4,649 matches
-
baltă tradiția. Permiteți-mi să trec, așa cum sunt, același, mai vechi decât vechea ordine sau decât cea de astăzi: eu sunt martorul timpurilor care le-au făcut să se nască, și voi fi martorul celor ce domnesc acum. Așa cum voi întuneca strălucirea prezentului, tot așa istoria mea îmi pare acum întunecată. Dacă îmi permite răbdarea dumneavoastră, îmi întorc clepsidra și fac un salt mare în piesa mea, ca și cum ați fi dormit între timp."5 El dovedește o dezinvoltură tot atât de mare pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
împingerea către exterior, a unui fond de cruzime latentă prin care se localizează în individ sau într-un popor toate posibilitățile perverse ale spiritului (...). El desființează conflictele, scoate la iveală forțele, declanșează posibilitățile, iar dacă aceste forțe și posibilități sunt întunecate, vina nu este a ciumei sau a teatrului, ci a vieții." Teatrul, pentru a-și regăsi violența constitutivă, trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorului o tehnică, ci să-i elimine blocajele, ceea ce el numește "calea negativă". "Astfel, scrie el, calea noastră este negativă nu un ansamblu de mijloace, ci eliminarea blocajelor." Trebuie să facă să dispară la actor gestul comun, gestul cotidian, care întunecă "impulsul pur". În momentele de mare bucurie sau de mare suferință, omul, furat de "entuziasm", în sens etimologic, folosește semnele ritmice, începe să cânte sau să danseze. Această exprimare elementară, actorul trebuie să o regăsească, este "semnul organic". Lungul drum
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
biblice (care pierd din interes în anii '60, fiind preluate de banda desenată creștină), laicismul anticlerical este reprezentat prin Vaillant, devenită ulterior Pif (revista sprijinită de partidul comunist francez), în care Evul Mediu este reprezentat fără drept de apel ca întunecat de obscurantismul clerical, direcție preluată și amplificată de Pilote și mai ales de Hara-Kiri, care introduc carnalul (sexualitatea și scatologia) și comicul cotidian în universul creștin tradițional dominant.698 Paradoxal, interesul academic față de banda desenată apare prin reacțiile contestare, moralizatoare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
frumoasă și prea vitează, ca ruptă din inima codrului, l-o prăpădit!... Fanachi asculta fără să clipească, pentru a câta oară povestea Anucăi și a lui Tudor. ...Și așa, cum povestea cu atâta obidă, în suflet, deodată mintea i se întuneca, se prăbuși în sinea lui, și se pomeni strigând: „-Tudore!... măi Tudore, hai, odată, ieși din casă, striga el cu deznădejdea omului disperat, către locul pustiu și plin de bălării. Locul acela, din poiană, pe care a fost casa pădurarului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lăsată pe cer de vindereu și Toma, înțeleptul pădurii... cu fantomele lor... Doar de-acolo se putea vedea cel mai frumos răsărit de soare, ori cel mai frumos curcubeu adăpandu-se din Prut, după ploaie... L-a văzut o dată... Cerul se întunecă brusc, ca de un fum gros; urmă o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moșierul tăcu o vreme, uitându-se pe cer roată împrejur, cum se lăsa înserarea... ...Da, măi Fanachi... pentru ca ei să-i știe!... repetă el, uitându-se din nou roată pe cer. Cum trece vremea, măi Fanachi, cum trece... Acuș se întunecă... Și în sufletul meu e întuneric... murmură moșierul cu o jale nesfârșită în glas. Se însera... - Hai, Coani Griguță... hai, să mergem acasă, că-i târzâu șî să lasă ger mari! Îl îndemnă Fanachi. - Nu, măi Fanachi... îl aștept pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Îmi pierd mințile, Doamne; Doamne, scapă-mă de disperare, că ești bun, că ești drept... căci îndoiala ucigătoare pătrunde în sufletul meu ca otrava“. Vocea i se stinse încet-încet, puțin câte puțin, într-un murmur neânțeles... Deodată, mintea i se întunecă... și se prăbuși cu totul în sinea lui, apoi, se pomeni strigând: - Hai, măi Tudore... hai ieșâți... de când v-aștept?... glasul lui se auzea din ce în ce tot mai încet „hai Tudore... hai Tudore“. Anuca, fata pădurarului 35 Deodată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lacrimile îi scăldau obrazul ostenit, zâmbi printre lacrimi fericită. Moașa schimbă priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de gânduri. „Am păcătuit amarnic, și nu mai pot răbda păcatul din mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
babei lui, Lina și a nurorii lui, Axinia, își concentra toată ființa lui, fetiței bălăioare, cu ochi albaștri ca sineala... Când, din întâmplare, bunicul o supăra... atunci ea își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
