facă politici pentru apropierea de idealurile normative ale lumii căreia aspirăm să-i semănăm. 3. Victimizarea. Ne este la îndemână să ne plângem cât de nedreptățiți, de oprimați, de umiliți și marginalizați suntem. Adoptăm strategia autocompătimirii: am fost legați de mâini și de picioare mai toată viața noastră. Este o strategie substanțial încurajată de o tradiție culturală în care accentul nu a căzut
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se prosterna cu un glas disperat, spunând: „Doamne, iartă poporul român, cel mai păcătos popor, și abate năpasta de deasupra lui!”. În timpul eclipsei nu am reușit să scot din casă decât 5 persoane. Toate celelalte erau în genunchi la icoane, plângând sfâșietor spre iertarea păcatelor. Toată vara buruienile crescuseră în curtea școlii mai înalte decît copiii. Geamurile erau sparte. Toaleta nu mai avea uși. Printre bănci creșteau bălării. Cine să le smulgă? Cui îi ardea de asta? Ce școală să mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
între om și oaie, despre marea familie ecologică, „românul, frate bun cu codrul” (frate pe care l-am masacrat nemilos, de altfel) sau de copii și adulți, deopotrivă cu inima frântă de finalul poeziei lui Labiș, „Moartea căprioarei”: „Mănânc și plâng. Mănânc!”. Desigur, este greu să ne imaginăm încă o mișcare ecologistă serioasă care să militeze împotriva speciismului (șovinismului de specie) într-o lume în care drepturile minoritarilor (oameni, semeni) sunt încă atât de greu digerate. La noi „mila” este mult
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Cea dintâi luptă este desconsiderată de prea mulți. Nici mass-media nu se pot ascunde cu grație de faptul că lipsa unei așezări consistente a nediscriminării pe agenda publică li se datorează în bună parte. Politicienii sunt reactivi. „Copilul care nu plânge, moare flămând.” Mass-media nu prea plâng pe această temă sau doar scâncesc timid. Atât de timid, încât politicienii aproape nici nu aud. Text publicat în Dilema veche, 18-24 martie 2005 Lumea făgăduinței Nu am să scriu cu pretenții de obiectivitate
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
prea mulți. Nici mass-media nu se pot ascunde cu grație de faptul că lipsa unei așezări consistente a nediscriminării pe agenda publică li se datorează în bună parte. Politicienii sunt reactivi. „Copilul care nu plânge, moare flămând.” Mass-media nu prea plâng pe această temă sau doar scâncesc timid. Atât de timid, încât politicienii aproape nici nu aud. Text publicat în Dilema veche, 18-24 martie 2005 Lumea făgăduinței Nu am să scriu cu pretenții de obiectivitate despre ceea ce noi numim „America” fiindcă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în cazul nostru. În cazul nostru, Dragoș Aligică. Am folosit termenul „pedigri” exact pentru acest tip de cazuri, nu pentru orice persoană care a studiat în vest. Nu menționez și Codurile și Consiliile de etică fiindcă ar reieși că mă plâng personal. Deși chiar mă plâng. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Etica in politica romaneasca.doc PAGE 40
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nostru, Dragoș Aligică. Am folosit termenul „pedigri” exact pentru acest tip de cazuri, nu pentru orice persoană care a studiat în vest. Nu menționez și Codurile și Consiliile de etică fiindcă ar reieși că mă plâng personal. Deși chiar mă plâng. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Etica in politica romaneasca.doc PAGE 40
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
parte bărbătească, numele bătrânului se stingea. De la Dolhasca unde am cercetat, la Probota, mănăstirea lui Petru Rareș, am luat trenul spre Fălticeni. Pitrocisem ulița vestită a Rădășenilor cu amintiri literare, Dumbrava Minunată și Oprișenii Vechi, unde părintele Elisei ni se plângea că feciorul lui, Grigore, care termina liceul, nu putea să încapă la facultate din pricina „originii nesănătoase”. În cele din urmă ne-am oprit la monumentul viu al târgului, profesorul de naturale Vasile Ciurea. Mai întâi domnia sa fusese colecționar de mostre
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ar mai fi înșirat câteva note de unu, domnișoara Braunstein și-ar fi îndeplinit visul. Cu două săptămâni înainte de încheierea anului, domnia sa era învinsă însă de regula bonusului așa că Labiș, calculând posibilitățile, chiulea la orele de franceză. Cățeaua s-a plâns directorului. Acesta l-a chemat la cabinet, dar Labiș îi declară: - Tovarășe director, doamna profesoară ține cu orice preț să mă lase repetent. Zâmbind pe sub mustață, Rimmer îi îngădui: - Bine, fă atunci cum știi... IAȘII ÎN 1951 IV În disperare
