4,842 matches
-
demnă de un adevărat voievod, cu sabia în mână, în luptă, singur, și singur chiar, potrivnic unei întregi oștiri: îl obsedează moartea împăratului Constantin Paleologu, căzut eroic cu spada în mână, nevrând să supraviețuiască căderii Constantinopolului său: Nu poți fi înfrânt, dacă lupți până la moarte". De fapt, era o sinucidere deghizată, glorioasă însă, ce-i salva onoarea, demnitatea, rămânând în viitorime un Ștefan Voievod neînfrânt, cu aureolă de martir, ce-i satisfăcea și orgoliul, mândria nemăsurată ce-l făcuse să greșească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăruită oamenilor: "Nu dai nimic dacă nu te dai pe tine însuți"; înfăptuirea a ceva ce n-a mai fost făcut de nimeni. Nu contează că n-ai reușit. Important este că ai încercat, că ai cutezat, chiar dacă ai fost înfrânt. Nu aspira către glorie, ci către împlinirea unui destin. Conflictul este cu atât mai dramatic, cu cât aflăm că personajele, evenimentele sunt reale, au girul autenticității documentare, al "adevărului istoric". Prin încorporarea în proză, în dialog, a documentelor de epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa aceea, coviltirul în flăcări al unui chervan răsturnat se prăbușește. Bătrânul a tăcut. Mihail se agață de cămașa de zale a Măriei sale, îl trage cu disperare: Pentru numele lui Dumnezeu!! E zadarnic!!... Calcă peste mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
măă!! Nu pot!! Rămân cu voi!! Aici, la Valea Albă!! Cu sabia!! Așa vreau eu!! Se apără cu sabia și se face gol în jur. Acoperim noi retragerea!! strigă ei. Rămânem noi!! E zadarnic, Măria ta!!... Totul e pierdut!! Suntem înfrânți!! Să buciume!! Vă rog!! Și eu!! se milogește Ștefan. Rămân!!! Împreună!!... Aiaia Allah!!!Allaaah!!! Și... și Moldova cui o lași?! strigă Mihail. Cui?! Tușește. Un val de sânge îl îneacă... Tușește. Scuipă sânge. Ștefan, împietrit, tace. De piere Ștefan, piere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeule... Ștefan, istovit, cu ochii pironiți în gol, îngână răgușit: La Valea-Albă... începe el, dar se lasă să cadă pe lăicioară, sfârșit, cu umerii pleoștiți, cu ochii goi, pierduți. "Văleatul 6984 de la zidire, 26 a lunii Cuptor, Vodă Ștefan fu înfrânt de către turci, la locul de-i zice Valea-Albă..." Așa vor izvodi prin letopiseți. Un tunet se rostogolește bolovănos, prelung, undeva departe... Își îngroapă fața în palme și cu glas înăbușit, sugrumat, bolborosește: "Și atât de mulți au pierit, cât au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima suflare am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o fulgerat c-o privire de m-or trecut toate răcorile: "Aiasta să n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat el printre dinți trăgând spada. Și, înfigând pintenii o sărit cu calul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce s-ar face Luminăția sa, dacă Puterile Europei i-ar urma exemplul și s-ar uni să-i steie împotrivă? El trebuie să dovedească Lumii, și încă repede -, că: Nu se poate!". Că El Fatih, Aliotmanul "nu pot fi înfrânți!". Îl cunosc prea bine pe Mahomed, ca să nu știu ce va face. Va jura pe Coran, răzbunare! Cruntă răzbunare! O asemenea rușine nu se iartă, nu se uită, nu se spală decât în sânge! Degrabă se vor scula și vor veni. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
speriat de amenințările lui Vodă. Suntem datori și la Sighișoara pentru cele cinci bombarde... Și pentru iarba de pușcă, genovezilor... Și pentru brăzdarele cele de fier... Parcă Măria ta nu știe... Da! Fără "pâinea noastră cea de toate zilele", suntem înfrânți înainte de a scoate spada... Să ai! Dacă n-am, o ține vistiernicul. Fantastic! L-ați auzit?! Unde s-a mai pomenit ca Domnul să poruncească și... și un prăpădit de vistiernic să cuteze a se pune potrivnic? N-am!", atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâna un semn de bun rămas, și-a făcut o cruce mare, a scos sabia și-a pornit spre Poarta Sfântului Roman. Ne-am agățat de el. "Ce vrei să faci?!?! am strigat noi. E zadarnic!! Totul e pierdut!! Suntem înfrânți!!" S-a smuls