3,653 matches
-
într-o fântână? Sabia lui Mihai nu e un obiect. La început a fost cuvântul și la sfârșit tot cuvântul este. Obiectul, dacă a existat, s-a fărâmat, nu mai este, dar numele a rămas. Copiii, când se îndrăgostesc, se îmbată numai rostind numele ființei iubite. Și la sfârșit, bătrânii fac la fel: Lenore... Între astea două, trupul material e un semn foarte, foarte mic, aproape invizibil. Vă mulțumesc, părinte, spune Aurora Martinescu și se ridică din jilțul cam tare. Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cumult mai în vârstă. Nu pune preț pe propria intuiție, dar nici nu crede că o cercetare sociologică ar da cine știe ce rezultate. Mai la îndemână îi este referința culturală. Primul gând îl duce la fiicele lui Lot, acelea care îl îmbată pe bătrân pentru a-l atrage la utila treabă a fecundării, dată fiind „necesitatea istorică” de „a-și păstra sămânța”. Dacă oamenii străvechi nu erau convinși nici măcar de nocivitatea legăturilor incestuoase, cu atât mai puțin ar fi făcut caz de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
luminoase, înfrumusețând un instinct care, la drept vorbind, îl face solidar cu toate bestiile? Simplu! crede scriitorul. Printr-un joc erotic complex, dirijat parțial de rațiune, deci prin conștientizare și control. Animalul adulmecă, omul admiră. Desigur, ajunge și să se îmbete cu parfumul celuilalt, dar, în același timp, își percepe beția, plasînd-o într-o rețea de trăiri, de sentimente și gânduri, astfel creând fondul, care poate contura un complex numit de poeți „arta de a iubi”. Oare Ovidiu, autor al operei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
două scaune curbate, două noptiere și un pat dublu ce scârțâie la fiecare mișcare. Bărbatul este volubil, are multe de spus, continuând parcă lungile discuții din trenul în care s-au cunoscut și au călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de prezența ei ca la început, povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ajuns chiabur, mi-am făcut și crâșmă ca să-i jupoi și mai tare și le luam bruma lor de agoniseală pe lioarca de vin. Așa am ajuns cel mai temut. Alte păcate, fiule, ai mai făcut? Făcut, părinte, făcut ... am îmbătat-o pe mama, părinte, apoi am forțat-o să facă dragoste cu mine. Am regulat pe toate surorile mele ... după ce le-am îmbătat, că doar aveam crâșmă și ele nu spuneau, ca nu cumva să le lase bărbații lor. Mi-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vin. Așa am ajuns cel mai temut. Alte păcate, fiule, ai mai făcut? Făcut, părinte, făcut ... am îmbătat-o pe mama, părinte, apoi am forțat-o să facă dragoste cu mine. Am regulat pe toate surorile mele ... după ce le-am îmbătat, că doar aveam crâșmă și ele nu spuneau, ca nu cumva să le lase bărbații lor. Mi-am regulat fetele, toate nurorile și pe unele nepoate, nu pe toate, că acum nu mai pot, că de altfel nu le-aș
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se-nchideau. — Marie, femeia care-i făcea menajul, protestând În privința scurtării zilei de muncă la opt ore: Când bărbatul lucrează până la șase, se oprește doar pentru una mică și nu risipește prea mulți bani. Dacă lucrează doar până la cinci, se-mbată ca lumea-n fiecare seară și rămâne fără bani. Nevasta muncitorului e cea care suferă de pe urma scurtării programului de muncă. Nu mai vrei puțină supă? Îl Întrebă femeia. — Nu, mulțumesc mult. A fost foarte bună. Doar puțină... — Mai bine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da’ Walpole scrie mai bine. — Știu și eu, zise Nick. Chesterton e un clasic. — Și Walpole e-un clasic, insistă Bill. Mi-ar plăcea să fi fost amândoi aici. I-am fi luat pe amândoi la pescuit. — Hai să ne-mbătăm, zise Bill. — Haide, aprobă Nick. — Bătrânu’ n-o să se supere. — Ești sigur? Întrebă Nick. Da, știu sigur că nu. — Eu sunt deja puțin beat. — Nu, nu ești beat. Se ridică de pe podea și luă sticla. Nick Îi Întinse paharul. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Nick. Cât se uitase-n foc, observase că-i cam pe ducă. Voia, de asemenea, s-arate nu numai că ținea la băutură, dar că rămânea același tip practic. Chiar dacă taică-su nu băuse niciodată, Bill n-o să-l Îmbete Înainte de a fi el Însuși beat. — Adu una mare de fag, spuse Bill. Și el era practic Într-un mod ostentativ. Nick se-ntoarse cu buștanul prin bucătărie și În trecere dărâmă o tigaie de pe masă. Lăsă bușteanul jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de nuntă? — Ba da. Da’ nu eram logodiți. Păi și care-i diferența? Întrebă Bill ca și cum ar fi avut În față o problemă judiciară. — Habar n-am. E o diferență. — Eu nu-mi dau seama. — Bine, lasă. Hai să ne-mbătăm. — Bine, zise și Bill. Hai să ne-mbătăm ca lumea. Să ne-mbătăm și după aia să mergem să Înotăm. Își goli paharul. Îmi pare tare rău de ea, da’ ce să fac? Știi doar cum era maică-sa! — Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Păi și care-i diferența? Întrebă Bill ca și cum ar fi avut În față o problemă judiciară. — Habar n-am. E o diferență. — Eu nu-mi dau seama. — Bine, lasă. Hai să ne-mbătăm. — Bine, zise și Bill. Hai să ne-mbătăm ca lumea. Să ne-mbătăm și după aia să mergem să Înotăm. Își goli paharul. Îmi pare tare rău de ea, da’ ce să fac? Știi doar cum era maică-sa! — Era Îngrozitoare, zise și Bill. Dintr-odată, gata, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întrebă Bill ca și cum ar fi avut În față o problemă judiciară. — Habar n-am. E o diferență. — Eu nu-mi dau seama. — Bine, lasă. Hai să ne-mbătăm. — Bine, zise și Bill. Hai să ne-mbătăm ca lumea. Să ne-mbătăm și după aia să mergem să Înotăm. Își goli paharul. Îmi pare tare rău de ea, da’ ce să fac? Știi doar cum era maică-sa! — Era Îngrozitoare, zise și Bill. Dintr-odată, gata, se terminase. N-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cartușe. Nick Își puse haina și se-ncălță. Ghetele erau uscate și se Întăriseră. Era destul de beat Încă, dar avea capul limpede. — Cum te simți? Întrebă Nick. — Grozav, spuse Bill, Închizându-și nasturii de la jachetă. — N-are sens să ne-mbătăm. Nu. Mai bine ieșim pe-afară. Ieșiră pe ușă. Vântul bătea puternic. — O să dăm de păsări chiar În iarbă, spuse Nick. Au luat-o-n jos, spre livadă. Am văzut un cocoș dimineață, spuse Bill. — Poate dăm peste el. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-a terminat. Era foarte mic de statură, cu o față măslinie, destul de beat, și zicea că, În definitiv, nu-i ca și cum i s-ar fi Întâmplat pentru prima oară. Nu-s un toreador prea bun. În afara sezonului Peduzzi se-mbătă destul de tare din cele patru lire pe care le câștigase săpând grădina hotelului. Îl văzuse pe tânărul domn venind pe alee și-i vorbise pe un ton misterios. Tânărul domn Îi spusese că nu mâncase Încă, dar că imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Îi aleargă la galop, iar la opt scot al doilea grup. Da’ asta Însemna să te scoli chiar dimineață de tot și seara să te culci devreme. Iar când un jocheu e sub contract, n-are voie să se Îmbete pentru că antrenorul Îl ține mereu sub supraveghere, asta dacă-i un puști, și dacă nu e, știe el singur să nu bea. Așa că ce făcea un jocheu În timpul liber era să stea la Café de Paris cu gașca, unde puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să Înțelegi. — Da’ totuși, ar trebui să-ți fie mai bine aici, la țară, decât În oraș. — Știi cum e la mine, spuse, nu contează unde sunt. Da’ n-ai cum să pricepi. Mai pune-ți un pahar. M-am Îmbătat cumva? Vorbesc aiurea? Nu, te ții bine. — N-ai cum să Înțelegi cum e. Nimeni nu poate Înțelege. — În afara soției, spusei. Da, ea știe. Chiar că știe. Știe. Poți să fii sigur. Mai pune-ți și niște apă. — Jarry, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tată? — Dimineață am fost la pescuit. — Ai prins ceva? — Niște fâțe doar. Îl privea cum mănâncă plăcinta. Și după-amiază ce-ai făcut? — M-am plimbat până-n rezervație. — Și-ai văzut pe cineva? — Toți