3,716 matches
-
lăsîndu-mi sacoșa să cadă la picioare. Ieși afară sau țip! îmi strigă printre dinți, cu ură, încercînd zadarnic să-și elibereze mîinile. O strîng mai cu putere, apropiind-o. În noaptea asta, îi recit eu încet și apăsat, a mai îmbătrînit un greier. L-am auzit luîndu-și rămas bun de la stele / Și de la brazdele de fîn sub care cîntase". Îți amintești, Cristina? Te întrebai în poezia aceea unde și-o fi ascuns greierul arcușul sfînt, să-l cauți tu, îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-și ducă băiatul la film... Chestie vitală: să vadă băiatul desene animate !!... Fiecare om încearcă să realizeze un echilibru în familia lui, spun eu așa, într-o doară, să-l scuz pe Graur. Ce echilibru? Petrică nu era așa înainte. Îmbătrînim, domnule, îmbătrînim, asta-i! Ne gîndim la pensie, la tihnă... Știi ce-a făcut Graur azi? Întorc capul spre Luchian și strîng din umeri. Bag dosarul cu documentația tehnică în sîn și-mi duc vîrful degetelor la gură, să suflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
băiatul la film... Chestie vitală: să vadă băiatul desene animate !!... Fiecare om încearcă să realizeze un echilibru în familia lui, spun eu așa, într-o doară, să-l scuz pe Graur. Ce echilibru? Petrică nu era așa înainte. Îmbătrînim, domnule, îmbătrînim, asta-i! Ne gîndim la pensie, la tihnă... Știi ce-a făcut Graur azi? Întorc capul spre Luchian și strîng din umeri. Bag dosarul cu documentația tehnică în sîn și-mi duc vîrful degetelor la gură, să suflu peste ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trec prin mintea mea o sumedenie de imagini de pe vremea cînd eram bucătar. Încerc s-o regăsesc pe farmacista de acum, dar nu pot să-mi dau seama care dintre fetele de atunci ar fi fost ea; nu pentru că a îmbătrînit; nu arată deloc bătrînă, cred că are aproape treizeci de ani; dar acum e o femeie, o doamnă în sensul mare al cuvîntului; are gesturi sigure, poate prea sigure, și vorbe rostite cu aceeași fermitate, cum mi-a vorbit atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mai caut, rătăcind aiurea. Mîine nu, că n-am să mă pot ridica din pat, dar poimîine, cînd voi merge la combinat, dacă nu m-au dat afară încă, voi cere să fac o delegație la București... Oricum, pînă îmbătrînesc, trebuie să aflu cine a fost femeia aceea și de ce n-a vrut să rămîn o mîrțoagă la cheremul lor..." Și croncăne-o cioră văzduhul umplîndu-l", am început eu să-i citesc într-o seară din revista literară cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru zilele când noi două abia ne vorbeam, condamnate ale vieții, gâfâind și extenuate de oboseală, seara. Totuși, glasul îți răsuna prin casă, tu erai bună și dulce, eu - cârtitoare și tandră. Doi ani, scumpa mea, fetița mea, și eu îmbătrânesc în fiecare zi, fiindcă vârstei i se adaugă acum imensa mea disperare de a te ști departe de mine, de a te simți în fiecare clipă, de dimineață până seara, chiar în călătoria asta ridicolă făcută ca să fug din casă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
comune. Mă duc să mă culc, draga mea Mouette. Faptul că m-am cufundat prea adânc în gândurile astea care endemic, la tent, zac mereu în mine, faptul că le-am exacerbat m-a obosit, m-a întristat, m-a îmbătrânit cu o sută de ani. Oare am să te regăsesc peste 100 de ani? Am să te mai port o dată în pântece? Oare când, într-un alt timp, te-am mai purtat, de mă chinuie amintirea asta ca și cum mi-ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost În foarte multe părți interzis, autorizându-se numai consumarea vinului” <endnote id="(350, p. 29)"/>. Evident, legionarii preluaseră din mers acest subiect gras. Deja În 1924 Corneliu Zelea Codreanu Îi deplângea pe țărani pentru faptul că - din cauza evreilor - „au Îmbătrânit Înainte de vreme”, fiind „arși de băutură otrăvită” <endnote id=" (622)"/>. În 1936, Codreanu era convins că, „pentru ca poporul să-și frângă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și În adevăr diabolic”. Printre altele - scria „Căpitanul” -, „[jidanii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pentru el scriitorii din trecut erau mai apropiați de sufletul său decît cei cu care era contemporan...” Verific experiența lui Ibrăileanu: Eu nu vorbesc cu Călin de la Ateneu, ci cu tînărul prea blond, timid sau ironic de altădată. și eu îmbătrînisem, căci credeam mai mult în Ureche, în Varlaam, în Miron Costin, în Dosoftei, în Antim Ivireanul, în Cantemir decît în cei din vremea cînd „eu vorbeam - eu auzeam”. Profesor și student, fiecare cu lumea lui... - Dar, să ne trezim: La