din brațele noastre și a izbucnit în hohote mari de râs. Atunci, am crezut că și-a pierdut mințile... Curând, am înțeles tâlcul adânc al cuvintelor lui. "Înfrânți?!?!" a strigat el. "Înfrânți?!?!" îi smulge Ștefan cuvântul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohote mari de râs. Atunci, am crezut că și-a pierdut mințile... Curând, am înțeles tâlcul adânc al cuvintelor lui. "Înfrânți?!?!" a strigat el. "Înfrânți?!?!" îi smulge Ștefan cuvântul și continuă pradă unei emoții puternice, tremurând: "Nu! Nu poți fi înfrânt dacă lupți, dacă nu te lași până la moarte! Poți fi ucis! Înfrânt însă, niciodată! Niciodată!" Chiar așa a spus. Cuvânt cu cuvânt. Parcă ai fi fost de față, Ștefane, se minunează Țamblac. Într-un fel... am fost, spune Ștefan, încetișor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și plângeam. Plângeam pentru Constantinopol, pentru Constantin, pentru omul și împăratul pe care-l cunoscusem cu adevărat abia în dimineața aceea. Și plângeam amar, de durere și de rușine, rușine ce mă încearcă și astăzi, încă... "Nemuritorii" nu pot fi înfrânți, șoptește Ștefan. Și... și cu Împăratul?... Cu Constantin?... Zi mai departe... Ce a urmat? Dincolo de moarte nu mai urmează nimic... încearcă Țamblac să scape. Nimic... O moarte poate să fie un început. Uneori, "Nemurirea". Te rog, Ioane... -Ți-am povestit. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe sine. Constantin aparținea veacurilor. Oare... oare trebuie să mori ca oamenii să-și dea seama cine ai fost... și ce au pierdut? Ștefan, privind în gol, murmură obsedat: "De nu te lași, și nu te lași, poți fi omorât; înfrânt însă, niciodată..." A murit în picioare. Cu sabia... Nu! N-a murit! Sunt oameni ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de tot, trăiești în ei, ani și ani, poate veacuri și veacuri... * Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vitreg Ștefan, a uneltit să-l otrăvească pe Iliaș, ca să-și vadă feciorul încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat-o de păr și a înecat-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-și răzbună mama, arzându-i lumina ochilor cu fierul înroșit tortură de la bizantini învățată. Iliaș, cu ochii scurși, a orbecăit ani și ani pipăind zidurile Sucevei, blestemând de ură neputincioasă, până și-a făcut sama aruncându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și l-ar ajuta pe Ștefan, un principe atât de vestit; ceea ce ar fi de folos nu numai întregii Creștinătăți, dar mai cu seamă Poloniei, ce va avea mai apoi a da piept, singură, cu turcimea, dacă Doamne ferește -, va fi înfrântă Moldova". Iată adevărata, viteaza și prea cavalereasca Polonie! ridică glasul cu însuflețire Ștefan. Mai cu seamă episcopul Dlugosz. Tot tu, bunule Pater? Cum aș putea să-ți mulțumesc? Cazimir se teme să intre în horă, spune Vlaicu. A nu alege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a cincea oară! Te rog! Țamblac oftează și începe, în silă: Dacă nu te lași și nu te lași"... Să știi că mă doare povestea asta. Ștefan continuă, curgător, febril, pătimaș: "...Dacă lupți și lupți până la moarte, nu poți fi înfrânt..." Și... și mai departe?... Vom muri împreună..." Nu! Nu-i adevărat! Ați fugit! Toți! L-ați părăsit! A rămas singur! strigă Ștefan acuzator. Singur! Da... Am fugit... L-am părăsit... A rămas singur... -Singur cu spada! strigă Ștefan obsedat, fanatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și o sută ar fi bine... Nu! Nu!... Ajunge! Mai bine singur!... Singur împotriva unei Împărății!... Zidirea să dăinuiască, spune visător și privește undeva, departe. Să dăinuim... "De nu te lași și nu te lași până la moarte... nu poți fi înfrânt!"... Numai de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse, după mare mila ta!!"