4,963 matches
-
de moașă plină de instrumente pentru pictură. Annerose și cu mine aveam, în atelierul cu oberliht, un acoperiș deasupra capului și, când cerul era senin, stele pe care le puteam număra. Proptită pe patru cărămizi, salteaua de două persoane era întinsă într-un cadru metalic. Ziua și noaptea ne acompaniau de alături, atunci când eram un singur trup cu mai multe membre, flautele lui Geldmacher, care cânta în ritm de blues variațiuni ale unor cântece pentru copii. Până la începutul verii a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau gata cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu tuș de China diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându-se pe stradă și rufe întinse la uscat pe frânghii lungi. Femeia grasă de la balcon. Locurile goale lipsite de umbră. Mi-am cumpărat o pălărie de paie. Pentru fumător, țigările cele mai ieftine erau Nazionale, nu și când fostul soț al Dinei Vjerny, care-și savura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zace Berlinul. / Praful se ridică, / apoi iar acalmie. / Marea femeie a ruinelor este sanctificată.“ Totul se desfășura aici pe spații mai ample, avea un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între zidurile arse, întinse pe suprafețe mari. Rareori câte o clădire nouă, dar multe barăci și dughene de scânduri. Zadarnic se străduia Kurfürstendamm-ul să fie o promenadă elegantă. Numai pe Hardenbergstraße, între gara Zoologischer Garten și stația de metrou Am Knie, Piața Ernst Reuter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
considerat colecționar de tablouri de Morandi, iar pe deasupra, când am fost întrebați, am putut da asigurări că nu suntem „americani“, cele două doamne aeriene ne-au deschis drumul spre atelierul maestrului. Acesta nu avea însă de arătat decât pânze goale, întinse pe cadre, dar ne-a asigurat, chicotind ca un spiriduș, că toate tablourile încă nepictate - erau o duzină și mai bine - erau deja vândute, bineînțeles, unor „americani“. În veranda lui folosită ca atelier am văzut pe mese și pe rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o coală semnată de el. Am părăsit Bologna, orașul doct, roșu și gras. În Neapole am văzut, în apropierea portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo este evident nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și alte exemple ale neliniștii mele, și totuși acel du-te vino nu ar oferi o imagine precis conturată: nu reușesc să mă prind, sau dacă da, numai pe fragmente. Într-o fotografie stau lângă o sculptură de bronz care, întinsă pe înălțime, se aseamănă cu o pasăre și își are originea literară într-un poem în proză: „Cinci păsări. Copilăria lor s-a numit: să fii stâlp, să arunci umbră, să te faci plăcută fiecărui câine, să fii numărată...“ Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era limpede că aveau nevoie de un biolog marin. „Oare ce altceva se va mai dovedi evident, În retrospectivă?“ se Întrebă Norman. Îl găsi pe Levine aplecat peste balustrada de la babord. Levine venea de la Institutul Oceanografic din Woods Hole, Massachusetts. Întinse către Norman o mână umedă de transpirație. Arăta extrem de chinuit și, În final, recunoscu că avea rău de mare. — Rău de mare? Un biolog marin? — Eu lucrez Într-un laborator, spuse Levine. Acasă. Pe uscat. Acolo unde lucrurile nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la suprafața apei, susținut de o platformă-ponton. De culoare galben-strălucitor, arăta ca o cădiță pentru copii, așezată pe o punte din butoaie de motorină. O barcă pneumatică Zodiac Îl transportă pe Norman, care se urcă pe platformă și strânse mâna Întinsă de pilot. Acesta nu părea să aibă mai mult de optsprezece ani, arătând mai tânăr chiar decât fiul său, Tim. — Sunteți pregătit, domnule? — Bineînțeles. Mai pregătit de-atât, n-avea să fie nicicând. De aproape, submarinul nu mai arăta deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zgomot surd. Apoi, din nou liniște și din nou zgomotul. — Ce e asta? Întrebă Beth. Parc-ar fi de undeva dinăuntrul habitatului. Se duse la hublou și privi afară; aprinse reflectoarele de exterior. — Oh! făcu ea. Norman privi și el. Întinsă pe fundul oceanului se vedea o umbră alungită care se mișca Înainte și Înapoi, odată cu șocurile ritmice ale zgomotului. Umbra era atât de deformată Încât Îi trebui o clipă ca să Înțeleagă ce vedea. Era umbra unui braț omenesc. Căpitane Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
