49,940 matches
-
sau, și mai rău, ajungeai să îți pui nemijlocit problema mîntuirii". Se putea o mai convingătoare despărțire de Noica? O decepție mai exact formulată? "Armura" filosofiei cu care junele discipol credea a putea păși sigur de sine ("filosofii au fost întotdeauna infatuați") s-a desfăcut "din cheotori", iar purtătorul său s-a pomenit singur față-n față cu sine, cu "suflețelul" său, "ars de îndoială și patimă ca în ceasul dintîi al vieții"... E drept că deziluzia provocată de Noica apare
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Anglia și Germania, și când și-a constituit un celebru "Freetet" împreună cu Dan Mândrilă, Ștefan Berindei și Johnny Răducanu. Uneori a preferat să stea în siajul lui Brubeck și Bill Evans. Alteori îi parafraza pe Quincy Jones și Herbie Hancock. Întotdeauna însă a fost el însuși. Original. Autentic. Onest. Pe parcursul celor aproape două decenii de producție componistică a fost mereu bântuit de puseuri cameleonice, oscilând între genul cameral-simfonic și cel de divertisment. Concertul pentru pian, șase suflători și trei bateriști, Variationen
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
superbe erezii, fie direcții teologice, face ca acestor doi poeți să nu le șadă tocmai rău cu câte-o rasă monahală închisă la culoare pe ei. Ei sunt situabili, mentalitar, între Athos și Sybaris, între deșănțarea uneori simpatică și smerenia întotdeauna zâmbitoare a goliarzilor. Evident, unul din ei se implică mai sincer, altul e mai histrion, unul rupe contractele sociale, celălalt le lipește cu leucoplast, dar nu le oficializează, unul crede în istoriile hagiografice, altul în istoriile literare. Centura de castitate
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
obsesie pare a fi demonstrarea statutului non-european al României. Nu e suficient, însă, ca ei să nu scrie josnice denunțuri în care simți patima oarbă altoită pe foșnetul adormitor de conștiințe al banului. Ei le girează. Presă mizerabilă a existat întotdeauna în România. Chiar și pe vremea comunismului, când efortul de aplatizare și aliniere la același numitor al publicațiilor era o obsesie a cenzurii. Și totuși, chiar atunci, unele reușeau să iasă din rând prin stilul de a face gazetărie. "Săptămâna
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
și formulări sentențioase. Cel puțin la început, textele sunt - potrivit autorului - rezultatul meditațiilor somnolente din starea de trezie, înregistrate pe reportofon și transcrise tel-quel. De aici, poate, uneori aspectul lor vag suprarealist, accentele de vis care învăluie logica, analogiile nu întotdeauna foarte evidente în plan rațional, dar cu putere de sugestie în plan artistic. Recitite după o vreme, aceste notații arhivate în niște mape, i-au prilejuit autorului o revelație. Scrie Mircea Horia Simionescu, în Între vis și realitate, un text
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
pendulare s-a născut și continuă să se nască bășcălia. Scepticismul ca rădăcină a bășcăliei, zeflemelei, pehlivăniei, miștocărelii, deriziunii - care, asemenea lui, sunt forme de pasivitate - iată o idee. De altfel, meditația de acest fel, meditațiile asupra propriului popor conțin întotdeauna pentru mine umilința necesității lor. Dacă aș aparține unui popor mare și triumfător, unul dintre acele popoare care au marcat cu o asemenea forță viața planetei, încât noțiunile morale nu mai îndrăznesc să li se aplice, aș fi tot atât de preocupată
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
mai prost cunoscute, popoare ale Europei. Românii sunt poporul cel mai supus, cel mai de nerăsculat, nu pentru că se lasă dominați de ideile celor ce-i stăpânesc, ci, dimpotrivă, pentru că nici o ideologie nu-i seduce, nici chiar revolta, care e întotdeauna o ideologie. Față de tot ce i se spune, față de orice propagandă care se încăpățânează să-l convingă (și cu cât se încăpățânează mai mult), el păstrează o distanță ironică, din ce în ce mai refractară. Această impermeabilitate funciară la entuziasm și fanatism îl face