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la un zîmbet zeflemitor : e o caricatură de inteligență. Nemaiexistînd nimic care să-l tensioneze, faimosul calm al lui 007 e mereu pe punctul de a degenera mai întîi în rigiditatea unui manechin de ceară și mai tîrziu (pe măsură ce Moore îmbătrînește) într-o bonomie de tătăiță. Tot așa, nemaiexistînd nimic care să contrabalanseze absurditatea poveștilor, acestea sînt obligate să devină tot mai deschis-absurde grosolan și, la un moment dat, disperat autoparodice : jucărioarele proliferează, la fel și glumele de grădiniță. Reputatul regizor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ar fi făcută, hollywoodizarea unui subiect nu poate să evite cu totul infantilizarea lui. Dilema Veche, ianuarie 2009 Anestezic Strania poveste a lui Benjamin Button/ The Curious Case of Benjamin Button (SUA, 2008), de David Fincher Povestea unui personaj care îmbătrînește invers care se naște cu organismul unui om de 80 de ani și devine tot mai tînăr pe măsură ce înaintează în vîrstă, sfîrșindu-și viața ca bebeluș e plină de posibilități satirice, poetice, filozofice. Scott Fitzgerald a explorat o mică parte din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
căsnicia ei perfectă cu Button. Pe scurt, acesta trăiește sub un clopot de sticlă. în multcriticatul său discurs de la gala Globurilor de Aur, comicul Sacha Baron Cohen a descris ...Button ca pe un film despre un om care cu cît îmbătrînește, cu atît arată mai tînăr, adăugînd că același fenomen se poate constata la mulți dintre membrii comunității hollywoodiene. Nu-i exclus ca părintele lui Borat să fi pus degetul pe rană : sub stratul său subțire de ghidușie picarescă, ...Button e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lampa și o agățase în cuiul de pe perete. − Noi și așa aveam de gând să venim, să vedem ce mai faceți și cum o duceți cu sănătatea, spuse Emilia. − Bine, măi copii că vă gândiți la noi acum, când am îmbătrânit și ne încearcă beteșugurile bătrâneții, spuse bunica. Ieri a fost la noi și mama voastră, de ne -a adus brânză și smântână. Ia stați voi pe scăunelele aestea că eu am să mă sui în pod să văd ce pot
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care considerau că acum ajunsese pe cea mai de jos treaptă. − Hai să vindem oile, Costache, să dăm și pielea calului și să cumpărăm două junci. Le-om învăța cu încetul să tragă la jug căruța de cai. Iapa a îmbătrânit și văd că suferă de pe urma mușcăturii de lup. Se poate spune că și-a făcut, săraca, treaba și dacă nu era ruptă de lup, poate că ar mai fi tras încă vreo doi ani, și își termina slujba, spuse Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în nici un caz nu mă pot alinia în grupul celor care urăsc tinerețea. Pentru că sufletul meu este dornic de tot ceea ce ea ne poate oferi. În momentul în care voi simți că-i urăsc pe tineri, voi ști că am îmbătrânit urât. Și jur să fac toate eforturile pentru a evita un astfel de moment. Acum să las de-o parte gustul amar și să-ncep a mă gândi la rolul pe care trebuie să-l interpretez. Viză Consulatul Greciei Sâmbătă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
realitate și-mi las imaginația să zboare nărăvașă. Este și un exercițiu care împiedică plafonarea și ține trează atenția. E ca un joc și asta mă menține în starea de copilăreală care-mi este atât de necesară pentru a nu îmbătrâni rigid. De multe ori când scriu viața personajelor mele, chiar dacă sunt episodice, am senzația că sunt cele mai importante din piesă și asta mă ajută să nu mă simt persecutată. Un personaj trebuie să dureze mai mult decât textul lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un posedat. Alexandre, îmi place inima ta înflăcărată, îi stâmpără Țamblac avântul eroic punându-i mâna pe umăr. Totuși, puțină măsură nu strică. Când ești tânăr, te arunci cu capul înainte: ori-ori! Îl încoronezi; ori îl pierzi! Este adevărat, când îmbătrânești și prea numeri boabele din ciorbă, rămâi flămând, dar și cu capul pe umeri... Îndrăznește Alexandre, dar nu uita că Isac e sub oblăduirea turcilor. Mahomed e un mare vulpoi. Și, va veni într-o zi... Să nu uiți!... Visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o lance. Banal desen comercial