35,463 matches
-
Ziua Independenței Finlandei (fi|itsenäisyyspäivä), este o sărbătoare națională publică în ziua de 6 decembrie to în care se celebrează Declarația de Independență a Finlandei față de Imperiul Rus, din anul 1917. Ziua Independenței s-a sărbătorit prima dată în 1919. În primii ani ai independenței, ziua de 6 decembrie a fost în unele părți ale Finlandei o sărbătoare minoră comparativ cu 16 mai
Ziua Independenței (Finlanda) () [Corola-website/Science/324675_a_326004]
-
Ziua Independenței Finlandei (fi|itsenäisyyspäivä), este o sărbătoare națională publică în ziua de 6 decembrie to în care se celebrează Declarația de Independență a Finlandei față de Imperiul Rus, din anul 1917. Ziua Independenței s-a sărbătorit prima dată în 1919. În primii ani ai independenței, ziua de 6 decembrie a fost în unele părți ale Finlandei o sărbătoare minoră comparativ cu 16 mai, în care albii sărbătoreau victoria din Războiul civil finlandez. În
Ziua Independenței (Finlanda) () [Corola-website/Science/324675_a_326004]
-
itsenäisyyspäivä), este o sărbătoare națională publică în ziua de 6 decembrie to în care se celebrează Declarația de Independență a Finlandei față de Imperiul Rus, din anul 1917. Ziua Independenței s-a sărbătorit prima dată în 1919. În primii ani ai independenței, ziua de 6 decembrie a fost în unele părți ale Finlandei o sărbătoare minoră comparativ cu 16 mai, în care albii sărbătoreau victoria din Războiul civil finlandez. În primele decenii de independență, ziua de 6 decembrie a fost o ocazie
Ziua Independenței (Finlanda) () [Corola-website/Science/324675_a_326004]
-
prima dată în 1919. În primii ani ai independenței, ziua de 6 decembrie a fost în unele părți ale Finlandei o sărbătoare minoră comparativ cu 16 mai, în care albii sărbătoreau victoria din Războiul civil finlandez. În primele decenii de independență, ziua de 6 decembrie a fost o ocazie solemnă, marcată de discursuri patriotice și servicii religioase. Din anii '70, Ziua Independenței a început să ia forme mai vii, cu vitrinele magazinelor decorate în culorile drapelului finlandez și cu prăjituri cu
Ziua Independenței (Finlanda) () [Corola-website/Science/324675_a_326004]
-
sărbătoare minoră comparativ cu 16 mai, în care albii sărbătoreau victoria din Războiul civil finlandez. În primele decenii de independență, ziua de 6 decembrie a fost o ocazie solemnă, marcată de discursuri patriotice și servicii religioase. Din anii '70, Ziua Independenței a început să ia forme mai vii, cu vitrinele magazinelor decorate în culorile drapelului finlandez și cu prăjituri cu glazura alb-albastră. Este tradițională, în multe familii, seara, aprinderea a doua lumânări la fiecare fereastră a casei. Obiceiul datează din anii
Ziua Independenței (Finlanda) () [Corola-website/Science/324675_a_326004]
-
semnal pentru tinerii aflați în drum spre Suedia și Germania, unde urmau să devină jägers (vânători), că acea casă este gata să le ofere adăpost și că acolo se pot ascunde de ruși. A 90-a aniversare a Declarației de Independență a fost aleasă ca temă a unei monede comemorative de 5 €, bătută în 2007.
