3,948 matches
-
dar considera că leziunea sau disfuncția trebuie tratată împreună cu acea parte a corpului în care se localiza, dacă nu chiar în contextul corpului întreg. — Te rog să te întorci acum.... Hmmm. Gluteus maximus foarte pronunțat, murmură el introducând un deget învelit în mănușa de cauciuc în moliciunea albă a fesierului lui Bull și apucând cu cealaltă mână mușchiul alungit de pe exteriorul coapsei acestuia. Apoi, dintr-odată, liniște. Murmurul se întrerupse brusc, ca și cum cineva i-ar fi pus lui Margoulies o compresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avut ocazia. Ceva mai târziu, la câteva zeci de minute după ce penibilul eveniment din fața liceului se consumase, Mircea Cârpenișteanu înainta în goana unei ambulanțe spre spital. Desigur, nu el era cel care conducea, ci el era cel întins pe targă, învelit în nenumărate straturi de bandaje și pregătit pentru a fi operat. Deosebit de supărat din pricina incidentului de mai devreme, scriitorul, sau mai degrabă deja fostul scriitor, căuta din priviri diverse modalități de a-și lua viața. Văzu un cablu agățat undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care plutesc nicicum și carcasele astea zburătoare care-au fost poate cândva gazde sufletelor noastre nebune și sfinte! Nu poate fi spirit și nici geniu și nici măcar liniște într-o lume precum aceea din care am plecat, în care gândurile învelite în mantaua dezgustătoare a mațelorsilesc bieții oameni să uite carnea care suntpentru a putea trăi... Cum naibii poate fi totul atât de înfricoșător? Și cum de poate arăta totul atât de cumplit aici și dincolo nu, pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mese de fructe pe săptămână. b. Cerealele Cerealele își au originea denumirii de la „Ceres”, numele roman al zeiței care guverna grânele. Ce se mănâncă de la ele sunt semințele sau fructele acestor plante. Ele sunt alcătuite din mai multe straturi care învelesc un miez numit și „germene”. Acest miez conține grăsimi nesaturate, proteine, fier și vitamine din complexul B. Conțin, de asemenea, fibre nedigerabile, fier, tiamină, niacină, riboflavină și proteine. Amintim dintre cereale: grâul, porumbul, orezul, ovăzul, secara, orzul, meiul, hrișca. Consumul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
apoasă, putrezește, acoperită cu râie și bube care sunt dezgustătoare, și măruntaiele lui se umplu cu murdărie, cu scursori în descompunere, și atunci o mulțime de viermi locuiesc acolo. Și ochii lui devin cețoși până când la sfîrșit noaptea întunecată îi învelește, și urechile lui devin surde ca tăcerea mormântului. Și, în cele din urmă, rătăcitorul Fiu nechibzuit al Omului își va pierde viața, pentru că el nu a mai respectat și nu a mai păstrat legile Mamei sale divine și a adunat
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic și preferabil ca ea să aibă grijă de orice fel de ființă sau să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
puternic de vin, mă și gândeam să mă ridic și să-mi iau un pahar cu apă de la robinet, dar atunci în hol s-a deschis ușa de la baie și bunicul a intrat în bucătărie, punând pe masă un pachet învelit într-o pânză cerată, ne-a mai turnat fiecăruia câte un pahar de vin și m-a întrebat ce mi-a spus bunica, nimic, am spus eu, a întrebat numai de școală, bunicul a dat vinul pe gât, spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să știe mama, decorația pe care o primisem de la bunicu’, cutia de conserve în care făceam să explodeze carbid, praștia, tomahawkul, toți soldații mei de plumb, cartușele golite de gloanțe, care încă mai miroseau a praf de pușcă, și armura învelită într-o cârpă, pe asta am scos-o repede, așa cum era, cu tot cu cârpă, apoi am pus la loc sertarul, dinspre bucătărie nu se mai auzea nici o mișcare, aș fi vrut să știu ce face mama, n-avea obiceiul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o și mi-am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e la capătul coridorului Ne-a condus printr-o serie de camere de trecere cu pereți cenușii, prin ale căror ferestre strălucitoarele întinderi ale East River-ului își trimiteau toate razele. Am văzut o masă de biliard, trei piese de mobilier învelite cu polietilen, diverse podoabe cu caracter religios și zorzoane cu licărirea lor palidă, deosebiți Exact licărul de care nu aveam nevoie. Am intrat într-o sufragerie la fel de întunecată ca o sală de cinema, cu o siluetă strălucitoare ce ședea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se poate să fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent cine o fi spus-o primul - o mai fi avut și altceva de spus? Lacrimile puteau să continue la infinit, eu însă nu le puteam suporta atâta vreme. M-am învelit într-un cearșaf și am urcat treptele ca o fantomă. Am deschis ușa camerei de suferință. Shadow era în brațele ei, întins, în suferință - preț de o clipă a avut înfățișare umană, ridicat, prins în capcana unei alte naturi. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la așa ceva. Privea uneori șoseaua ce se așternea în urmă și avea impresia că nu o să mai revină niciodată în locul de unde plecase. Avea în portbagaj tot felul de conserve, pesmeți, două lădițe cu fructe și o roată mare de cașcaval, învelită în nailon. Și apă avea, câteva bidoane. Se odihnea bine. Noaptea dormea opt ore, iar ziua cel puțin două. Pe figura lui nu se zărea decât hotărâre, siguranță. Doar pentru că se stăpânea, fiindcă în sinea sa nu putea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aveau de făcut a doua zi, după care, adormeau buștean. Când străbăteau drumul spre școală se mai găsea câte un cavaler mai tupeos, cum se exprimau argotic cei din generația lor, să le arunce câte o ocheadă sau o aluzie învelită într-o peliculă chemătoare. Fetele o prindeau din zbor, o așezau cu grijă în geanta doldora de cărți și mergeau mai departe. Inima le-ar fi dat ghes să discute cu acești tineri care, de bună seamă, aveau a le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apetitul de conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape nu simți că întregul pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie cu pătura, Ina adăugă: - În câteva zile veți fi externat, organismul dumneavoastră a lucrat bine... - Și doctorii au meritul lor. - Bineînțeles! Și dădu să plece. - Domnișoară Ina, v-aș rugă să mă învredniciți cu un zâmbet, s-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Bănuind o întrebare, în loc de răspuns, ea își mângâie sânii, apoi purtă mâinile pe coapse, în jos, făcând câteva mișcări de balerină, scontând să l incite. Văzând că Alex nu reacționează în nici un fel, Olga se așeză pe pat, trase pătura învelită în cearșaf atât cât să nu-i acopere bustul în întregime. - Știi Alex, îl opri ea pe bărbatul pornit spre bucătărie, ieri dimineață a poposit la fereastra mea o păsărică ce mi-a șoptit, ca pe o taină, că astăzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
roagă sau proorocește cu capul acoperit, își necinstește Capul său. 5. Dimpotrivă, orice femeie, care se roagă sau proorocește cu capul dezvelit, își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. 6. Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar, dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7. Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cu capul dezvelit, își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. 6. Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar, dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7. Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. 8. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; 9. și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
fortului 13) “erau croite cam pentru 60 de oameni fiecare”. La sosirea scriitorului, erau ”cam câte 160 de oameni”; peste ”șerpărie” se înălțau cele două rânduri de priciuri pe care totă lumea stătea întinsă pe o coastă. Papadima s- a învelit și iarna cu un pardesiu salvat ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
surprind un cârd de fete trecând pe role peste pod, am crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mergea alături de el, aștepta să-l atingă; apoi totul se risipea. Într-o dimineață, pe când se plimba, o văzu pe mama lui coborând pe drum. Mergea încet, trecându-și degetele peste ochi, și se așeză într-un colț; tremura, se înveli cu șalul de lână. Gajus se apropie de ea și-i spuse: — Ți-e frig. — Nu, răspunse ea tresărind, aici bate soarele. Gajus se așeză lângă ea și-i zise deodată: — Chiar dacă-mi astup urechile cu mâinile, aud lumea vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nouă de ani, nimeni nu știa precis. „Are mai mult“, se auzi un glas răutăcios. „Cum a putut un om ca Augustus“, se gândea Gajus, „să stea toată viața alături de o femeie ca asta care stă acum aici, mumificată, bătrână, învelită cu pături de lână albă chiar și vara? Cum era femeia asta acum șaptezeci de ani? Ce i-a oferit?“ „Un bărbat“, spusese Germanicus, „are nevoie de o femeie alături de care să fie convins că poate dormi liniștit“. Foarte inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevoie de o înghițitură de apă. Rămase așa, cu pleoapele închise. Nu era nici zi, nici noapte, nici lumină, nici întuneric, nici zgomot, nici liniște. Nu îl căutară. Apoi veni tânărul Helikon, care-i șopti: „Tremuri de frig“, și îl înveli cu un șal subțire de lână. El deschise ochii și-i spuse: — Trebuie să-l cauți pe Callistus. Așteptă. Helikon se întoarse. — Callistus spune că moartea lui Sejanus îi dăduse un timp speranțe și mamei tale... Însă apoi, moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mulțumi împăratului. Fără să înceteze să zâmbească, acesta îi răspunse că împăratul era obosit și ceruse - nu poruncise - să fie lăsat să se odihnească. Curtenii spuneau că acum Tiberius rămânea ore în șir întins în exedra sau în aulă, nemișcat, învelit cu o pătură și cu câte-o scriere uitată pe genunchi, privind marea. Era foarte obosit, șopteau, era pierdut în singurătate. Dormita îndelung. Din ce în ce mai des, rămânea în camera lui, în pat, până târziu, uneori chiar până seara. La asfințit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost imposibil, pentru că senatorii votaseră crimele acelea legale cu o majoritate zdrobitoare. „Pe cine ar fi trebuit să ucid și pe cine să cruț?“ Atingerea femeii începea să-l irite. Simți imediat cum mâinile ei se retrăgeau pentru a-l înveli cu o pătură subțire. Nu se mișcă. Greșeala nu mai putea fi reparată. Nici unul dintre cei care își auziseră numele în acea zi nu avea să se liniștească. „O greșeală ireparabilă, o greșeală a tinereții; pentru că eram tânăr, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Kogălniceanu unde se făceau niște pateuri în foitaj cu brânză grozave dacă le adăugai un chefir sau un sana și ramificațiile spre Medicină - Farmacie și IATC, ca să ajungă în sfârșit la Drept, unde în spate avea facultatea< din cărămidă roșie învelită cu iederă și despărțită de Operă printr-un gard înalt. Acolo pe alee, câteodată încingeau miuțe și printre goluri se auzeau zbierăturile cântăreților exersând vocalize amestecate cu ale lor care mai scăpau o înjurătură. Imediat se auzea replica tenorilor sau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]