7,391 matches
-
stare să se ridice de la pământ, i‑au pironit și‑i pironesc de lucrurile pământești și cele făcute de mâna omenească, iar pe cei ce înaintează spre contemplarea celor dumnezeiești îi ocolesc și, dacă nu dau dovadă de o judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită de patimi, îi atrag la impietate” (1 Apol. 58). În lupta sa înverșunată împotriva falsei gnoze creștine, Irineu avea să reia multe dintre argumentele predecesorului său, în primul rând, principiile demonologiei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epideictice, adresată unui frate, pe nume Teofil, preocupat de nouissimae res. Hipolit îi scrie (1, 1‑2): Întrucât ți‑ai exprimat dorința, iubite frate Teofil, să fii lămurit cu precizie asupra subiectelor pe care ni le‑ai propus, am socotit înțelept ca, adăpându‑ne din belșug, ca dintr‑un izvor sfânt, din Scripturile dumnezeiești, să‑ți punem sub ochi rodul cercetărilor, pentru ca să te bucuri nu numai adunând aceste [lucruri] în auz, ci, examinând faptele înseși, să poți slăvi întru toate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a cărui istoricitate se îndoia oarecum, ci, pur și simplu, diavolului. Al treilea fragment, din Iezechiel, denunță imensul orgoliu al regelui Tyrului, amintind, spre sfârșit, numele lui Daniel: „Socoți că ai o inimă ca a lui Dumnezeu. Ești oare mai înțelept decât Daniel?”. Pasajul ne pare mai degrabă un pretext pentru a intra în miezul problemei, adică pentru a începe exegeza capitolelor 2 și 7 din cartea Daniel. Considerăm semnificativ faptul că Hipolit se mulțumește doar să citeze profețiile de la Isaia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este Mesia; și asupra creștinilor, pe care îi va întoarce de la adevărata credință, impunându‑le circumcizia. Potrivit interpretării lui Victorin, el va fi un avatar al lui Nero, dar un Nero pervers (viciosul de odinioară va deveni aproape un ascet înțelept), imposibil de recunoscut de cele trei categorii de victime. Elemente importante din scenariul hermeneutic al pannonianului vor fi reluate de Commodian în poemele sale apologetice. În loc de concluzie, să îl cităm din nou pe M. Dulaey care, după ce admite influența lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfinția ta afirmi despre fiara ucisă de la Daniel, despre domnia celorlalte fiare și, printre aceste lucruri, despre venirea Fiului Omului pe norii cerului, lucrurile acestea, spui sfinția ta, sunt limpezi pentru cei ce înțeleg Scripturile. Dar, dacă ești cu adevărat înțelept, atunci învață‑ne cum să aflăm timpul venirii Mântuitorului, ca să știm în chip sigur” (cap. 3). În cartea a XX‑a a tratatului De ciuitate Dei, el va propune o interpretare proprie, de care ne vom ocupa în cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deși prezintă riscul „lenei”, al platitudinii existențiale. Cel care a fixat parusia la celălalt capăt al istoriei sfârșește prin a neglija rugăciunea și a cădea în deznădejde. Augustin se vede pe sine în situația, ideală, în opinia sa, a „ignorantului înțelept”; totodată, el nu își ascunde simpatia pentru credința într‑o parusie eshatologică târzie. Al treilea personaj al parabolei spune: uigilemus et oremus, quia et brevis et incerta est ista vita, et nescimus tempus quando uenturus est Dominus. Este vorba, de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu este în egală măsură și drept, are aceeași soartă ca primul, pierzând calitatea de Dumnezeu. Și apoi, cum pot ei să îl proclame Tată al tuturor lucrurilor, dacă nu‑i atribuie și puterea de a judeca? Căci, dacă este înțelept, el este de asemenea judecător (probator). Or, nu poate fi conceput un judecător lipsit de puterea de a judeca (iudiciale), iar această putere atrage după sine dreptatea (iustitia), pentru ca examenul să fie făcut cu dreptate. Astfel, dreptatea cheamă judecata, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
micșorează, căci el mântuiește pe cei pe care trebuie să îi mântuiască și îi judecă pe cei care merită să fie judecați; iar această dreptate nu este crudă, fiind precedată și prevăzută de bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii; dacă ia decizii, trebuie să aibă spiritul dreptății, adică să fie înzestrat cu facultatea de a judeca. Judecata este însăși expresia înțelepciunii. În consecință, dacă adepții lui Marcion cred într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii; dacă ia decizii, trebuie să aibă spiritul dreptății, adică să fie înzestrat cu facultatea de a judeca. Judecata este însăși expresia înțelepciunii. În consecință, dacă adepții lui Marcion cred într‑un Dumnezeu înțelept