Ziua Independenței (Finlanda) () [Corola-website/Science/324675_a_326004]
-
a asumat sarcina restaurării fostei glorii a imperiului. Imperiul Otoman suferise foarte mult în timpul interregnului. Mongolii continuau să se dovedească foarte puternici în răsărit, chiar și după moartea lui Timur Lenk din 1405. Regatele creștine din Balcani se bucurau de independență și nu mai depindeau de otomani. Teritoriul otoman fusese devastat în timpul războiului, situația cea mai grea fiind în Anatolia. Mahomed a mutat capitala de la Bursa la Adrianople. El a trebuit să facă față unei situații politice foarte delicate în Balcani
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
garantat siguranța și prosperitatea. Mahomed, care-și adăugase supranumele „Cuceritorul”, era hotărât să-și centralizeze imperiul. Pentru aceasta a decis să elimine ultimul vestigiu bizantin din Balcani - Despotatul Moreii - și să elimine ultimii vasali creștini care mai manifestau pretenții de independență. Începând cu 1454, el a declanșat o serie de campanii militare, care, la final, în 1463, a asigurat o linie defensivă putenică de-a lungul Dunării și Adriaticii împotriva atacurilor maghiare și venețiene. Serbia a fost prima victimă a acțiunilor
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
îndeaproape legate de Serbia era Muntenegru, o regiune muntoasă la sud de Serbia, cu o mică ieșire la Adriatica. La începutul deceniului al șaselea, Muntenegrul a devenit, sub conducerea lui Ștefan I Crnojevici și cu sprijinul venețienilor, independent față de Serbia. Independența a fost apărată mai apoi în fața intervenției otomanilor, deși o serie de lideri locali au acceptat să fie vasalii sultanului. Ivan Crnojevici, fiul lui Ștefan, a acceptat, după moartea tatălui său în 1465, să devină la rândul lui vasalul turcilor
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Hawqal, negustor din Bagdad care a vizitat Sicilia în 950. În anul 909, dinastia aghlabizilor din Africa a fost înlocuită de cea fatimizilor șiiți. Patru ani mai târzui, guvernatorul fatimid a fost alungat din Parlermo, iar Sicilia și-a declarat independența sub emirul Ahmed ibn-Kohrob. Prima faptă militară a acestuia a constituit-o un asediu asupra Taorminei, care fusese reconstruită de către creștini; el a reușit totuși un succes în 914, când o flotă siciliană sub conducerea fiului său Mohammed a distrus
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
și comunicări științifice în țară și străinătate, 16 diplome și medalii acordate de prestigioase instituții din România și din străinătate, îndrumarea a 38 de teze de doctorat. Profesorul emeritus doctor docent Ioan Șandru a fost și rămâne un exemplu de independență a spiritului, de profunzime și longevitate științifică, dar și de implicare totală în viața academică națională.Îi aparțin în mare măsură o serie de acțiuni meritorii: începând cu anul 1956 devine membru al comitetului de redacție al "Analelor Științifice ale
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
stat în încercarea de a întoarce înfrângerea în favoarea sa, împiedicând schimbarea tehnologică și revolta socială, dar a fost asasinat în 1831. Astfel a ajuns la putere Partidul Radical Industrial condus de Lordul Byron, care nu a murit în Războiul de Independență al Greciei. Partidul Tory și aristocrația ereditară au intrat într-un con de umbră, în timp ce sindicatele britanice au susținut ascensiunea Partidului Radical Industrial (similar modului în care au ajutat Partidul Laburist în secolul XX al lumii reale). Prin urmare, revolta
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
din izolare (și pare pregătită să devină unul dintre liderii industriali și economici ai secolului XX, la fel ca în realitate. Datorită intervenției lorzilor Byron și Babbage, Marea Foamete Irlandeză nu are loc și, drept urmare, nu apar mișcări îndreptate spre independența Irlandei. Printre alte personaje istorice, romanul îi cuprinde pe președintele texan Sam Houston (aici în exil după o lovitură de stat care a avut loc în Texas), Percy Bysshe Shelley (aici susținător al luddismului), John Keats (aici "kinotropist") și Benjamin
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
lui Guaimar erau principele Guaifer de Salerno și Landelaica, fiica principelui Lando I de Capua. Din 877, el a fost asociat la domnie de către tatăl său, o practică ce se instituise odată cu dinastiile anterioare și caer va continua până la sfârșitul independenței salernitane, în 1078. Guaimar a venit în sprijinul împăratului Carol cel Pleșuv pentru a lupta contra sarazinilor în 877, însă acesta din urmă nu s-a implicat în luptă, ci a părăsit Italia. În schimb, sarazinii s-au instalat la
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
1907, știind din capul locului care este situația reală și ce se poate face pentru ameliorarea vieții țărănești. Este calitatea de bază a spiritului său calculat, raționalist, care îi va asigura o longevitate parlamentară, îngăduindu-și permanent o marjă de independență și acțiune, dincolo de o anume abilitate socială în relațiile sale cu lumea țărănească. Spirit haretian prin excelență, Dincă Schileru va lăsa posterității școala de la Bâlteni ce-i poartă numele, alături de care pune și fundația noii biserici, organizând în județ conferințe
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
