3,663 matches
-
umăr, și dând doar din cap, porni în pădure. Anuca a ascultat vorba celor doi, și pe furiș, să nu afle bătrânul, cu Sultan și Pârvu, a dat fuga Gheorghe TESCU 128 plângând la „Doamna“, și i-a spus tot... Învățătoarea a înțeles-o și știind cât este de vrednică, s-a hotărât s-o învețe „gospodărie“, așa cum și ea a învățat la „Școala de menaj“, în Iași. După o vreme, bătrânul Toma și fecioru-su Anton, se minunară de cele ce
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Cât ar fi vrut s-o ajute... cât!... Anuca se transforma de la o zi la alta, uimitor de repede. Copilăria ei creștea, spre viață, ca zborul ciocârliei spre soare. Frumoasă la chip, înăltuță, subțirică, purtând o rochiță, cusută de doamna învățătoare pentru ea anume, albă înflorată, cu o fundiță roșie la mânecuțe și la piept... Cu buzele vii și obrajii fragezi și rumeni, când mergea în sat, atrăgea toate privirile asupra ei. Surprinzător, dar, deși trăia izolată în pădure... era mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cam pe când ar fi premiera. De fapt, cu ceva timp înainte de aceasta. Așa că, la vreo trei săptămâni de la preluarea recuzitei de la Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nevoie de ermiți... Nu pot scăpa de amintiri și iluzii, nu mă pot reinventa, revendicând un nou punct zero al existenței, așa cum n-am putut scăpa, încă din copilărie, de nume și prenume. Cum spuneai că te numești? mă întreba învățătoarea. Z, răspundeam eu, privind în jos. Cum adică, zău, chiar Z îți spune?... Nu mai aveam nici un argument, în afară de faptul că mă chema Z. Aha, zicea ea. Z și mai cum? Zahiu, îngânam eu. Doamna se uita în niște hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
refuzat să port altă cravată. Explicam tuturor că orice altă cravată, cumpărată din magazin, ar fi un surogat. Eu voiam simbolul acela autentic, prima cravată care mă emoționase fără egal, atunci când îmi fusese legată la gât. În zadar îmi explicase învățătoarea că nu respect simbolul partidului, pe conducătorul iubit; n-am cedat. Apoi, împotrivirea mea față de Dej a fost de poveste. Stătusem în ploaie, mai mult timp, cu detașamentul, ca să-l întâmpinăm la vremea sosirii în vizita de lucru de la uzina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la chipul meu, probabil că rămâneau la credința că sunt fie prost, fie că am doar statutul acela de obiect însuflețit, ciudat. Cert este că atunci când am ajuns la școală, în ziua în care am abordat problematica literei i iar învățătoarea a fost foarte inspirată și ne-a solicitat să-i spunem cuvinte sau propoziții care conțin și această literă eu, școlit pe alese în salonul cultural al Ninetei, am spus pe nerăsuflate: "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
conțin și această literă eu, școlit pe alese în salonul cultural al Ninetei, am spus pe nerăsuflate: "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad". Pe vremea aceea nu știam încă nimic nici despre cacofonie. Învățătoarea a rămas ca la dentist. Chiar așa: figura aceea pe care a făcut-o învățătoarea, la auzul exemplului meu, numai la dentist o mai văzusem. Atunci, pentru prima oară am înțeles ce înseamnă a rămâne ca la dentist. Dar învățătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe nerăsuflate: "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad". Pe vremea aceea nu știam încă nimic nici despre cacofonie. Învățătoarea a rămas ca la dentist. Chiar așa: figura aceea pe care a făcut-o învățătoarea, la auzul exemplului meu, numai la dentist o mai văzusem. Atunci, pentru prima oară am înțeles ce înseamnă a rămâne ca la dentist. Dar învățătoarea era pe mâna unui dentist ciudat. Omul cu spaima de clește care scotea măsele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Învățătoarea a rămas ca la dentist. Chiar așa: figura aceea pe care a făcut-o învățătoarea, la auzul exemplului meu, numai la dentist o mai văzusem. Atunci, pentru prima oară am înțeles ce înseamnă a rămâne ca la dentist. Dar învățătoarea era pe mâna unui dentist ciudat. Omul cu spaima de clește care scotea măsele o lăsase parcă, pe scaun, cu gura căscată, dar uitase să vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară fălcile, nu de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu că exemplul meu cu ibovnica sfântă și zgripțuroaică nu fusese gustat prea mult de învățătoare, căci mama m-a întâmpinat cu mâna dreaptă pe urechea mea stângă și cu o interogație epistemică de toată frumusețea: "De unde ai învățat despre ibovnica sfântă?" Iar eu, inocent, calitate care în mare parte nu mi s-a depreciat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de salut, artă care, într-un timp scurt, avea să molipsească, prin virtuțile sale estetice și morale, tot cartierul, dar și școala unde cu drag am fost condus ca să învăț literele pe care deja le știam, dar pe care, căpoasă, învățătoarea le scria mereu altfel decât mine. Tot pe-atunci, dacă îmi amintesc bine, am luat primele lecții televizate de sport. Holbam într-o zi ochii la televizor, când am văzut, într-un film, un nene și o tanti, goi-pușcă, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
reținut mult timp, tot fără să pricep nimic, sintagma aceea anumite jocuri de societate iar când am folosit-o la școală, într-un context potrivit, dorind să-mi etalez încă o dată cultura mea generală mult mai elevată decât a colegilor, învățătoarea a conchis fără echivoc, abordând un interlocutor pe care nu l-am zărit prin clasă: "Acest depravat trebuie îndepărtat imediat din clasa mea". Dorința sa, aveam să aflu ceva mai târziu, n-a prins viață, din cauza (datorită?!) faptului că învățătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