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii; dacă ia decizii, trebuie să aibă spiritul dreptății, adică să fie înzestrat cu facultatea de a judeca. Judecata este însăși expresia înțelepciunii. În consecință, dacă adepții lui Marcion cred într‑un Dumnezeu înțelept, atunci ei trebuie să creadă în mod necesar că acest Dumnezeu este și drept/justițiar. Pentru Irineu, credincioșii au fost deja judecați, în sensul că ei nu se mai tem de Judecata de Apoi. De asemenea, diavolul și acoliții săi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care este cea mai veridică: „Nu îmi este necunoscut, scrie el, faptul că oamenii cei mai învățați au susținut discursuri diferite asupra acestei probleme și că fiecare și‑a exprimat părerea în funcție de înclinația și talentul său. Și, cum nu este înțelept să judecăm părerile învățaților Bisericii și să preferăm unele altora, voi arăta părerea fiecăruia, lăsând cititorului deplina libertate de a hotărî care este expunerea pe care dorește să o urmeze” (Com. Dan. 9, 24‑27). Augustin adoptă interpretarea lui Iulius
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează cartea prin alte personaje, răzvrătiți spontani, credibili, dieci isteți, oșteni credincioși și jupânese înțelepte. Și aici, prin toți porii, romanul primește poezia basmului. Presvitera Olimbiada e o Sfântă Vineri înconjurată de viețuitoarele ajutătoare care îi stau în preajmă, Moș Petrea, Căpitanul, e un fel de Sânt Ilie, stăpân pe foc. Nu lipsește nici dragonul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
lui Ivașco Băleanul, ce au fost mare logofăt, anume Gligorașcu postelnicul” [L.C.], „întru acest an Șărban vodă au făcut nuntă mare și cinstită, măritând pă fie-sa Smaragda după Gligorie postelnic Băleanul...” [C.B.] -, tentativă nereușită, fiindcă tânăra soție („frumoasă și înțeleaptă, foarte o iubiea tată-său”) n-a izbutit să-și facă prea multă vreme („scurtă bucurie”) fericit bărbatul (și el remarcat prin „politiile și frumusețea și înțelepciunea” lui), „cinci luni numai au fost amândoi”, căci „viind Zmaragdei boală grea și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Tudosia, fiica lui Toader Boul; îi venea, deci, cumnat lui Gheorghe Ștefan 197 - și pe serdarul Ștefan (însurat cu Dafina-Ecaterina, fosta soție a marelui vistiernic Dumitru Buhuș - deîndată ce a aflat că sunt amestecați în uneltirea condusă de Gheorghe Ștefan. înțelept și știutor al rosturilor politice, marele vistiernic Iordache Cantacuzino, mentorul lui Miron Costin, a deplâns aceste crime tardive. „Iară în al doile anú - notează Neculce - au tăiat Duca-vodă pe trii boieri, anume pe Vasâlie Gheuca vel-visternic și pe Gheorghie Bogdan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stancăi - pe beizadea Radu Iliaș, posesor al unor deprinderi greu de suportat („Sărac era foarte [viețuia la Istambul - nota mea, D.H.M.], iar domnul l-au îmbogățit, blând să arăta dentăi și vin nu bea; să părea tuturor că va fi înțelept, dar pă urmă îmbogățindu-se și învățându-se a bea și vin, s-au făcut foarte rău și vrăjmaș și crud atâta cât cu mâna lui mulți oameni au omorât, pentru care D-zău i-au scurtat viața și s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marele paharnic Gonțea (singurul dregător în epocă ocupant al rangului acestuia din 1568 până în 1583) și fiul său Neagul și-au lăsat toată averea jupâniței Vișa, admițând ca „ea să fie volnică să dea averile [...] cui va voi ea”. Prevedere înțeleaptă, căci, în 1584, în ziua de Paște, capul marelui paharnic va cădea din porunca Domnului. Voievozii întăreau hotărârile cu caracter testamentar luate de boierii lor. Radu de la Afumați confirma un act prin care „nimenea să nu aibă amestec, ci să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Că era pline [în vremea lui Gheorghe Duca] închisorile de boieri și grosurile de cei săraci de-i bătè și căzniè cu capeteli pen garduri, și leșinați de foame, și bărbați și