8,846 matches
-
și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul produs de acest nume familiar într-un loc atât de depărtat de sistemul solar era numai personal, așadar controlat. Fragilul sistem nervos al lui Ashargin nu reacționă la cuvântul "Venus". Figura îngustă a preotului era liniștită. - Avem câteva amănunte în plus. Nimic important. Enro se concentră. - Trebuie să facem ceva pentru această planetă, zise el încet. Dacă aș putea fi sigur că Reesha nu e acolo... - Nu era decât un raport, Excelența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
asta era compusă din oceane întinse presărate cu insule, și o navă aeriană apăru plutind deasupra copacilor, în stânga. Avea vreo cincizeci de metri lungime, un bot scurt și o grosime de zece metri. Ateriză ușor în fața lor. O lungă pasarelă îngustă lunecă înspre ei. Atinse nisipul la picioarele tinerei femei. Ea urcă degrabă. Îi strigă peste umăr: - Repede! Gosseyn trecu pragul, iar ușa se închise și mașina începu să urce. Viteza cu care s-a desfășurat totul îi amintea o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul. Nimic anormal în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau încă prea anchilozați pentru a-i permite să facă gesturi rapide. Exercițiul din spațiul îngust al "camerei" de somn păstra în stare de funcționare căile nervoase vitale, dar într-o măsură limitată. Dacă Gosseyn n-ar fi știut ce urma să se întâmple, acest lucru omenesc aproape lipsit de conștiință, ar fi putut cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
păturile. — Vai, Lanark, nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete se aflau un scaun, un pat de campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dincolo de acoperișuri erau șiruri de macarale cu carcase metalice printre ele. Trenul se îndrepta spre acestea, traversînd podul de peste apă. Fluviul era lat, cu cheiuri din piatră, iar pe fund era noroi crăpat de culoare kaki; un curent întunecat și îngust curgea în zigzag pe mijloc. Asta m-a îngrijorat. Am simțit, și încă am sentimentul acesta, că un fluviu ar trebui să arate altfel. M-am uitat în jos, într-o curte în care se aflau două carcase. Erau cilindri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
drumul pe lîngă tren. O siluetă măruntă alergă spre noi și trecu de muncitorul feroviar fără să-i arunce o privire. Se opri lîngă mine și-și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a unui prieten și armata ne dă pileala. — De ce? — Rațiuni de prestigiu. Armatei îi place să se facă plăcută. Lîngă trotuarul din fața cinematografului era parcat un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și camionul porni ușor. Sludden o strînse cu un braț pe Gay și cu celălalt pe Frankie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al doilea palier. La jumătatea lui, un triunghi de lumină apăru pe podea, venind dinspre o ușă întredeschisă. Se îndreptă spre locul acela, fără să i se audă pașii pe covorul gros, apoi se opri și se uită prin deschizătura îngustă. Se vedea o bandă verticală de tapet, pe care pîlpîia lumina. Lanark deschise larg ușa și intră. încăperea era o bibliotecă luminată de un foc viu care ardea sub o poliță sculptată. Deasupra rafturilor cu cărți ce acopereau pereții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ea tăcu. — Și te pot face să rîzi. Ea rîse încet și îl luă iar de braț. Se părea că intraseră pe o alee dintre două clădiri joase ca niște garaje particulare. Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă, cu un tavan mansardat și fără prea multă mobilă, dar era o încăpere plină de amprente personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-l vedea oglindindu-se într-un ghețar din munții din față. Nu se observa nimic altceva în afară de lumina solară și norul lăptos, cu un singur vîrf care răsărea din el. Pîrîuri ca niște fire argintii curgeau repezi prin văile înguste, spre pantele de jos și contururile albe ale cascadelor se prăvăleau din vîrfurile stîncilor în nori. Văzu că acest vîrf nu era un simplu con, ci mai multe creste laolaltă, despărțite prin văi. Una din văi avea multe lacuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urechile, la fel ca tine. Nu ți-am violat urechile. — Atunci de ce țipi? N-am țipat! — Nu te isteriza. — Nu mă isterizez. — Evident că nu ești calm. Lanark izbucni: — Cum să fiu calm, cînd... Și asurzi din cauza reverberației din domul îngust. își încrucișă brațele și așteptă înverșunat. Rumoarea se stinse, preschimbîndu-se într-un sunet metalic, prin care răzbătea, poate înu era sigur), ecoul unui hohot de rîs. — Vrei să plec? întrebă el în cele din urmă. Ea murmură ceva. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark se uită și văzu imaginea inelelor portocalii și aurii lunecînd spre el, iar în centru, o formă triunghiulară se balansa și creștea în dimensiuni. Părea a fi baza unei întregi mașinării care cobora. Nu era decît o idee mai îngustă decît stîlpul, pentru că dinspre pereți se auzea un zgomot de frecare, de parcă un colț metalic i-ar fi scîrjelit, la mai bine de o mie șase sute de metri depărtare, pentru că părea foarte mică. O strînse pe fată de mînă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tunel cu pulsații de căldură și luminozitate care curgeau spre el, dar își croi drumul împotriva curentului. Asta fu aproape imposibil pînă cînd nu se culcă la podea și-și făcu loc împingînd cu mîinile și picioarele în pereții tunelului îngust. După mai multe minute de luptă, reuși să parcurgă trei metri. „O, Rima!