3,598 matches
-
Te pomeni că a prins frica micuței Moldove!... Tremurăm unu' de frica celuilalt... Da! Da! Se teme! Se teme! strigă Duma prinzând inimă. Să nu înghită iar gălușca, întărește Mihail. "Ia-l de pe mine că-l omor!"... Să nu ne îmbătăm cu apă chioară. O să fie greu, tare greu, măi băieți. Suntem încercuiți. Și nu știu cum... bolborosește Ștefan. Oricum o dăm, n-avem scăpare... "Stârvuri! Jaf! Robie! Sânge! O Dunăre de sânge!", își face apariția silueta Sfântului, propovăduind halucinante blesteme. E grozav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dunărea! Și Codrul! Și Carpații! Moldova toată! Nu suntem singuri... De aceea, suntem greu de cucerit! Aut vincere, aut mori!se aruncă Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise de mărire? După "Strălucitul Pod Înalt", a vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate aistea te îmbată, ușor-ușor te fac să-ți pierzi capul. Trufia e un păcat ce bântuie în multe capete încoronate și le face să piardă măsura puterii, asemuindu-se unor mici dumnezei, ceea ce pricinuiește multe greșeli și suferințe popoarelor pe care le ocârmuiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care le regret apoi, asupra-i (mă răzbun - deși consider că nu am dreptul - pentru nopțile nedormite în copilărie din cauza lui). Acum - îmi place însă; e în vervă, într-o molipsitoare dispoziție excelentă (aceasta l-a împiedicat probabil să se îmbete), i-a reușit ceva, a avut o satisfacție, nu mai știu, cert e că perorează, se laudă, dar chiar și lăudăroșenia îi „iese”, e simpatic, inteligent. Laitmotivul său, neobositor, spumos, care mă amuză și mă înduioșează, e că „pe mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în multă verdeața. Multe soiuri de copaci: brazi, platani, măslini, lamai, portocali și alte soiuri. Și multe flori, fel de fel, care mai de care, parcă se întrec în coloritul lor atât de frumos, si cu un parfum de te îmbată mireasma lor. Și alte plante nemaiîntâlnite. Toată această vegetație te sfințește numai când o privești și te gândești la Mâna lui Dumnezeu care le-a făcut cu atâta măiestrie și ce frumusețe a pus în toate câte vezi. Rămâi uimit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a transformat în stâncă de sare. Lot și fetele lui au mers mai departe până la locul arătat de scăpare. Au rămas acolo un timp. Apoi fetele se gândeau cum vor avea urmaș(i). Așa că într-o zi l-au îmbătat pe tatăl lor și au păcătuit cu el. Când s-a trezit Lot și-a dat seama că a păcătuit. A plâns și a regretat faptă pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu barbariile pe care le-a aplicat deținuților, despre care nu cunoștea nimic. După moartea lui Stalin a fost dat afară din securitate, a revenit la croitorie, dar ceva se schimbase în mentalitatea lui. A devenit alcoolic, iar când se îmbăta făcea scandal. A început să se poarte rău cu soția și cu cei doi băieți, copiii lui. Era stabilit în Brăila. Sora noastră a dat alarma la părinți. Situația s-a agravat pentru că a fost dat afară din croitoria colectivă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se caută febril, făcând gesturi imprudente, crezând naiv că ceilalți sunt pur și simplu orbi. Iunie Toată Suedia e o grădină de flori, e țara în care natura are cel mai mare statut. Peste tot în oraș, o explozie florală. Îmbătată de miros ceresc, mă plimb dis-de-dimineață, amestecându-mă cu cei care-și duc la plimbare câinii. Deși îmi plac câinii, nu mi-aș lua în serios un asemenea ideal - de a deveni o zeiță pentru un câine, după credința lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ego naționalist român. La televiziune s-a dat filmul Birgittei Wergelius (YLE - TV) despre mine, de două ori. Toată lumea mă felicită, mai ales pentru analiza făcută situației din România după „revoluție”. E un portret de poet care nu s-a îmbătat nici el însuși și nici de „aversele” istoriei, crezând mai departe într-un „viitor luminos”. Lucrurile sunt prea grave ca să le limităm la prezent. Sper din toată inima că un „memento” serios (al celor competenți, și nu al diletanților de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acum ținta