visului înainte de a gusta din carapacea timpului ce-mi domină în umbra senzorială a necuvintelor Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletele și să le spele inimile lor de durere, încercând să desfacă brațele aerului pentru a prinde din zbor gustul de sfere. Strigările gândurilor vor fi amestecate cu acea rugăciune dumnezeiască ce din când în când schimbă în trup amărăciunea întinsă pe o viață. Doamne, și cât de îndurător, să poți păși peste uitare alături de visul aproape sfârșit de o secundă îngerească ce stă să mediteze în RESPIRAREA NOPȚILOR. URMA INVIZIBILĂ A DRAGOSTEI Nu voi putea muri până când nu voi despărți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce mi te-a despărțit în două: o parte umbră de aer, unde-mi stăpâneam brațul sedus de fluviul mirific și o parte, NINSOAREA TĂCUTĂ A AMURGULUI, unde eu locuiam cu toate dorințele mele, veghind tot timpul cu ochii mei întinși spre universuri... Mă apropii de ceteatea luminii, unde cuvintele mai stăpânesc sentimentele, înconjurată sunt de un aer în care ai uitat cum mai încerc să exist... Și mersul meu ca un urlet sfâșiat de păsările mitului începe să-mi simtă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când în când deschise piepturi de lacrimi să poată pleca măcar o singură dată toată bogăția infernală a iubirii peste galaxia însetată a existenței
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce tălmăcește arderea în noapte Și gustă focul de dureri. Era o liniște prea castă În ziua ninsă de visări. Zăceam întinsă fără zgomot Și camera ca un tablou de dor Cu lungi ispite tălmăcind o toamnă Și mâlurile prea lungite-n sori. El a venit și-a sărutat în umbră Doar o plecare-n timp de univers Mă strecura prin ani
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În tăcere Elena Marin Alexe Natura din somn se trezește cu ramuri întinse spre nori în vișin un mugur plesnește resimt prin livadă fiori Ce vânt jucăuș dinspre dealuri înconjură satul vioi azi Milcovul fuge-ntre maluri și nu mai privește-napoi Prin viță se scurge lin viață pulsând între coardele vii tăcerea
?n t?cere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83332_a_84657]
-
doream să ajung la geamanduri. Ele sunt acolo unde apa este mai adâncă decât înălțimea unui om mare. Mai târziu, tata m-a învățat să fac pluta. Adică, fără să mișc brațele și picioarele, întins bine pe spate, cu brațele întinse pe lângă trup și cu bărbia ridicată, pluteam pe apă legănându-mă odată cu mișcarea valurilor în sus și în jos. Am stat cu părinții la hotel, dar tata a luat și cortul. În unele nopți, după ce ne plimbam prin alte stațiuni
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
lămurit și acest aspect, în stilul său liniștitor. Banii îi dădeau turcilor ca un fel de impozit, de bir, să fie lăsați în pace... Aveau ce mânca. Muntele avea bogăție mare: animale, pomi fructiferi, plante și apă. Acolo sunt livezi întinse de măslini, portocali, lămâi. Am văzut și nuci, peri, multă viță de vie, smochini... Când am fost eu, în fiecare seară am mâncat la altă mănăstire. La fel și dimineața. Să știți că întotdeauna mi-a rămas mâncare pe masă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
rapid salonul. De fapt, aproape c-a rupt-o la goană. Aș fi vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu-mi venea să cred. Dar într-un fel foarte ciudat, ceva tot credeam. Sentimentul ăsta avea ceva aproape familiar. Știam că nu putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă simt un pic mai bine. Mi se părea că asta era modalitatea prin care Soarta echilibra balanța dintre viața mea nenorocită și viețile fericite ale tuturor celorlalți, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Anna și Helen, prost dispuse, stăteau întinse prin casă, privind cu jind afară, întrebându-se dacă ploaia se va mai opri vreodată. Mama discuta mohorâtă despre posibilitatea construirii unei arce. Tata încerca să joace golf, deși apa de pe terenul inundat îi ajungea până la genunchi. Eu eram singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-o deranja. Se potrivea perfect cu starea mea de spirit. Nu-mi păsa că nu puteam să ies din casă. Aș fi fost perfect fericită dacă n-ar mai fi trebuit să ies niciodată din casă. Petreceam ore întregi întinsă în pat, uitându-mă în gol, cu Kate stând în pătuțul ei de lângă mine, în timp ce afară ploua cu găleata în asemenea hal încât ferestrele se abureau, iar grădina se transformase într-o mlaștină. În fiecare dimineață, mama venea la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întinsă. Numai cinci minute... Nu știu cum, dar nu ajungeam deloc să mă îmbrac. Dac-aș fi fost lăsată să dorm la nesfârșit, totul ar fi fost în regulă. Asta credeam eu. Dar oamenii continuau să mă sâcâie. Într-o după-amiază, stăteam întinsă-n pat (Nu știu de ce zic într-o după-amiază. Doar era o chestie care se întâmpla cu regularitate), când un tânăr cu aspect de gorilă, cu un ciocan în mână, a intrat în cameră în pas de plimbare. Reacția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe scări. Eram tulburată. Mă cuprinsese un sentiment ciudat. Mai târziu, l-am căutat în catalogul meu de sentimente și l-am identificat. Nu mai exista nici un dubiu. Era vorba, foarte clar, de Rușine. Mai târziu, spre seară, în timp ce stăteam întinsă pe pat și beam cidru, am primit o vizită din partea tatei. O așteptam. Așa se întâmpla de fiecare dată când, în adolescență, nu mă purtam cum trebuia. Mama descoperea indiscreția sau fărădelegea sau greșeala sau ce-o fi fost. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]