4,140 matches
-
foc. Acest demon, din a cărui gură foarte mare, urâtă și strâmbă iese întotdeauna foc, se arată pe la sfârșitul lunii, în apropiere de luna plină, copiilor mai mici de patru ani, pe care așa de tare îi înspăimântă că se îmbolnăvesc pe loc. Acest demon se mai arată și femeilor care zac pe patul nașterii, pe care le frământă și le sperie, încât acestea mor pe loc sau rămân schilodite și neputincioase toată viața. Formele pe care le ia sunt felurite
Samca () [Corola-website/Science/299523_a_300852]
-
a purtat corespondență cu toți copiii ei cel puțin o dată pe săptămână și se presupune că a exercitat autoritatea asupra copiilor ei, indiferent de vârsta și rangul lor. După ce a 50 de ani, în mai 1767, Maria Tereza s-a îmbolnăvit de variolă de la nora ei, Maria Josepha de Bavaria. A supraviețuit însă noua împărăteasă nu. Maria Tereza și-a forțat fiica, Arhiducesa Maria Josepha, să se roage cu ea în cripta imperială alături de mormântul desigilat al împărătesei Maria Josepha. După
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
ani mai târziu de febră tifoidă. În ceea ce o privește pe regina Maria ea a trăit 11 ani după moartea soțului ei. Temperamentală, Maria, dupa ce nascuse doi copii și după ce Nando (apelativul cu care ea își alinta soțul) se îmbolnăvi de febră tifoidă, se îndrăgosti de locotenentul Zizi Cantacuzino din suita princiară. Aventura i-a fost cunoscută și lui Ferdinand, care de altfel îi va tolera reginei toate idilele extraconjugale. Apoi a venit pasiunea pentru «prințul alb» Barbu Stirbey, Administratorul
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
și-a câștigat supranumele de "Maria cea sângeroasă". Elisabeta s-a prefăcut catolică, dar și-a păstrat credința protestantă. Când devine clar că Maria nu este însărcinată și nu va avea copii, succesiunea Elisabetei pare asigurată. În 1558 Maria se îmbolnăvește, iar Filip îl trimite pe contele de Feria să se consulte cu Elisabeta la Hatfield House, unde trăia din octombrie 1555. În 6 noiembrie 1558 Maria o recunoaște pe Elisabeta succesoarea ei; în 17 noiembrie Maria moare, iar Elisabeta urcă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
formă de broască primiți de la François. În 1563 Elisabeta spune unui emisar imperial " Dacă aș urma înclinația personalității mele, ar fi mai bine să fiu o cerșetoare celibatară decât o regină căsătorită". Mai târziu în același an, după ce regina se îmbolnăvește de variolă, problema succesiunii devine un subiect arzător în Parlament. Regina, presată să se căsătorească sau să aleagă un urmaș în caz că moare, pentru a preveni un război civil, refuză ambele propuneri. În anul 1570 membrii guvernului sunt convinși că Elisabeta
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Joseph Chamberlaine a cărei grupare unionistă a fuzionat cu partidul conservator și declanșând astfel o campanie împotriva liberului schimb. A propus un spațiu economic comun al Marii Britanii și al coloniilor, protejat de protecționism vamal. Va abandona proiectul după ce s-a îmbolnăvit grav. Campania sa a fost denigrată de liberali pentru a atrage mai multe voturi, considerând că protecționismul ar fi afectat importul de cereale și ar fi scumpit pâinea. În 1906 astfel, liberalii sprijiniți de laburiști, au câștigat alegerile. Va veni
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
el a afirmat: „Fără îndoială, este o persoană de calitate excepțională”. Cei doi s-au întors în Anglia, iar Leigh a început un turneu de promovare în Africa Nordică în 1943, jucând pentru soldații britanici din regiune, înainte de a se îmbolnăvi. Primele simptome au fost o tuse permanentă și febra. În 1944 a fost diagnosticată cu tuberculoză la plămânul stâng, dar după câteva săptămâni petrecute în spital, ea părea să fie vindecată. În primăvară, pe când filma Cezar și Cleopatra (1945) a
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
Tovarich". A mai apărut și în filmele "O nouă primăvară" (1961) și "Corabia nebunilor" (1965). În luna mai a anului 1967 ea urma să joace alături de Michael Redgrave în producția lui Edward Albee, numită A Delicate Balance, când s-a îmbolnăvit din nou de tuberculoză, de care suferea de peste douăzeci de ani, însă după câteva săptămâni de odihnă părea să se însănătoșească din nou. În seara de 7 iulie, Merivale a plecat, ca de obicei, pentru a-și juca rolul la
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
