4,058 matches
-
Tot așa eram și eu acum vreo paișpe-cinșpe ani, și poate tot așa o să fie și brotacul ăsta adormit, peste paișpe-cinșpe ani. Ca mâine ai să-l vezi... Da, trece repede, prea repede a trecut și nici n-am știut Încotro a fugit. Unde s-a dus? Îmi fuge și acum somnul o dată cu privirea lunecându-mi pe torsul slăbănog, la fel de ciocolatiu ca al lui văru' Laur, dar numai dâmburi și scobituri, ca o prelungire firească a căpățânii mele colțuroase și Îmbibându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
două săptămâni și mă uitam la el ca și cum Îl vedeam pentru prima oară. Măcar că-i tot ăla, vechiul meu tovarăș de baros, de tuburi și grilaje și camioane, abia acum știu cu adevărat cu cine am de-a face și Încotro m-a dus boala lui de cap pentru care nu s-a Învrednicit barem să-și procure o diplomă d-aia ca a lui văru' Laur, care ăsta s-ar putea să fie mai Întreg la minte și decât mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de să dai să fugi și să nu te mai uiți În urmă, s-o ții tot Într-un galop nebun spre un loc unde nu-i durere și Întristare. Să scapi odată de grajduri și țarcuri și hangare, și Încotro? Aia e, că n-am fi stat noi de handicapatu’ ăsta dacă n-am fi fost cu pula la cur că ne caută pentru ce-am făcut. Ce mare chestie om fi făcut? S-ar zice c-am jefuit și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo cu Florinel. Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
are un leuț chior. Ce are de gând În definitiv? O avea și el niște tovarăși de nădejde prin orașul ăsta, care să ne arate și să ne ajute... Păi vedeam că orașul e pustiu, și ce dacă-i pustiu? Încotro o luăm și pe ce ne bazăm? Hansi ar trebui să știe. Păi Pepino, da, observasem și noi că ăsta luase ieri lichidarea de la centrala lui termică, și tot În nădejdea banilor văzuți la Andrei, sărise ca un dobitoc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pavată cu piatră cubică. Ne Întorceam În același oraș părăsit, nu era țipenie de om sau mașină, și totuși am văzut câteva lumini aprinzându-se pe la ferestrele caselor cu trei etaje. Până să ne dumirim bine ce se Întâmplă și Încotro s-o luăm, după colț ne-a ieșit În față un tip În canadiană neagră. A zis ceva de acte, să i le dăm la control, și numaidecât a luat-o cu stai că trag. Am dat să ne Întoarcem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și taburile din urmă Își croiau alt culoar, strivind poporul și stârnind zbierete și vaiete de moarte. Rafalele s-au Întețit o dată cu balamucul claxoanelor și al clopotelor de tramvai, dar n-am văzut Încă pe nimeni căzând Împușcat. Fugim care Încotro prin perdele de fum și ne repliem În grupuri pe lângă ziduri. Undeva În capul bulevardului sunt soldați În uniforme verzi și albastre și negre, infanteriști, marinari, pompieri, grăniceri, parașutiști, pompieri, scutieri, un popor numeros Înarmat cu toate neamurile de armament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Securitatea tocmai le-au verificat și-au văzut că merg brici. După indiferența cu care mă asculta, neîncetând să bată cu ciocul șurubelniței În ciment, nu-i spuneam o noutate. Știa. O ținea Însă pe-a lui, n-avea Încotro, iar eu n-aveam decât să-l susțin. - O să ieșim din nou, o să-i dăm din nou jos... - O să le dăm iarăși foc, o să-I stârpim definitiv de astă dată... Carol mi-a spus că l-a văzut pe Pepino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei, sau poate dintotdeauna fusesem un popor format dintr-un singur ins fără căpătâi, bântuind Încolo și-ncoace prin lume fără nici un fel de obligație față de ceva sau cineva anume. Umblam din nou fără țintă și probabil că iarăși uitasem Încotro pornisem, dar aveam destui bani din ce-mi lăsase Steluța ca să mă pot socoti la adăpost pentru vreo două luni de acum Încolo. Altădată aș fi folosit timpul ăsta ca să scriu romane pe care nu sunt În stare nici eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încercasem până acuma și nu-mi trecuse vreodată prin cap că mi s-ar oferi ocazia. Era poate mai mult decât o metodă de a te menține pe linia de plutire, iar pe de altă parte nici nu prea aveam Încotro. Cam tot pe atunci, Ortansa a rămas gravidă și mi-a spus că