indienii se duseseră-n oraș să se Îmbete. — N-ai văzut chiar pe nimeni? Am văzut-o pe prietena ta, Prudie. — Unde era? — În pădure, cu Frank Washburn. Am dat peste ei Întâmplător. Da’ știu că se distrau teribil. Taică-su nu se uita la el. — Ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așeza praful, și bătrânului Îi plăcea să stea până târziu, pentru că era surd, iar noaptea era liniște, și asta se simțea. Cei doi chelneri știau că bătrânul e cam beat și, dacă de obicei era un client bun, când se Îmbăta prea tare pleca fără să plătească, așa că acum stăteau cu ochii pe el. — Săptămâna trecută a-ncercat să se sinucidă, spuse un chelner. — De ce? — Era cuprins de disperare. — Din ce cauză? — Nimic anume. — De unde știi că nu era nimic? — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la ora asta. O să-l prindă garda. Acu’ cinci minute au trecut pe-aici. Bătrânul care stătea În umbră bătu cu paharul În farfurioară. Chelnerul mai tânăr se duse la el. — Ce vrei? Bătrânul Îl privi: Înc-un coniac. — O să te-mbeți, Îi spuse chelnerul. Bătrânul Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce coniacul se revărsă peste buza paharului pe farfurioară. Mulțumesc, spuse bătrânul. Chelnerul duse sticla Înapoi Înăuntru. Apoi se așeză lângă colegul său. — Acu’ chiar că-i beat. — Păi, se-mbată-n fiecare noapte. — De ce-a vrut să se omoare? De un’ să știu eu. Cum a făcut-o? — S-a spânzurat cu o frânghie. — Și cine l-a dat jos? — Nepoată-sa. — De ce l-au dat jos? — Se temeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pantofi. Și pe urmă s-au Întors și mi-au zis că vor să mai vină și sâmbăta viitoare să facă o petrecere și le-am zis nu, Doamne, nu! Am Închis ușa când au venit. — Sunt răi când se-mbată. — Iarna, când se duc la dans, băieții vin cu mașinile și așteaptă afară și pe urmă Îi zic lu’ Fontan: „Ei, Sam, vrem să cumpărăm o sticlă cu vin“, sau cumpără bere și pe urmă-și scot sticluța cu tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a sorbit și cea din urmă picătură de rachiu. A intrat în casă și s-a întins pe laiță. Pe când îl învăluia somnul, a intrat Maranda. Ce faci, Toadere, dormi? Nuuu. Te aștep...tam pe tiiine. Nu cumva te-ai îmbătat? Așaaa... oooleacă... Apoi ai dreptate să te îmbeți. Că așa-i omul, bea la bucurie, bea la necaz. Maranda tatiii știi tu cevaaa? Ce să știu, Toadere? Mi-ooo venit așaaa un chef săăă... Să ce, Toadere? Săăă be... beau cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rachiu. A intrat în casă și s-a întins pe laiță. Pe când îl învăluia somnul, a intrat Maranda. Ce faci, Toadere, dormi? Nuuu. Te aștep...tam pe tiiine. Nu cumva te-ai îmbătat? Așaaa... oooleacă... Apoi ai dreptate să te îmbeți. Că așa-i omul, bea la bucurie, bea la necaz. Maranda tatiii știi tu cevaaa? Ce să știu, Toadere? Mi-ooo venit așaaa un chef săăă... Să ce, Toadere? Săăă be... beau cu tineee un paaa... pahar... Daaa de unde daaacă nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aș asculta pe fiecare atunci când să-i mai servesc pe mușterii? Că așa-i crâșmarul, stă în față la toți și trebuie să mulțumească pe oricine”... „Eu am auzit că unii vorbesc dușmănos la adresa orânduirii noastre... Mai ales când se îmbată” - zice. „Apoi la mine nu se îmbată nimeni. Vine omul, bea un țoidouă și pe aici ți-i drumul”. „Cum văd eu, nu vrei să spui. Poate dacă... o să tragem obloanele la crâșmă o să-ți vină mintea la cap. Ei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai servesc pe mușterii? Că așa-i crâșmarul, stă în față la toți și trebuie să mulțumească pe oricine”... „Eu am auzit că unii vorbesc dușmănos la adresa orânduirii noastre... Mai ales când se îmbată” - zice. „Apoi la mine nu se îmbată nimeni. Vine omul, bea un țoidouă și pe aici ți-i drumul”. „Cum văd eu, nu vrei să spui. Poate dacă... o să tragem obloanele la crâșmă o să-ți vină mintea la cap. Ei? Ce zici?” Și uite-așa m-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]