cereri de bilete gratuiite, a apărut un portărel care dorea să sechestreze bunurile compozitorului, care nu mai avea lichiditate, a apărut o scrisoare prin care un libretist anonim, respins de Offenbach, amenința perturbarea reprezentației, interpretul de flaut piccolo s-a îmbolnăvit și a lipsit în seara premierei, în fața teatrului a fost avariată o conductă de gaze și redactorul șef de la "Figaro", Villemessant, î-a cerut lui Offenbach să-l secundeze într-un duel chiar în seara premierei. Cu toate acestea, premiera
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
mai mari catastrofe ale omenirii, omorând și desfigurând un număr imens de oameni de-a lungul secolelor; numai în secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni. Numai în 1967 s-au îmbolnăvit de variolă circa 15 milioane de oameni și au căzut victime acestei boli două milioane. În același an Organizația Mondială a Sănătății a desfășurat o campanie intensă de vaccinare și de informare a opiniei publice cu privire la această boală. În 1977, variolă
Variolă () [Corola-website/Science/304544_a_305873]
-
Interne (1953-1961). Este cunoscut ca torționar al Securității în special prin măsurile dure adoptate împotriva deținuților politici anticomuniști. Alexandru Nicolschi s-a născut la 2 iunie 1915 în Tiraspol. Era vorbitor de limba rusă. Tatăl său, morarul Alexandru Grünberg, se îmbolnăvise, iar cum mama sa, Rozalia, nu lucra, în familie domnea sărăcia. Tânărul Nicolschi a reușit să absolve opt clase de școală în orașul natal, după care, din cauza sărăciei, s-a angajat în anul 1930 calfă într--un atelier de gravură în
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
fost întâmpinat de atacurile presei republicane, care făcuse publice sporadicele sale manifestări de simpatie pentru era lui Napoleon al III-lea. Ghinionul îl urmări în ultimii ani de viață; accesele de gută s-au înmulțit, în plus i s-a îmbolnăvit grav fiul, Auguste. Offenbach a avut totuși satisfacția de a se vedea descoperit de o nouă generație cu ocazia unei noi înscenări a "Frumoasei Elena". Treptat, el s-a distanțat de domeniul muzei ușoare și s-a dedicat unui proiect
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
un studiu adâncit al realității istorice, este capabil să descrie viu diferite timpuri și evenimente istorice. După ce a trăit câțiva ani la München și a fost, în anii 1858 - 1859, bibliotecar al Prințului Egon von Fürstenberg la Donaueschingen, Scheffel se îmbolnăvește în 1860. A stat pentru o anumită vreme la Meersburg, pe malul lacului Constanța, oaspete al baronului Joseph von Lassberg, iar apoi, la castelul Wartburg, din Turingia, oaspete al marelui duce Karl Alexander von Sachsen-Weimar. Scheffel s-a stabilit apoi
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
simptomele febrei de fân, pornind de la observațiile efectuate asupra unui pacient căruia trandafirii îi provocau strănut, mâncărimi nazale și dureri de cap. Tot în secolul al XVI-lea, alt medic italian, Pietro Andrea Mattioli, descrie cazul unui pacient care se îmbolnăvea ori de câte ori venea în contact cu pisici. În secolul al XIX-lea, medicul britanic John Bostock descrie (în 1819) manifestările clinice ale febrei de fân (rinita alergică), care va fi numită o vreme "catarul lui Bostock", fiind considerată apanajul claselor mijlocii
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
un examen „lunar din doctrina religiunii”, pe vremea când activa la Preparandie, a susținut că papa Romei este și trebuie să fie capul văzut al întregii biserici creștine. Se retrage în satul său natal, iar în toamna anului 1817 se îmbolnăvește grav. La 20 ianuarie 1818 se stinge din viață la vârsta de numai 43 de ani, într-un spital din Timișoara. Este îngropat în satul său natal, Becicherecu Mic, conform dorinței sale. Literar, Țichindeal s-a ocupat de traducerea de
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
la bordul brigantinei "Cortese", de unde a plecat în Marea Neagră, dar vasul i-a fost atacat de corsari greci care l-au jefuit, furând până și hainele echipajului. Călătoria a continuat însă și, la întoarcere, în august 1828, Garibaldi s-a îmbolnăvit și a debarcat la Constantinopol unde a rămas până la sfârșitul lui 1832, în parte din cauza Războiului Ruso-Turc. El s-a integrat în comunitatea italiană de acolo, unde și-a câștigat existența predând italiana, franceza și matematica. În februarie 1832, a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
dar austriecii impuseseră condiții drastice pentru a le permite ieșirea din teritoriu, conditii inacceptabile pentru Garibaldi. Soția lui, , care i se alăturase la Roma la 26 iunie și alesese să-l urmeze în retragerea sa îmbrăcată în bărbat, s-a îmbolnăvit. În ciuda acestui fapt, cu 200 de oameni, el a hotărât să meargă din nou la Veneția, unde încă rezista în fața armatei austriece. La 2 august 1849, Garibaldi a confiscat la Cesenatico 13 vase de pescuit cu scopul de a ajunge