noastră. Pentru însurăței, dreptul lor se va proba prin actele de căsătorie care se vor prezenta Comisiunii în original sau în copie legalizată de primărie extrase din condicile bisericilor din anii 1863 și 1864. Peste doi ani, după războiul de independență se decretează de Principele Carol I un regulament pentru executarea articolelor 5 și 6 din Legea rurală. Satul Gheorghe Lazăr a apărut pe teritoriul comunei Bucu, în urma împroprietăririi însurățeilor în anul 1884. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul avea
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
acesta fusese depus de către regele de la Pavia, Desiderius. Inițial, Arechis a continuat să utilizeze titlul de duce de Benevento. Însă după ce regatul din nord s-a prăbușit sub loviturile lui Carol cel Mare în 774, probabil dintr-un gest de independență Arechis a adoptat titlul de principe, pe care l-a purtat până la moartea sa, în 787. Cu puțin înainte a de a trece la conducerea Beneventului, în 757 Arechis s-a căsătorit cu Adelperga, una dintre fiicele regelui Desiderius. Astfel
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat în repetate rânduri să își manifeste independența față de puterea centrală a regilor de la Pavia. Friuli a fost prima provincie din Italia cucerită de către longobarzii de sub comanda regelui Alboin, în anul 568. Înainte de a-și continua înaintarea în Italia bizantină, Alboin a plasat guvernarea acestui district în sarcina
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
editorial și demersul comercial al unei organizații media. În mod normal, în țările cu presă puternică, din punct de vedere administrativ, patronatul este separat de redacție, la fel, deciziile editoriale de cele economice. În unele cazuri, redacțiile au o mare independență în raport cu patronatul. În cazul în care, proprietarul întreprinderii de presă este implicat în redactarea unor articole pentru ziar, acestea nu pot fi decît de opinie și trebuie semnalate ca atare. O situație mai delicată este aceea a interferării intereselor comerciale
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
ziariștilor și editorilor, care au emis coduri proprii pentru membrii asociației lor. În România periodei postcomuniste, dezbaterea deontologică a fost greu sau imposibil de realizat. În condițiile istorice date, interesul mediilor profesionale se concentra mai ales asupra apărării libertății și independenței presei și mai puțin asupra propriei activități. Deși au existat mai multe forme asociative ale jurnalistilor, Societatea ziariștilor români (SZR), Asociația ziariștilor din România (AZR), Uniunea ziariștilor profesioniști (UZP), de sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
Henric al VI-lea de Carintia de marca veroneză, unde l-a înfeudat pe markgraful Herman al III-lea de Baden. Între timp însă, în 1164, cele mai importante orașe au constituit "Liga veorneză", o uniune având ca scop protejarea independenței orășenești împotriva agresivei politici italiene a împăratului Frederic I "Barbarossa". Liga era condusă de către Veneția, ceilalți membri fiind Verona, Padova, Vicenza și Treviso. În 1167, "Liga veroneză" s-a raliat Ligii lombarde; acest act a constituit "de facto" sfârșitul mărcii
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
, în limba greacă Ορλωφικά , (cunoscută și ca A doua revoltă peloponeziacă sau Revolta maritimă este o precursoare a Războiului de Independență al Greciei și este numele sub care este cunoscută ridicarea la luptă a grecilor din Peloponez împotriva Imperiul Otoman din 1770. Rebeliunea a fost pregătită și sprijinită în mod activ de Imperiul Rus. Izbucnirea revoltei a fost coordonată cu expediția
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Peloponez a fost defapt o diversiune în războiul ruso-turc, în care grecii au plătit cu sânge o operațiune prost planificată și fără sorți de izbândă. În același timp, tot ei apreciază importanța deosebită a rebeliunii ca precusror al Războiului de Independență. Istoricul englez Douglas Dakin apreciază că Rusia a fost singura putere europeană care a sprijinit lupta pentru independență a grecilor până la Revoluția Franceză și războaiele napoleoniene. Agenții ruși din Grecia au dus o amplă mișcare de propagandă, punând accent pe
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
prost planificată și fără sorți de izbândă. În același timp, tot ei apreciază importanța deosebită a rebeliunii ca precusror al Războiului de Independență. Istoricul englez Douglas Dakin apreciază că Rusia a fost singura putere europeană care a sprijinit lupta pentru independență a grecilor până la Revoluția Franceză și războaiele napoleoniene. Agenții ruși din Grecia au dus o amplă mișcare de propagandă, punând accent pe renașterea Imperiului Bizantin. Printre agenții agitatori s-a numărat Papazolis, un ofițer de artilerie originar din Macedonia. El
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
intervină în favoarea populației ortodoxe și de dreptul pe care l-au primit corăbiile grecilor supuși otomani să abordeze drapelul rus. Prin toate acestea, grecii și-au putut forma o flotă puternică, care a jucat un rol important în timpul Războiului de Independență din 1821 - 1829. Războiul ruso-turc din 1787-1792 rușii i-au atras din nou în luptă pe elenii din insule, doar pentru crearea unei divesiuni. În ianuarie 1792, Imperiul Rus a semnat Pacea de la Iași și și-a abandonat aliații, grecii
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]