din care, totuși, fragilele bețișoare de lemn își trag, ca printr-o vrajă, o longevitate înspăimântătoare. Între timp, au murit părinții și bunicii Doinei, cumnata și fratele ei, mama - iar tata și chiar eu am îmbătrânit; ele, în schimb, au rămas intacte, în cutiile nedesfăcute, ai zice nou-nouțe (unde zac totuși, frumos așezate în straturi, de o jumătate de veac), dintre care doar câteva au fost deschise și folosite. Și după toate aparențele vor rămâne, rezistând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai umile, mai insignifiante dintre ele dispun de o parte din această putere: simpaticele cocoloașe multicolore confecționate de tata din resturi altfel nefolositoare de săpun. Nu din spirit de economie, ci din spirit gospodăresc și poate... ludic. Acum, de când a îmbătrânit, le simt lipsa. Lipsă pe care memoria încearcă să o suplinească, mestecându-le din când în când, nostalgic. De curând însă, într-o dimineață, am descoperit cu bucurie, ca pe un discret mesaj de încurajare, în săpuniera de pe chiuveta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a globului. Rezistența, opoziția, demnitatea fără fisură și curajul dirijat cu tenacitate ale unui rege foarte tânăr (dar, așa cum spune el însuși, „în anii aceia nici un om din generația mea nu mai era tânăr” și „în timp ce alții se maturizau eu îmbătrâneam”). Apoi extorcarea abdicării prin amenințarea cu uciderea a o mie de tineri arestați, de către echipa de gangsteri Groza și Gheorghiu-Dej. Apoi exilul, precaritatea vieții materiale, munca, în special cea în domeniul aviației civile, dar și cea mult mai puțin afecționată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
000 de coroane suedeze pentru a face față presiunii de la bancă. Traversând Tegnérgatan l-am văzut din depărtare pe Boni (Herlin). Era adus de spate, într-o pungă purta cartea grea Iter Laponicum - mergând, umerii ritmau pasul unui om frânt, îmbătrânit înainte de vreme. În aceeași zi am primit o scrisoare personală de la Ambasada suedeză din București - sunt invitată în România, prin cei de acolo. În același timp, în România literară, Gabriel (Dimisianu) a scris o cronică excelentă la cartea mea de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lene: am deja un text în fața ochilor. Lucrul cel mai greu pentru un creator e să facă să apară sub ochii lui, din neant (și nu dintr-un lucru existent), ceva nou, care-i aparține numai lui. În plus, traducerile îmbătrânesc, pe când textele personale au șansa unei longevități și chiar a unei metamorfoze ciudate: în rău sau în bine! Ziua în care am avut dureri în inimă, peste tot, deși am visat mereu că sunt iubită. 24 octombrie. Birgitta (Trotzig) la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mon doux, mon merveilleux miracle. Călătoria mea a fost bună, fără nici un accident. La Bruxelles mă aștepta ploaia- părinții mei, de asemenea. De altfel, e curios că îmi asimilez părinții cu ploaia: tristețea părintească, după cum spunea Claude Lévi-Strauss! Mama a îmbătrânit considerabil, rămânând ce a fost: o femeie neliniștită, îngrijorându-se de toate nimicurile vieții, luptând nu fără un anume curaj împotriva tiraniei soțului. Ea e mereu la doi pași de a fi strivită de soțul ei, reușind mereu, totuși, să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că n-am fost „spânzurată”, vorba lui Montaigne. Hedi Fried, supraviețuitoare a lagărului de concentrare din Auschwitz, a înflorit din nou! E îndrăgostită de un coleg psiholog, american, având vârsta fiilor ei. Nimic mai îmbucurător decât constatarea că nu se îmbătrânește decât la suprafață - jarul iubirii nu se stinge niciodată. Aceleași „simptome” ca la paisprezece ani: bătăi de inimă, dispariția poftei de mâncare, starea de beatitudine la citirea numelui celui iubit! Numai că acum această „stare” se poate pune în lumină
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că e timpul să urcăm în arborele genealogic. Bunicul după tata, Ilie Brumă împreună cu fratesău, Tache, veniseră din Perieni, județul Lăpușna. Se pare că fugiseră nu de fete, că erau bărbați frumoși și bine clădiți, dar refuzaseră ideea de a îmbătrâni în armata rusă. Ilie s-a însurat cu Maria, fiica preotului ștefan Istrati și între cei patru copii unul s-a numit Iorgu, tatăl meu. Sa însurat cu Maria, fata lui Ion Mihai din Budălești și bine a făcut, pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]