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
lume" atrage recunoașterea calităților sale de nuvelist. În scrierile sale Bănățeanu descrie datinile și năravurile lugojenilor, într-un grai bănățean mult mai literar și mai rafinat. A mai tradus din Ibsen și Bjørnson. La scurt timp de la debutul literar, se îmbolnăvește și este nevoit să se întoarcă acasă, în primăvara lui 1893. Vara o petrece la Băile Tușnad, încercând să-și recupereze sănătatea, însă fără rezultat. Se întoarce acasă unde se stinge din viață pe 29 august 1893, la vârsta de
Ion Popovici-Bănățeanu () [Corola-website/Science/303553_a_304882]
-
descoperit pasiunea pentru pictură. La vârsta de 18 ani merge la o școală de artă din Budapesta, unde studiază și este influențat de pictori faimoși precum profesorul Ede Balló, Greguss sau Bertalan Székely. În aceeași perioadă tatăl lui Ștefan se îmbolnăvește foarte tare și nu mai poate să-l susțină financiar pe acesta. Moare în 1910. Pentru a-și putea continua studiile, Ștefan găsește o slujbă de tutor la o familie bogată din Budapesta. Primele picturi i-au fost cerute de
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
tatălui ei, Elena a vizitat pentru prima dată țara, din care până atunci cunoscuse doar Atena, Corfu și câteva orașe mai mari. Împreună cu regele și principele Alexandru a vizitat câmpurile de luptă macedonene. În mai 1915, regele Constantin s-a îmbolnăvit foarte grav, fiind pentru mult timp în stare septică și inconștient; la insistențele poporului, icoana făcătoare de minuni de pe insula Tinos a fost adusă la palat, Elenei revenindu-i să o țină în apropierea bolnavului; într-adevăr tatăl ei și-
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
doctori. În acea perioadă, ea și-a dobândit numele de ""Lady with the Lamp"" (Femeia cu lampa), deoarece personalul infirmier făcea turul de noapte al saloanelor. Totuși, în momentul în care spitalul a început să funcționeze normal, ea s-a îmbolnăvit atât de grav, încât, după revenirea în Anglia, la vârsta de 37 de ani, a rămas paralizată la pat. Cu tenacitate și ambiție, ea și-a depășit invaliditatea, și a condus acțiunea de organizare a spitalelor de garnizoană din Anglia
Florence Nightingale () [Corola-website/Science/303822_a_305151]
-
caselor de la periferia Moscovei. La 28 octombrie 1571 Ivan se căsătorește pentru a treia oară cu Marfa Sobakina, fiica unui negustor din Novgorod, iar la 3 noiembrie are loc nunta fiului său Ivan cu Eudoxia Saburova. Țarina Marfa, care se îmbolnăvise înainte de nuntă, moare la 13 noiembrie 1571. De teamă că nu i se va permite cea de-a patra căsătorie, declară că n-a avut nici un contact carnal cu soția sa și cere Bisericii anularea căsătoriei. Se însoară la 29
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
Interzicerea lui Ludovic al VIII-lea a fost o încercare de a rezolva această problemă juridică care a fost o sursa constanta de fricțiuni între biserică și stat. În timp ce se întoarcea la Paris, regele Ludovic al VIII-lea s-a îmbolnăvit de dizenterie și a murit la 8 noiembrie 1226, la castelul de la Montpensier, la vârsta de 39 de ani. A fost succedat de fiul său cel mare, Ludovic al IX-lea al Franței.
Ludovic al VIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/303836_a_305165]
-
delegație oficială; și în ciuda aprecierii elogioase date de prof. dr. Vlad Voiculescu, Florica Bagdasar a fost „eliberată” din funcția de director și nevoită să predea pe loc dosarele și cheile Institutului. Șocul a fost atât de mare încât s-a îmbolnăvit grav, a fost internată multă vreme în spital (Filaret), a avut nevoie de o operație grea de plămâni, după care însă, în mod miraculos, a început recuperarea. Între timp articolul din "Scânteia" a fost „prelucrat” în sesiuni speciale la toate
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
primii 25 de ani. În India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populația din acea epoca, atingând o rată a mortalității de 20% în unele zone. În armată indiană, cel putin 22% dintre soldații care s-au îmbolnăvit au murit. În Statele Unite, aproape 28% din populatie a suferit gripă și 500-675 mii au murit. În Marea Britanie au murit 200.000; Franța peste 400.000. În Alaska și Africa de Sud, au murit comunități întregi. În Australia au murit 10.000
Gripă spaniolă () [Corola-website/Science/304030_a_305359]