“ striga el, și începuse să-și lovească fruntea de podea plîngînd de frustrare, cînd presiunea încetă. Se ridică. înainte și în spate, tunelul devenise portocaliu-închis, iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un deal sub cuverturi cu genunchii lui, pe care și-i lăsa brusc cînd ajungeam în vîrf. Mai tîrziu se ridica și ne aducea micul dejun cu ceai, pîine prăjită și ouă. Era o casă de raport, cu o stradă îngustă și aglomerată în față și o curte cu asfaltul crăpat în spate. Dincolo de curte era digul unui canal, și în zilele însorite mama mă trăgea de curelele legate de hamul din jurul pieptului meu și ne cuibăream în iarba înaltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
place să-mi închid picioarele în cutiile alea tari și solide din piele. Le simt moarte. Nu-mi pot îndoi gleznele. Dar nu trebe’ să-ți îndoi gleznele! Așa, îți rupi cel mai ușor glezna dacă aluneci într-un loc îngust. Bocancii ăștia sînt făcuți înadins să țină gleznele strîns - o singură țintă poate susține glezna, piciorul, chiar tot corpul. — Ce pierd în siguranță cîștig în agilitate. — Așa, deci. Așa. De un secol cei care urcă în Alpi, Himalaya sau Grampieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de benzină pentru pereții ascunzătorii și le acoperiră cu linoleum întins peste stinghii de lemn. Tocmai terminau de umplut găurile rămase cu pînză de sac, cînd Thaw auzi pași și se uită în jur. Un păstor cobora pe o cărare îngustă, acoperită de ferigi, aflată la stînga lor. Bună ziua, băieți, zise el. Thaw începu să lucreze din ce în ce mai lent. Pînă atunci vorbise plin de entuziasm, acum tăcea și răspundea monosilabic. în cele din urmă, Coulter aruncă o bucată de țeavă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu o jucărie cu mecanism. Pe palier erau trei uși, una cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe un ton plîngăreț. Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vrea să vadă ce-ai lucrat. Thaw își luă o după-amiază liberă de la școală și merse la Bridgeton, îmbrăcat într-un palton proaspăt curățat și cu o mapă sub braț. Fabrica era aproape de fluviu și el coborî pe niște străduțe înguste, unde erau multe făbricuțe printre locuințe și depozite de deșeuri. Cerul era cenușiu și, dincolo de acoperișuri, Cathkin Braes părea turtit și întunecat, asemeni unui zid care închidea orașul, deși zărea siluetele copacilor proiectate pe linia orizontului. își aminti cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a două străzi. își îndreptă cravata, strînse mai bine mapa și împinse ușile turnante din alamă, sticlă și mahon sculptat. Holul de la intrare era un spațiu gol, cu o ușă mică inscripționată INFORMAȚII. Răsuci mînerul și intră într-o încăpere îngustă ca o pană, cu un pupitru și o bătrînă blocată într-un colț de o tejghea din lemn galben lustruit. — Da? zise doamna. — Am o programare; adică, sînt așteptat. Mă așteaptă domnul Tulloch. — Cum vă numiți? — Duncan Thaw, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de hîrtie din catalog și o cercetă... subiectul e Ziua de spălat și trebuie să conțină minimum trei figuri. Apoi le ordonă să ia hîrtie și o planșetă de la magazinul școlii, îi aranjă doi cîte doi în fața meselor înalte și înguste și se plimbă pe la toți cu un coș cu becuri arse, punînd cîte unul pe fiecare masă pentru a fi desenat în linii clare. Mai tîrziu merse printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i pe un ton liniștit și făcînd mici schițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu voce catifelată și bucle blonde. Se așeza lîngă ea în timpul orelor, îi dădea țigări și-i ducea planșeta dintr-un loc în altul. De obicei avea o expresie nerăbdătoare, copilăroasă. Cofetăria Brown’s din Sauchiehall Street avea o scară îngustă care cobora într-o încăpere mare cu tavan jos. Fumul de tutun și luxul fanat erau atît de compacte, că Thaw, ca un scufundător într-un salon dintr-un vas de croazieră naufragiat, simțea cum îi apasă urechile. într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
balul. — E vreun bal în seara asta? Nu, nu-mi pot permite să-mi iau bilet. — Recunosc că banii ajută, dar nu-ți bate capul cu biletul. Vino cu mine. Trecură de Grand Hotel, apoi dădură colțul spre o alee îngustă și neluminată care dădea spre o curte mică și aglomerată. Thaw recunoscu cu greu grămezile de cărbune, lăzile umplute pînă la refuz cu gunoi, navetele de lapte, bere și coșurile de pește. Drummond deschise o ușă. Intrară într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu ea. Ea o să rîdă și-o să zică: „E doar un copil!“. Căută un loc în care să se ascundă. Din toate coridoarele întunecate veneau șoapte intime, așa că deschise o ușă care dădea în balconul sălii de dans, un spațiu îngust în care se depozitau scaune. Acolo era un bărbat prăbușit, cu brațele pe balustradă și capul pe brațe. Era Drummond. Thaw nu-l văzuse niciodată singur sau deprimat. Drummond schiță un zîmbet și îi indică un scaun. — Ce faci, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]