... Daniil intră. Ștefan se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu sfoară, ridică piciorul veselindu-se. Mai bine așa! E grozav chiar! Pune mâinile pe umerii lui Daniil. Îl privește în ochi, lung, adânc, în tăcere... Apoi, încetișor, vorbește: Dacă nu te lași și nu te lași... nu poți fi înfrânt"... Noi, Mușatinii, avem o vorbă moștenită din tată în fiu, cu care ne încurajăm mai cu seamă când mâncăm câte o trântaie: " Vom fi ce-am fost și mai mult decât atâta", rostește solemn și apoi pune un genunchi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se plece, fără să se frângă vreodată. Constantin Dragases Paleologul" Kostas Kyriazis, Constantin Paleologul * Pe Constantin și pe Ștefan i-a apropiat același Destin, aceeași luptă, aceeași încununare: ei aparțin veacurilor. Daca lupți, și lupți până la moarte, nu poți fi înfrânt". Împărăția Bizantină, ecoul Căderii Constantinopolului, a influențat Țările Române, încât Nicolae Iorga pe drept cuvânt a afirmat că Moldova a fost "Bizanț după Bizanț". CUPRINS Predoslovie 5 PROLOG GOLGOTA VALEA ALBĂ iulie 1476 21 A. A'NĂLBIT POIANA CU TRUPURILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu a fost iertat nici voievodul Petru Schiopu. Chiar în 1577, un oarecare Ion Pidcov, zis Potcoavă, dându-se drept frate cu Ion Vodă cel Cumplit, și-a adunat o oaste de cazaci și a pornit împotriva lui Petru Schiopu. Înfrângându-l, a ocupat scaunul Moldovei la 23 nov. 1577. Petru Schiopu a fugit în Muntenia, de unde s-a întors cu ajutor muntenesc și turcesc. Lupta s-a dat la Docolina, iar Ion Potcoavă - zis și Crețul - deși învingător, nu a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la Cetățuea, și în mănăstire încungiurându-ne ne-am bătut. Si întâmplându-să și o samă de tătari la sfânta mănăstire la Aron-Vodă, au venit și ei întru ajutor și am ieșit și noi din mănăstire, și dând războiu nemților...i-am înfrânt, și o samă dintr-înșii au căzut la robie, iar o samă au perit la războiu, care trupurile acelor periți s-au făcut movilă, întru pomenire vecinică... în care movilă este și Franță căpitanul, împreună cu alte trupuri.” - Este vorba de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
kilometri patrați, peste o treime din teritoriu, fiind siliți să cedăm Basarabia, plus nordul Bucovinei, precum și Ardealul de nord „bunilor” noștri vecini de la răsărit și de la apus. Ai auzit cum Franța, o țară mare și cu armată puternică a fost înfrântă de Germania în trei săptămâni de război. Ei bine, acum nu mai putem să avem sprijin politic și militar de la francezi și ai văzut cum rușii au ocupat în iunie Basarabia, fără ca noi să tragem măcar un foc de pușcă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la Cetățuea, și în mănăstire încungiurându-ne neam bătut. Și tâmplându-să și o samă de tătari la sfânta mănăstire la Aron Vodă, au venit și ei întru ajutor și am ieșit și noi din mănăstire, și dând războiu nemților...i-am înfrânt, și o samă dintr-înșii au căzut la robie, iar o samă au perit la războiu, care trupurile acelor periți sau făcut movilă, întru pomenire vecinică, deasupra trupurilor celor periți, în care movilă este și Frănță căpitanul împreună cu alte trupuri
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de ce Galata în plină Moldovă de ieri și de azi? Încă aud glasul năvalnic al poetului-ghid furat de istorie: Da, doar prin uriașa bogăție a prințesei născută în Galata Istanbulului, devenită ulterior soție a domnitorului Petru Șchiopul, s-a putut înfrânge cerbicia turcească. Cu prețul acesta s-a obținut tronul și odată cu el puterea de a transforma bunele intenții în fapte mărețe. Sacrificiul trebuia plătit, fie și prin adoptarea unui nume străin nouă. Galata se impune în ochii vizitatorului mai întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amprenta adversității dintre Liga Musulmană, partidul de guvernământ din Pakistanul de Vest, și o alianță bengaleză în fruntea căreia se afla Liga Awami. La alegerile guvernamentalele din 1954, Liga Musulmană, care deținea puterea politică încă de la independența Pakistanului, a fost înfrântă în Pakistanul de Est de Liga Awami, condusă de șeicul Mujibur Rahmaji. Dar conducerea de la Islamabad n-a acceptat ca Pakistanul să fie condus de un guvern bengalez, pe care 1-a suspendat. Generalul Ayub Khan a preluat conducerea directă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]