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nu murea, îl umfla Securitatea. Vorbește cu Covaci, Don Cezar, să-ți spună cine l-a omorât pe Labiș și cine i-a băgat pe ei în pușcărie.” Pentru ideile sale, Labiș era urmărit și hărțuit de Securitate și se plângea de aceasta celor apropiați. Cezar Ivănescu afirmă că Labiș a fost de mai multe ori exclus din UTM (Uniunea Tineretului Muncitor). A fost salvat de la excludere, de fiecare dată, de Mihail Sadoveanu. În 1956, Sadoveanu s-a îmbolnăvit și nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
este nici un izvor de câștig. Bântuie boala la oameni și la vite. Este cea mai mare nevoie. Interesându- mă în cercurile preoțești, am aflat preoți care n-au fost în stare să-și trimită copii la școală anul acesta. Plâng preoții, plâng funcționarii, pensionarii și orfanii bisericii și fondului, și așteaptă leafa de multe luni de zile” O altă chestiune era aceea că noua organizare a Bisericii Române ca Patriarhie cerea o pricepere și o circumspecție sporită precum și o muncă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
un izvor de câștig. Bântuie boala la oameni și la vite. Este cea mai mare nevoie. Interesându- mă în cercurile preoțești, am aflat preoți care n-au fost în stare să-și trimită copii la școală anul acesta. Plâng preoții, plâng funcționarii, pensionarii și orfanii bisericii și fondului, și așteaptă leafa de multe luni de zile” O altă chestiune era aceea că noua organizare a Bisericii Române ca Patriarhie cerea o pricepere și o circumspecție sporită precum și o muncă grea și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
îngreunat de către Stat, mitropolitul Nectarie prezintă, printr-o cuvântare, guvernanților Statului, motivele pentru care ar trebui să îl ajute în a obține împrumutul, cuvântare redată în capitolul dedicat activității cărturărești a mitropolitului. Toți clericii, în frunte cu păstorul lor, se plângeau că Fiscul pune prea mari impozite, în situația în care era deja destul de greu de supraviețuit. La mai toate Adunările Eparhiale pe care le convoca mitropolitul Nectarie se discuta problema fondului, și se încerca luarea unor măsuri menite să ajute
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
pot lipsi din mijlocul vostru [...]. În ziua de astăzi, ca și pe timpul Mântuitorului nostru domnește nemoralitatea, lipsa de credință și răutatea care se poate asemăna cu răutatea și necredința lui Irod [...]. Bogatul nu e mulțumit, săracul se tânguie, stăpânul se plânge asupra slugei...lucrătorul nu e mulțumit cu prețul lucrului, gospodarul cu prețul recoltei. Lumea e o vale de plângeri [...]. Nașterea lui Hristos la timpul său nu era pe placul tuturor, în frunte cu Irod se cutremurau toți păcătoșii [...]. Ne-a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
trebuia să scriu câteva fraze pe o foaie albă. Am încercat să înmoi penița în călimară, dar, din nefericire, sticluța cu cerneală s-a răsturnat, pătându-mi foaia și șorțulețul. La vederea acelui dezastru m-am îngrozit. Am început să plâng în hohote. Printre suspine am reușit să spun: „Nu sunt bun de nimic; n-am să reușesc să scriu niciodată!“. Iar învățătoarea, pe un ton blând: „Nu te descuraja! Știi, înainte de a fi învățătoare am avut și eu năzdrăvăniile mele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu acea ocazie, Giovanni a făcut o mare greșeală. Înrăma diploma unui client. Din neatenție i-a scăpat din mână tabloul care, căzând la pământ, sparse geamul acestuia în bucăți iar diploma s-a pătat iremediabil de cerneală. A ieșit plângând. Cu șorțul de lucru adunat sub braț, s-a dus direct acasă, gândindu-se la supărarea pe care i-ar fi provocat-o mamei. A intrat în casă în lacrimi, cu capul plecat. Mama călca. Văzându-l revenind acasă așa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Era 21 octombrie 1941. Nemișcat în patul său, înveșmântat în haina sa obișnuită de călugăr, a fost acoperit cu mantia albă a carmeliților. Alături de el vegheau câțiva religioși din Ordinul său, medicul și don Giovanni Calabria care se ruga și plângea în șoaptă. Don Calabria, celui care îi făcea condoleanțe, cu glasul plâns și întrerupt de suspine îi repeta: «Roagă-te mult pentru mine, căci mi-am pierdut părintele!». «Congregația