femei. Și muriè prin grosuri” (Ion Neculce). - „Acest înțelept om [este vorba despre Nicolae Mavrocordat], în țara Românească s-au purtat de tot rău și împotrivă. El mai întâi, după prăpădenia acelor mai sus arătați bătrâni Cantacuzini, au adus și capigi-bașa și a vândut la mezat toate acele mișcătoare averi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a tuturor binefacerilor și a prosperității -, o preceptistică a înțelegerii și a armoniei, acea „stare de liniște” coincidentă cu ordinea. Operă grandioasă - înțelegem - sprijinită - de Voievozi binevoitori, carotată de Domni ostili, întreruptă de replieri și de refugii, articulată de fapte, înțelepte sau abile, caracteristice unui „stâlp mare care au sprijinit toate nevoile țării”, presărată cu acte de generozitate și curmată brutal de un Voievod orgolios (și el îndatorat marelui postelnic) și de mașinațiunile celor două „vase réle” - unul „românesc” (Stroe vornicul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și cu multe lácrămi i să ruga ca să să milostivească”. Pledoaria, un foarte bun discurs de înduplecare bogat drapat în promisiuni și angajamente, își atinge ținta și crunta decizie este schimbată (este mântuit și Gheorghe Ghica). Meritul aparține în întregime înțeleptului boier: „că pre acel Costandin foarte-l avea Chiupriuliul iubit, căci îl aflase că grăiaște drept și ține cu raiaua împăratului și pohtéște bine săracilor”. Cronicarul își poate îngădui acum - savurând victoria - să vorbească istoriei: „Avut-au săraca de țară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei Stanca, Maria Logofeteasa, ce fusese măritată cu Radu Crețulescu și acum era văduvă, și de băneasa Ilinca, nevasta lui Vintilă Corbeanu (N. Iorga)328. „Cu limbă de moarte” - zice Nicolae Iorga - „Elina întări hotărârea ei din 1681, de mamă înțeleaptă și nepărtenitoare, prin care se feria averea din greu adunată, păstrată cu luptă și răscumpărată în suferință, a cărei creștere o priveghease până la urmă.”329 A repetat acea decizie (redactată în termeni ce țineau cont de tradiția juridică a familiei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părtinitoare 337), contestate mai cu seamă din motive izvorâte din procesul de redactare (chiar dacă „popa Ștefan” le-a confirmat oponenților că, în momentul alcătuirii testamentului anterior, mama Cantacuzinilor era „în toată firea, cu limba năsmintită, în mințile céle bune și-nțelepte, care le-au avut din tineréțe până la bătrânéțe”). Iorga le-a rezumat: „[...] așa-zisa diată din 1681, întărită în 1686, nu a fost auzită de nimeni ca viind din partea Elinei, ci a fost culeasă din șoaptele ei de Brâncoveanu ...”338
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el moare în 1601 - avea numai 36 de ani-, probabil la Istanbul). L-a salvat maică-sa - zice cronicarul: „După mazâliia lui Gavrilă-vodă, au dat domniia iar Radului-vodă, fecior Mihnii. Acest domn, cum am auzit den bătrâni, au fost om înțelept foarte, și învățat, grecește, letinește, frâncește; carele la Padova au învățat, fiind fugit de frica turcilor. Că, după ce s-au turcit tată-său (au de voie, au de nevoie, Dumnezeu știe), mumă-sa l-au trimis la Sfetagora, la Mănăstirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ele sunt depășite una câte una, căci de partea voinicului se află o forță pozitivă (călugărul - sfântul, care îi oferă diverse „auxiliare”: o suliță, o verigă de aur) și un adjuvant miraculos - o iapă, pusă la dispoziție de același donator înțelept. Călugărul va avea intervenții decisive, căci, capturat de mama malefică (legat cu funii de un stâlp, băiatul „se suce o dată și funiile se rup”; va fi apoi imobilizat cu „lanțuri grele, cât piciorul de groase și cu funii de mătasă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cea maică bătrână, Cu brâul de lână, Cu iia de sârmă, Cu păr de cămilă Cu doi dinți în gură450, mama lui Din Costandin, „muma lui Vâlcan”, mama Kirei, mama lui Corbea („Babă/ Slabă/ Și-n focată,/ Dar la minte înțeleaptă,/ La cuvinte propiată/ Și-n zarafir îmbrăcată”), care îi ducea fiului merinde la temniță 451, „muma strinului” („Cea mumă bătrână/ Lu strinu ești mumă!”452), mama din Păcurari străin („Și vi-ți întâlni/ O mamă bătrână,/ Cu cârpă de lână
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]