ține foarte mult și-i hotărâtă, bineînțeles, nici eu n-aș fi dat cu piciorul; toate se vor schimba În bine de-acum Încolo. Nu mai suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Primul meu roman a stat aproape trei ani sub regimul Ceaușescu și patru ani sub regimul Iliescu. Când a apărut, În Editura Calende nu mai era nimeni din cei pe care-i pomenisem odinioară acolo. Suflul Revoluției le aruncase care Încotro pe jigodiile alea comuniste. Redactora Bruescu Ștefania devenise Între timp președinta unei fundații de cultură națională subzistând din fonduri guvernamentale Întru prosperitatea celor care o conduc, În vreme ce fostul director Gheorghe Restoiu stătea deja pe picioarele lui, ca director și acționar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
folosea nimănui și care deja nu-mi mai folosea nici mie la nimic. Însă penibilul n-ajunsese Încă la punctul unde mă simt Îndeobște la largul meu, iar altceva nu-mi rămânea de făcut și n-aș mai fi avut Încotro, după ce biata femeie catadicsise să mă scoată la lumină din demisolul meu pe banii contribuabililor, pentru că eu nu eram ministru, parlamentar sau director de ziar și nici măcar pensionar. Nici ziarist nu mai eram, fiindcă Între timp devenisem romancier profesionist și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cultură. Cultura și literatura se duc de râpă, iar fondurile alocate de Ministerul Culturii pentru cultură sunt de râs, da, cu toții sunt niște bestii comuniste care aleargă cu limba scoasă numai după bani și funcții, da’ uite că n-aveam Încotro și trebuie să ne ajutăm cu ei. Ne ajutăm unii pe alții, da, o mână spală pe alta și amândouă freacă părțile rușinoase, așa că nu aveam altceva de făcut decât să amânăm din nou pentru luna viitoare, când precis vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bun. * Astfel am ajuns cu noaptea-n cap pe plaja asta, ca să-mi caut desigur de lucru. După ce le-am lăsat ieri Ortansei și lui Gabriel o sută nouăzeci de mii din banii Uniunii Scriitorilor din România, habar n-aveam Încotro o voi lua cu zece mii de lei În buzunar. Cu zece mii de lei am cumpărat cândva un loc de veci ca-n povești pentru mămica mea Felicia, să crape fierea-n surorile ei, și mi-a mai rămas și ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poporul pentru ei și peste tot miroase și pute. N-ai să scapi În veci de duhoarea asta. Vuietul brizei răscolea nisipul stârnind vârtejuri de-a lungul plajei, dar marea era liniștită În larg. N-ai unde să scapi și Încotro să fugi. Va fi desigur o zi superbă de plajă. O aștept lungit pe nisip În pielea goală, cu hainele strânse sub cap drept pernă. Oh, Doamne, pe banii cui Îmi fac eu acuma de cap? Am băut două beri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
i-a spus și l-a rugat cu ceru’ și cu pământu’, dar Laur n-a vrut să rămână cu el În Germania. Aveam alte probleme, alte treburi, vere, ce naiba treburi și probleme? Eh, lasă, s-au dus toți care Încotro, da’ bine că ne-am găsit noi doi. Apăruse lângă masa noastră un băiețel blond cu ochelari ca niște lupe, cu un cercel Într-o ureche și o bridă de piele neagră bătută-n ținte pe Încheietura mâinii drepte. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-o iei. S-o vezi cum muncește și la sapă și la târnăcop ca și-un bărbat. N-ai s-o auzi niciodată plângându-se. Numai cu nămolu’ nu-i pică prea bine, da’ se-nvață că n-are Încotro. Ie trecută prin multe și ea. Are o fetiță de trei ani pe care i-o ține mă-sa acolo-n Făgăraș, și chiar dacă Laur n-a apucat s-o vadă, deja se consdideră tac-su. O să ieșim toți, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un asemenea proces vor trebui formate și activate alte abilități și conduite, pornind de la înțelegerea și asumarea viitoarei realități: "noi sîntem și ei". Prezumția omogenității va mai putea fi angajată numai în discursurile retrospective nostalgice ale celor care nu înțeleg încotro ne îndreptăm sau ale celor care, deloc inocent, doresc să valorifice politic temerile privitoare la "marea schimbare". Devenită în fond o unitate confederativă (cu toate provocările care decurg de aici asupra canonului fundamentelor sale politice, elaborate pe temeiul suzeranității naționale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