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
clar că, în perioade foarte grele, capacitatea noastră de a ne bate joc de ceea ce ne înconjoară ne-a apărat și chiar ne-a salvat într-o oarecare măsură. în mod evident, în dialogul dintre oameni și lozinci au câștigat întotdeauna bancurile. în mod evident, forța vitală a bășcăliei a îngreunat spălarea creierelor la români. Ceea ce nu înseamnă că aceasta nu a reușit totuși, dar cum totul e relativ pe lumea asta, e destul să ne comparăm mecanismele sufletești și mentale
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
vulgaritatea întrebării, cât de descoperirea că atâta timp nu fusesem crezută, așa cum nu-și credeau propriile promisiuni. Cel ce minte nu-și poate închipui pe cineva spunând adevărul, șmecherul nu are destulă fantezie pentru a-și imagina onestitatea, care rămâne întotdeauna pentru șmecher ceva suspect. Scriind cândva, la sfârșitul secolului trecut (care oricât de puțin ne-ar plăcea este secolul nostru), despre raportul dintre justiție, mineriade și normalitatea ordinii de drept, am căzut victimă unui coleg celebru pentru talentul lui de
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Marina Constantinescu Întotdeauna nominalizările și, apoi, Premiile Uniter provoacă vîlvă, nemulțumiri, entuziasme, bucurii, regrete, suferință. Se întîmplă și la case mai mari, cu tradiție îndelungată în acest exercițiu. Este normal și asta arată, și la noi, că aceste recunoașteri artistice au devenit, în
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
doresc a fi un modest omagiu adus unui mare om de cultură care ne-a părăsit de curând, academicianul Virgil Cândea, ale cărui drumuri pe tărâm cultural s-au interferat, în oarecare măsură, cu ale mele, în ultimii doisprezece-treisprezece ani - întotdeauna în beneficiul meu. în 1996 finalizam primul volum de pictură de manuscris, cuprinzând toate codicele grecești din colecția Muzeului Național de Artă al României. Deși nu ne cunoscusem personal până atunci, adresându-mă profesorului Virgil Cândea, acesta a acceptat, fără
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
vreme că accentul s-a mutat în altă parte: pe lașitate. Cuvântul nu e cu totul nefamiliar celui care-a studiat istoria politicii din România. Nu doar la nivel de individ, dar și prin comportamentul clasei conducătoare, n-am lăsat întotdeauna străinătății cele mai frumoase amintiri. Nu e cazul să scormonesc rănile trecutului, dar e puțin probabil ca tradiționala strategie a "întoarcerii armelor" să fi fost uitată de partenerii noștri. Și în Primul, și în Al Doilea Război Mondial ne-am
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
categorice de partea lui, volumul acesta ratează incredibil șansa de a-și impune autorul. Sclipirile sunt prea fățișe ca să poată articula o lume călduță, gata de locuit, apelul la stările difuze are atributele convenționalului și ineficientului. Mai mult, versurile sunt întotdeauna saturate de cuvinte, așa încât nimic nu rămâne pe dinafară. Din asemenea neglijabile rezerve, paradoxal, clișeul conform căruia e foarte greu să faci uitate primele două cărți se confirmă. Îmi place să cred că e vorba de un accident, și nu
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
serială asupra poeziei sale ar constitui o destul de serioasă eroare de lectură. Criteriul șirului, al succesiunii sau al severelor ierarhii valorice din aproape în aproape se invalidează imediat. Dacă ținem seama de vechea deprindere a cititorului de a-i da întotdeauna crezare lui Ianuș, atunci un volum cum e foarte recentul Ștrumfii afară din fabrică! ne va învăța multe despre autorul său. Iar dacă adăugăm faptul că, scris aproape în întregime pe internet (așadar nu numai pe un computer oarecare, ci
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
ta,/ Că n-ai fost decât poveste." Toate întîmplările lumii mari sînt "triste jucării", din care a ieșit spiritul sărbătorii. Un menestrel, "la spartul nunții, în cămară", le descîntă să-și așeze parfumul, le pune pe soiuri și le servește. Întotdeauna la temperatura vremii.