lor. Andrei a găsit în buzunarele de la veston scrisori jignitoare, în paginile cărților de pe biroul lui, aceleași cuvinte murdare. Am trimis nuvelele mele prin poștă, la editură, Evei Bonnier. Iunie Pe neașteptate a venit lumina albă, florile ne îmbată. Mă dor ochii de atâta frumusețe venită de peste tot. Birgitta (Trotzig) m-a invitat la restaurantul chinezesc. Era frumoasă, și pielea îi strălucea dintr-o lumină venind din interior. Apoi la mine, mâncând căpșune și bând vin până după miezul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inimosul Iancu Antoniu să urmeze școala normală și ea l-a ascultat. Atunci trăia tatăl ei. Fata ajunsese în clasa a patra de normală. Mai avea o soră și un frate și mai mare care bea mult și atunci când se îmbăta număra pumnii pe sacul fetelor și mamei. Un ticălos! După vacanța de iarnă, deci în ianuarie 1930, Motea (diminutivul pentru Matrona) rămăsese acasă. Am întâlnit-o și am întrebat-o de ce nu s-a dus la școală. Eram cu Fenea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de 50 de ani, bogat, gras și bețiv și mare amator de femei. Mergeam cu toți la Bolgrad cu căruța popii, făceam un chef mare la unul dintre cele trei restaurante mai cu vază din Bolgrad, apoi, când popa se îmbăta peste măsură, îl așezam în căruță, cetluit să nu cadă, și calul îl ducea până acasă unde, în fața porții, necheza din toate puterile, semn că preuteasa trebuie să-l elibereze de povară și să-l ducă, ca și pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
târzie din noapte. Ziua alegerilor era o zi specială, care trebuia sărbătorită cum se cuvine. În timp ce bărbații se cinsteau în restaurant, femeile stăteau ceva mai departe cu mâinile în buzunarele de la șorțurile mari și dungate, supraveghindu-i să nu se îmbete prea tare. Am coborât din mașină. Părintele și cu preoteasa Frosica, curioși să afle primii rezultatele alegerilor, se aflau deja în curtea primăriei. În birou la mine era lumina aprinsă, dar nu era nimeni. Îl strig pe nenea Turuianu și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
multe altele neștiute de românii de rând, dar care încet și sigur au rămas fără serviciu, ajungând șomeri. Pentru ca afacerile a celor de la putere să prospere și să aducă venituri de milioane și miliarde de lei, mulțimea flămândă a fost îmbătată cu apă rece, prin diferite forme: s-au dat adeverințe cu suprafața de pâmânt ce o va poseda țăranul, cupoane în valoare de un milion de lei, la vremea aceea, cu înscrierea la diferite unități industrial-economice și ca dezastrul să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
multe altele neștiute de românii de rând, dar care încet și sigur au rămas fără serviciu, ajungând șomeri. Pentru ca afacerile a celor de la putere să prospere și să aducă venituri de milioane și miliarde de lei, mulțimea flămândă a fost îmbătată cu apă rece, prin diferite forme: s-au dat adeverințe cu suprafața de pâmânt ce o va poseda țăranul, cupoane în valoare de un milion de lei, la vremea aceea, cu înscrierea la diferite unități industrial-economice și ca dezastrul să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
excepție (Bach, dacă nu-i o legendă...), nu-mi închipui un creator stimulat de bere; nu am văzut niciodată pe cineva mai deștept, mai interesant pentru că a băut bere multă. Nu cred că Beethoven a compus ceva după ce s-a îmbătat cu bere. (Cu vinul este altceva). Nici o poezie mare nu miroase a bere, nici Sonata lunii... Bacovia, când se închidea cu sine însuși, nu se retrăgea să bea o "berică". Fiind atât de critic față de bere, disprețuind această băutură vulgară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