învățătoarea a conchis fără echivoc, abordând un interlocutor pe care nu l-am zărit prin clasă: "Acest depravat trebuie îndepărtat imediat din clasa mea". Dorința sa, aveam să aflu ceva mai târziu, n-a prins viață, din cauza (datorită?!) faptului că învățătoarele de la clasele paralele ar fi sărit ca arse, argumentând, din ceea ce spunea mama, bodogănind prin casă, că au și ele depravații lor printre elevii pe care-i păstoresc. A fost una dintre primele mari lovituri pe care soarta mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare mic depravat și bănuiam că, rămânând mai mult în compania Ninetei, șansele de reușită erau mari, pentru că aceasta pur și simplu mă lipise de sufletul ei. Făcea tandem cu mine chiar și atunci când eram pus la zid din cauza criticilor învățătoarei, care credea că maniera mea personală de caligrafiere era din cale-afară de păguboasă pentru estetică. Nineta, dimpotrivă, mă lauda, spunea că am stil, personalitate, că nu trebuie să scriem toți precum oile, oficial, standard, că ne-am plictisi de mama-focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Brâncuși sau... Și, cu tactul ei nemaipomenit, arăta mamei și ninetistelor caietele mele de elev original, inventiv, citea cu patos din ele și se bucura nespus, întrucât numai ea și eu puteam descifra acel univers ciudat de îmbârligături despre care învățătoarea spunea apăsat și repetat că ar putea constitui un punct de plecare interesant pentru elaborarea unui nou alfabet. Din fericire, existau însă pentru Nineta și subiecte mai atractive pe lume, mai apropiate de aspirațiile mele de individ care dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care-l aveam, dar despre care habar n-aveam, am întrebat-o, în pauză, pe învățătoare, la ureche, ce-i aia fitness. Săraca de ea, s-a făcut roșie ca para focului, a-nceput să țipe la mine de parcă aș fi dat foc orașului, și m-a somat, cu un aer ultimativ, să-i spun de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța drăgăstos rău de tot, ca și cum urma să-mi ceară în pauză un chiștoc dar tu, măi piciule, știi că biserica este despărțită de școală? Ți-a spus învățătoarea ta asta?" Domnul tovarăș era subtil, voia s-o laude pe doamna, pentru că avea un elev atât de strălucit, dar nu știa cum... Dar eu voiam ca toate laudele să mă copleșească doar pe mine, precum că i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca preotul Alexa să-și facă timp și pentru mine, după slujbă, să mă plimbe pe ici, pe colo, ca pe doamna, dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Atenția feței bisericești față de doamna a trezit și alte invidii. Pe învățătoarea de la clasa paralelă dau, așa, numai un exemplu am auzit-o, cu urechile mele personale, cum îi spunea bibliotecarei, atunci când am fost și eu, o dată, de am împrumutat o carte, că, vai, tu, dragă, oare madam asta n-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că uite, dragă, colega noastră, săraca, a fost mărturisită de doamna preoteasă care, mai lipsită de experiență, o fi lovit-o, din greșeală, cu vreun crucifix mai lung. Eu, care știam, până atunci, că doar preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de infinită plăcere, și îi veniră în minte acele lungi nopți de încordare, când se străduia ore întregi să o facă pe Lola să scoată un geamăt asemănător și deodată, din apartamentul vecin, se auzea acel „maing-maing“ sfâșietor al unei învățătoare scheletice, pe care amantul ei - un alt învățător scheletic - părea să o catapulteze în fiecare noapte - de trei ori la rând - în al nouălea cer. Cristoase, cât îi mai ura! Se nimerea des cu ei în ascensor. Își plecau atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iar el, un armăsar de prăsilă pur sânge... nu o dată simțise dorința să bată în perete și să-i strige: „Vino aici, și încearcă cu asta!“ Ajunsese atât de obsedat, încât simțise chiar dorința să o pună la încercare pe învățătoare; să descopere cum dracu’ era în stare ăla să o excite atât de tare pe chiștocul ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
după-amiaza aceea, viața obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele de cîrciumari și de clerici. În copilărie, se oprea cu maică-sa la toate dughenele, unde se vindeau haine de copii, pulovere roz, vase artizanale sau, și mai bine, elefanți albi. Îi plăcea Îndeosebi taraba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe grup. Se ridicară În picioare și formară un cerc, luându-se de mâini. Fără nici un chef, Bruno luă mâna bețivancei din dreapta, iar În stânga pe a unui bărbos bătrân și respingător ce semăna cu Cavanna. Concentrându-se, rămânând totuși calmă, Învățătoarea yoghinică emise un „ooom!”* prelung. Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mei de clasă în cei patru ani de școală primară și știu că fiecare mi-a oferit ceva anume sau fiecăruia i-am oferit un strop din prietenia mea. Sunt fericit și recunoscător că am avut parte de o doamnă învățătoare atât de bună, înțelegătoare și frumoasă, dar tare hotărâtă când trebuia să demonstrăm cât de bine suntem pregătiți pentru orice fel de examen. Cred că m am pierdut în visare!... De ce? A, da! E început de vară, dar în curând
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai spune Cori, iar colegii îmi mai spun Corinette. Eu învăț la Colegiul Național „Mihai Eminescu” și sunt în clasa a IV-a. În toamnă o să-mi fie greu, deoarece trecerea în clasa a V-a înseamnă despărțirea de doamna învățătoare și de unii dintre colegi. Am părul șaten închis, ochii albaștri ca cerul de vară și fața ovală și sunt înaltă, pentru că semăn cu tatăl meu. În relațiile cu cei din jurul meu sunt puțin timidă, doar până când ajung să-i
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]