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
de fapt caracterul umoral al autorității care nu se conduce după legi, ci după dispoziții sufletești, după senzații și instincte. Modelul îl putem întîlni în romane celebre, Generalul în labirintul său, de García Márquez, Piticul, de Pär Largerkvist, etc dar întotdeauna satrapiile sud-americane, cele orientale sau africane au avut un plus de exotism ilustrat de un Kim Ir Sen, Mao Tse Dun, Pol Pot, ayatolahul Seyed Khomeini etc., Idi Amin pretinde că știe cînd va muri, așa cum pretinde să fie iubit
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
atitudini spirituale și două modalități de a citi și de a înțelege lumea: ,,Căci bisericile gotice, scrie el, sunt ca niște prăpăstii inverse, suspendate, și tu stai pe fundul lor ca o aluviune adusă de curent. Iar ochii îmi fugeau întotdeauna la vitralii. Dar aici îmi dau seama că iubesc mai mult vitraliile sparte ale mozaicurilor bizantine. În catedralele gotice vitraliile sunt reci, cu toată luminozitatea lor. Aici, mozaicurile cîntă. Un cor de o armonie desăvîrșită." Și pentru a rămîne tot
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
sfîrșit rămas pe o notă lirică pe care o accentuează o excelentă coloană sonoră, muzica fiind alcătuită de Javier Navarrete. Filmul are o cotație excelentă în clasament și, deloc suprinzător, pelicula lui Guillermo del Toro reușește să realizeze un echilibru întotdeauna dificil de atins între conținut și formă, între părți și întreg, fără a se transforma pe deplin în document liric, fără a înclina balanța în favoarea fabulosului. În ciuda unei evidente agende ideologice, (ne putem întreba cum ar fi arătat o Spanie
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
o luciditate... analitică, autorul este primul care atrage atenția asupra acestei inadvertențe în interpretarea specificității scrisului său: "Noi (autorul - n.m.) ne pricepem cât de cât la descriere și mai puțin la analiză și - și pentru acest motiv - nu am fost întotdeauna de acord cu acei istorici literari care ne-au trecut, pe noi și textele noastre, la capitolul Proza de analiză. Nu interesantul și astuțiosul procedeu de a înșira una după alta verigile unui raționament pentru a ajunge la o concluzie
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
nu avem o idee generală prea limpede asupra rosturilor unor specii ca - de pildă - sonetul ori gazelul. Apoi pentru că e cel puțin reconfortant stilistic să parcurgi atent un volum întemeiat pe o cercetare adusă la zi și pe o argumentație întotdeauna corect instrumentată. Iată o pasăre rară în peisajul editorial românesc, suprasaturat de o varietate recentă a eseisticii din ce în ce mai lejeră terminologic și mai inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și simplu
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
acord cu ea. Numai că atunci când se pune problema necesarei corecții de verdict și a unei obligatorii promovări, autoarea Sensurilor perfecțiunii nu mai e la fel de convingătoare. Citatul exact și comentariul tehnic devin singurele ei instrumente de lucru. Din păcate, nu întotdeauna (și nu pe de-a-ntregul) operaționale. E adevărat că, fie și numai din pasajele reproduse aici, Horia Bădescu surprinde plăcut, ca un poet cel puțin de luat în seamă. Dar e la fel de adevărat că în jurul acestor pasaje nu mai întâlnim
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
satisface vidul interior, își pregătește propriul dezastru. Este, în același timp, și o poveste despre echilibrul și dezechilibrul lumii la care cea mai perfecționată ființă, omul, participă direct, o poveste despre putere. Mircea Eliade preciza faptul că istoria mitică este întotdeauna percepută ca adevărul fundamental al comunității, nu este doar o poveste alegorică, deși spectatorul citește alegoria. Lumea nu poate fi imaginată altfel decît în datele poveștii care o edifică. Mario Vargas Lossa în Povestașul ne arată cum istoria Vechiului Testament
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
Yale University Press nu insistă prea mult, focalizate fiind, și ele, pe aspecte "pozitive" ale carierei negustorului parizian. Cumpărând adesea întregul conținut al unui atelier, Vollard s-a îmbogățit rapid. Ca urmare, relațiile negustorului cu artiștii "săi" nu au fost întotdeauna lipsite de tensiuni. Dacă Cézanne, independent din punct de vedere financiar, i-a fost mereu recunoscător pentru că l-a scos din anonimat, alții s-au simțit exploatați. Gauguin l-a etichetat drept "crocodil", Matisse drept "hoț", iar Émile Bernard i-
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
O dovadă este succesul real de care s-a bucurat romanul de la apariție și până în prezent, fiind publicat în zeci de ediții succesive și tradus în unsprezece limbi, succes pe care Dinis Machado îl pune exclusiv pe seama cititorilor săi: Pentru că întotdeauna există cititori exigenți și mie îmi plac cititorii exigenți. Ei sunt cei care au făcut cartea. Eu doar am scris-o." Prima punere în scenă a romanului a avut loc în anul 1994, la Sala Studio a Teatrului Național Dona
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
pe mărețul Prospero ca pe un bufon tragic ce se îndeletnicește cu îmblînzirea forțelor naturii. Intrînd sub marea cupolă a Circului, îl văd pe Prospero salutînd cu o înclinare umilă pe marii seniori. Cei puternici îl privesc. Ei au plătit întotdeauna artistul pentru a li se face pe plac. Pentru mine, Furtuna devine ceremonia pregătirii artistului pentru a trece în neant." "Orice spectacol se găsește între viață și moarte. Atîta timp cît lucrezi, impulsurile vitale funcționează, răspunzînd necesitățile spirituale. În momentul
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]