hoții și toți vagabonzii de la "La zece mese", i-a dat o boabă în ochi și lui Ghiță Cuțit. Dar fetele, ce se mai smiorcăiau... Și au băut cât au putut (cât au vrut) vin tămâiet și nu s-a îmbătat nimeni, mare minune și asta, și au mâncat cât au poftit. Așa merge legenda despre strada "La zece mese"; dar nu se știe dacă a fost chiar așa. * Am ajuns pe strada Sfântul Ion. Acum, acolo, sunt niște blocuri ceaușiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un motan negru. S-a petrecut odată o întâmplare cu acest motan, i s-a întâmplat lui Dumitru... Dumitru care bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru de nu mai știa cât de interzisă este Strada Magiei, s-a așezat pe banca de lângă portiță și, amețit cum era, a adormit. Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a bătut pe umăr și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vremurile care îi sunt atât de ostile? • Vânătorii? Am putea crede asta, pentru că frați de-ai lui Grivei au fost confrații vânătorilor; ba chiar s-au consacrat în această calitate. Numai că vânătorii iubesc mai mult moartea decât viața; sunt îmbătați de patima crimei și l-ar ajuta pe Grivei, în felul lor, trimițându-i un glonte în cap. Este definiția supremului bine pe care i-l pot face lui Grivei vânătorii. Medicii nu l-ar putea ocroti pe Grivei? Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ochiul la ziar, dacă mă interesează problema. Se vedea că pe el îl interesează foarte mult "donarea". Nu făcea parte din fauna obișnuită a localului: "Vin aici din când în când, mai ascult una, alta..., sunt oameni simpli, beau, se îmbată, cântă... Altceva nu știu". Vădit, el era din altă categorie umană. Mi-am închipuit că este unul dintre acei diletanți studioși de tipul parapsihologilor și când l-am întrebat s-a uitat "rău" la mine și mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Victor Medrea , directorul Presei și apoi Secretar-general pentru Presă la Ministerul Propagandei. După înmormântare, am stat mult de vorbă cu Medrea despre toate evenimentele ce se pregăteau, el fiind ca de obicei foarte optimist. Îi plăcea să se asculte vorbind, îmbătându-se singur cu propriile sale cuvinte și găsea răspunsuri ușoare pentru orice obiecție. De altfel, în treacăt fie zis, acest optimism beat a fost una din slăbiciunile permanente ale Legionarilor. În legătură cu iminenta vizită a generalului Antonescu la Hitler, mi-am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
care, după agramatele cuvântări de rigoare, a cântat anemic un cor de școlari și s-a produs o brigadă de agitație. Se mai împărțise participanților un ou fiert și mult vin acru. Oficialități și invitați de-a valma s-au îmbătat în asemenea hal încât nimeni nu ne-a mai băgat în seamă. Ne-am mâncat fiecare oul, Labiș a gustat, cred, și un pahar cu vin, și am privit la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o bodegă. Corul a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
persoanele care îi inspirau încredere. Iubește natura și animalele. Încă de copil rămânea încântat în fața coliviilor de păsări. Deseori, ducând comenzile de lucru la surorile evreice Sara și Rebecca, devia spre Piazza Erbe pentru a rămâne extatic în contemplarea păsărelelor, îmbătându-se de trilurile și frumusețea penajului acestor creaturi minunate. Într-o zi a strâns de pe drum un pui de graur, căzut din cuib. L-a hrănit și l-a instruit. Graurul s-a obișnuit să zboare prin casă. Ieșea pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
militar sau la spitalul civil, era deja pregătită o listă de cereri, pe care surorile o culegeau de la cei internați. A întâlnit și cazuri umane din cele mai ciudate: bieți păcătoși, care din ignoranță abandonaseră viața sacramentală sau persoane culte, îmbătate de mentalitatea laică, ce se îndepărtaseră de Biserică. El a reușit să le cucerească cu bunătate, răbdare și umilință. Monseniorul Bacilieri, care începuse să înțeleagă încărcătura spirituală a acelui preoțel al său, a voit să-i încredințeze responsabilitatea spovedirii seminariștilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
primesc aproape 1.000 de persoane... Locuitorii trăiesc în căsuțe cu un etaj, unde dorm de la 8 la 10 persoane, tolănite ca animalele... Inima mi se sfâșie...». Bietul preoțel de 27 de ani, care a trăit într-un sătuc venețian, îmbătat până în măduvă de civilizația creștină țărănească și educat în curtea Casei Domnului, unde în orice clipă și în orice întâlnire, îi răsuna dulce salutul «Lăudat să fie Isus Cristos!», s-a regăsit pe neașteptate aruncat în mijlocul unui furnicar uman eterogen
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]