Slujitorilor Săraci este o operă carmelită» Într-o scrisoare, din decembrie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din dispoziția Sa e pus custode al Operei sfinte, să urmeze îndemnurile Directorului său spiritual». Este emoționantă fraza care pare să-l condamne la grave sacrificii: «Din partea mea aș lăsa această Casă și aș merge într-un deșert să-mi plâng păcatele și să mă pregătesc pentru moarte, dar Părintele spiritual nu vrea, pentru că asta nu e voința lui Dumnezeu». Capitolul V În slujba marelui suveran (1879-1901) Uniforma marelui Suveran Odată terminate examenele de maturitate liceală, colegiul profesorilor s-a reunit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
s-a împiedicat într-un pachețel moale. S-a aplecat și a descoperit un copil adormit, încovrigat sub un ghemotoc de cârpe. L-a scos cu ușurință. Acesta s-a mișcat, și-a frecat ochii și a bolborosit câteva cuvinte, plângând: «Mă bat, mă bat tare mult... și am fugit!». Don Giovanni recunoscu copilul; l-a văzut de multe ori cu un șoricel în cușcă de-a lungul străzii Cavour. Animăluțul prindea o foiță, unde erau imprimate câteva numere de jucat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mers, a căutat magazinul și a adus acasă mătura sub braț. Un gest eroic ce a marcat o schimbare în viața contesei Lavinia. A fost primită printre colaboratoarele lui don Calabria. A trăit într-o sărăcie absolută, fără a se plânge vreodată de greutățile și de lipsurile de tot ceea ce cândva dispunea. «Într-o zi - ne povestește don Calabria - mâncând cu plăcere o felie de mămăligă și brânză, a exclamat cu simplitate: „Părinte, cred că eu nu voi merge în paradis
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ce fac aici? Ce fac?». Ea se măcina în ariditate, în îndoieli, în singurătatea inimii; ceilalți, mai ales surorile care îi trăiau alături, o întâlneau senină și surâzătoare, plină de caritate și de bunătate, profund umilă cu toți. În biserică, plângea cu glas încet, dar în afară era veselă și dezinvoltă. Apoi, treptat-treptat, a reușit să accepte voința lui Dumnezeu. A rămas încântată de spiritul de familie care domnea între surori și de bunătatea pe care o revărsau asupra ei. Don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cade zgomotos la pământ, emițând vaiete lente și sfâșietoare. Sacristanul și câteva femei prezente au alergat îndată pentru a-l ajuta. „Isuse, Marie! Don Alessà moare!“. Cu viteza fulgerului, vestea se răspândește în suburbia înconjurătoare. Lumea se adună în masă, plângând și țipând. Umple coridoarele, camerele, biserica... Toți vor să vadă, din curiozitate, unde și cum trăia parohul lor. Un preot din împrejurimi îi dă Ungerea bolnavilor. Când ajunge medicul nu poate face altceva decât să-i constate moartea deja petrecută
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
foarte suferind datorită ulcerului la stomac. Abia a fost gata mașina, a mers la San Zeno in Monte. S-a oprit îndelung să se roage în dormitor, în tăcere. Camera și biroul erau pline de tineri și de preoți care plângeau în șoaptă. Episcopul era vizibil emoționat. Părea cu nu ar mai voi să se despartă de prietenul său don Giovanni. În ziua funeraliilor solemne, a voit să prezideze slujba religioasă, lăsând concelebrantului său, monseniorul Andrea Pangrazio, misiunea reevocării personalității și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înfățișăm cumva dragostea Sa infinită care îi vrea mântuiți pe toți oamenii. Să ne rugăm reciproc, după cum ne învață Sfânta Scriptură, pentru mântuirea tuturor». Ultimii ani ai vieții sale pământești, părintele Leopold i-a trăit în suferință. El nu se plângea niciodată. A continuat să muncească cu tenacitate pentru că voia «să moară pe baricade», împlinindu-și datoria de iubire față de Domnul și pentru mântuirea fraților. Ultima scrisoare a părintelui Leopold către don Calabria are data de 23 iunie 1942, ajunul sărbătorii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la proces - și spre uimirea mea și a celor prezenți, burta s-a golit și a dispărut neliniștea. Mi-am redobândit puterile simțindu-mă ca și cum nu aș fi avut nimic. Eu și soția mea ne-am privit în față și, plângând de fericire, soția mea îmi spunea: curaj, curaj, că don Calabria îți face o minune! Și chiar mi-o făcea, m-a făcut să o văd cu ochii mei!». De atunci în continuare, Liborio nu s-a mai îmbolnăvit niciodată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]