doua zi...Sf. Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei începură să alunece pe cer întunecându-l. În depărtare, se vedea creasta dealului Ciomaga, sură, îngemănată cu cerul, iar pădurea, ca o uriașă pată întunecată. De după creastă răsare luna... - Ce zici Antoane, vom avea noroc în noaptea asta?!... întrebă moșierul de Fălciu, Grigore Șipoteanu, despre „pândă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puse capul pe pieptul bătrînului și ridicând din umeri, spuse abia șoptit: - Nu știu!... CAPITOLUL X Moartea bătrânului Toma Și, iarăși începură să se scurgă zile și săptămâni întregi... Veni toamna, o toamnă târzie și caldă. Era năbușeală. S-a întunecat, așa, deodată, ca seara... și nu erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și caldă. Era năbușeală. S-a întunecat, așa, deodată, ca seara... și nu erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu i-ar mai fi văzut ochii, care semănau cu ai mamei ei, ochii pe care‟i privise de atâtea ori în vis, și începu să plângă... I se părea că lucrurile lăsau dâre lungi pe pământ, ca niște umbre întunecate printre vibrațiile luminoase ale zăpezii singuratice. De îndată ce intră în casă, urletul din sufletul ei se mai potoli. Se azvârli în pat cu nasul în pernă. Nică îi stăpânea gândurile cu atâta putere, încât în noaptea aceea nu reuși să adoarmă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care cer ascultare și tăcere. În ochii lui negri se pot citi amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește o clipă, ca să răsufle, dar mai ales pentru vite, la care ține mai mult ca la viața lui. Își ridică puțin
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
minte. Dreptul stăpânului de a face orice dorea cu servitoarea. Se întreba dacă Max Christie o considera și pe ea o servitoare. La gândul acesta, dădu paharul de vin peste cap și mai comandă unul. Când se întoarse acasă, se întunecase. Felinarele din grădină și de la piscină fuseseră aprinse, și de la o fereastră de sus se răspândea o lumină blândă. Nieve trase aer în piept și intră. Alarma încă era dezactivată. Asta însemna probabil că Max era tot în casă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost așa, aș fi director de dezvoltare acum. Dar, într-un fel sau altul, n-am reușit această performanță. Vezi! izbucni Anna triumfătoare. Știam eu că ești ofticată pentru că l-ai primit ca șef pe domnul Sex-la-pachet. Chestia asta îți întunecă judecata. — Sigur că nu, zise Darcey amuzată. Dar nu văd de ce trebuie să-l cantoneze aici, chiar și pentru câteva luni, când ar putea la fel de bine să se ocupe de treburi în Edinburgh și să ne lase pe noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și două pahare. Pentru o nuntă ca-n povești! spuse ea scoțând dopul. Pentru o nuntă ca-n povești, încuviință Nieve. Stăteau pe fâșia de pietriș cu fața spre gazon. —Flori, tresări Nieve. Am cerut să planteze flori. Lorelei se întunecă la față. —Ăsta e singurul meu eșec, mărturisi ea. Încercăm să rezolvăm problema aducând o mulțime de ghivece. Dar proprietarul a spus că nu-i prea plac florile și nu m-a lăsat să sap grădina. Dar ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
explică ea acum întâlnirea ei cu Aidan. Eram la castel și a apărut el. — Și ați vorbit? Dădu din cap. —Foarte puțin. Venise cu tatăl lui Neive să verifice castelul. Mă întrebam de ce nu era acolo cu ea. Neil se întunecă la față. —Și îți spuneai că poate până la urmă nu se iubesc așa de tare? Că faptul că era singur e un semn rău pentru căsnicia lor? Nu vorbi prostii. Însă Darcey roși. —Pot să te citesc ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am s-o fac eu. Insist să pleci, și asta de îndată. Nieve nu are nevoie de genul ăsta de probleme. Nu Darcey e problema, interveni Aidan. Nu acum. Nieve se holbă îngrozită la Aidan, în timp ce ochii lui Lorelei se întunecau privindu-l consternată pe viitorul mire. Atunci tu? întrebă ea. —Aidan... Nieve se făcu palidă ca ceara. —Să nu-mi spui ... Nu se poate să te fi... răzgândit. — Nu, răspunse Aidan întorcându-se către Nieve. Nu are nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea să se soldeze cu obișnuitul trafic infernal. Am coborât scările și am deschis ușa. Interiorul localului ar fi avut și mai puține șanse de a convinge un consumator ocazional să zăbovească un pic acolo. Pereții erau acoperiți cu sculpturi Întunecate din lemn - machete micuțe de tunuri, capete de mort, sicrie și schelete. Pe peretele din fund era un imens armoniu, pictat astfel Încât să semene cu un cimitir, cu cripte și morminte care-și arătau morții, la care un cocoșat cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Pun rămășag că nici nu a fost de multă vreme. — Păi, și atunci ce căutăm aici? Aruncăm și noi o privire, atâta tot. — Vorbești de parcă ne-am afla la magazinul Grunfeld’s, zise ea ținându-se după mine pe coridorul Întunecat din piatră. Nu se auzea decât zgomotul pașilor noștri, ai mei puternici și apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tău tot timpul. — Herr Six, știu bine că asta o să sune aiurea, dar acum cred că, până ieri după-amiază cel puțin, fiica dumitale era În viață, pregătindu-se să zboare spre Londra cu secretarul dumitale particular. Fața lui Six se Întunecă și, pentru o clipă, am crezut că o să sară la mine: — Despre ce dracu’ tot bălmăjești acolo acum, prostu’ naibii? Cum adică „În viață“? Fiica mea e moartă și Îngropată. Bănuiesc că trebuie să fi ajuns acasă pe neașteptate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
parcă, zgomot din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-mi las fantezia să se "joace" între cele două inele de piatră din arena goală. Partida care s-a desfășurat, cândva, aici se reia mereu cu alți jucători
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]