să ia cu asalt Castelul Dublinului, sperînd că prin acest gest va provoca o rebeliune în întreaga țară. După ce grupul de răsculați a ucis un magistrat englez întîlnit din întîmplare pe străzile Dublinului, mișcarea s-a destrămat, fiecare fugind care încotro. Emmet a fost arestat și condamnat la moarte. Înainte de a fi executat, a rostit o cuvîntare fundamentală pentru gîndirea naționalistă republicana irlandeză, în care spunea: "să nu lăsați pe nimeni să-mi scrie epitaful ... Abia atunci cînd țara își va
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
studenții străini. [Grigore Brâncuș, Adriana Ionescu, Manuela Saramandu, Limba română. Manual pentru studenții străini. Anul pregătitor - semestrul I, Buc., 1981].în: Forum, 24, nr. 2, 1982, p. 191-192. [160] MÂRZA, DAN, [La rubrica: Cultivarea limbii române în școală] Limba română - încotro? în: Tribuna, 26, nr. 22, 1982, p. 2. [161] MATEI, MARIA, Limba și literatura română. Scop comun - metode diferențiate TribSc . 26, nr. 245, 1982, 8. [162] MATEI, N. C., învățarea citit-scrisului și dezvoltarea capacităților creatoare, înv Cl IIV, 1982, 72-78
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
În aceeași culoare roșie, acoperite cu frunze de palmier sau trestie. De aici se coboară pe o cărare spre gheizerele de pe platoul vulcanic, care scot jeturi de vapori și fum la zeci de metri Înălțime, asemenea dragonului mitologic. Nu știi Încotro să privești mai Întâi! Ești amețit și fericit că ai avut ocazia să fii martor la explorarea unui aspect al miraculoasei naturi. Un tablou dantesc, o Noapte a Valpurgiei! Intrarea spre Infern, cu miros pronunțat de pucioasă!!! „Această activitate hidrotermală
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cele două capitole ale gramaticii sale din 1787, „Păntru construcțione figurată” și „A cărții a doua”, partea aIV-a, păntru poetică. Semnele romantismului se fac ușor simțite, punte între vechiul ideal de artă și un altul, nou, este aruncată.Ințelegând încotro merge veacul lor, scriitorii, producători ai literaturii, se arată receptivi la elementul noului, căruia, timid încă, îi înlesnesc pătrunderea. Anul 1830 deschide, în istoria preocupărilor pentru teoria și practica artistică o etapă nouă.Instituțiile culturale, înființate la începutul secolului, se
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
a acatistului/pomelnicului astfel inscripționat diferă însă în funcție de individul practicant al gestului. Consecințele pe termen mediu și lung sunt încă nebănuite. atașată de un cărucior de copii, model 1980, pe care se găsea o pancartă pe care scria „Agricultura României, încotro ?”. Multe dintre vestele de ploaie, șepci, umbrele etc., inscripționate cu numele centrelor sindicale, au fost abandonate înainte de urcarea în autobuze. Obiectele au fost imediat preluate de către cerșetorii ce abundă în zonă și de vânzătorii ambulanți, ca o veritabilă pradă de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de autobuze, nici nu găseau loc pe străzile astea din jur. Acum, trenul este foarte scump, aproape un milion ne costă, domnule, să venim până aici, iar cei tineri nu mai sunt cu gândul la Biserică, s-au risipit care încotro, i-a bătut vântul. Au mai rămas doar copiii ăștia, dar pleacă și ei, nu-i așa, Georgiană fată ?”. Georgiana nu spune nimic, mănâncă dintr-o înghețată cilindrică, multicoloră, pe care a primit-o de pomană de la un domn bărbos
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unor "idei principale" pe care Stalin le-ar fi "dictat personal", iar "documentele incriminatoare" care ar fi trebuit să dovedească "vinovăția lui Tito și injustețea politicii Partidului Comunist din Iugoslavia" nu au mai ajuns niciodată la București. "N-am avut încotro!", ar fi afirmat Dej (Sfetcu: 2008, 337-338). În perioda post-stalinistă relațiile dintre București și Belgrad se normalizează treptat, pe măsură ce noul lider sovietic Nikita Hrușciov face tot posibilul pentru a reintegra Iugoslavia în "lagărul socialist". "S-au reluat relațiile prietenești și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]