7,853 matches
-
teatrale, precum și ca animator, prin dezbaterile pe care le-a inițiat sau le-a găzduit în revistele la care a fost redactor. I s-au decernat Premiul Teatrului Național pentru Veste bună, Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei RPR pentru Rapsodia țiganilor, Premiul de Stat pentru Căruța cu paiațe, Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978). Imaginea curentă, în posteritate, a fecundului dramaturg Ș. este cea a unui tehnician stăpân pe inventarul procedeelor menite să asigure succes compunerilor destinate reprezentării scenice. Talentul lui
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
pildă, textului lui Tudor Șoimaru din Afaceriștii, care ilustra în epocă aproximativ aceeași tematică. Patriotica română a fost însă un fel de ultimă „sechelă” a iscusinței dobândite în maniera interbelică bulevardieră, fiindcă în 1948 dramaturgul își marcase schimbarea cu Rapsodia țiganilor, o reconstituire în registrul unui neoromantism de factură naiv-pitorească a atmosferei unei curți boierești din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea, precum și a cvasilegendarei întâlniri dintre Franz Liszt și Barbu Lăutaru. Scriere modestă, cu personaje „de operetă
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
ar rezolva adevărata problemă a lumii de azi, întrucât, cum va nota el spre sfârșitul cărții, "răul fundamental nu era ideologia" (171). Păcatul moral și religios a răsărit la Vest. Iar dacă "Oamenii din Est sunt acum un fel de țigani, un fel de hoți, care stau la pândă pe la colțuri de stradă, prin piețe." (104), numai Vestul poartă vina pentru numinosul refulat și Dumnezeul ucis (65), transformând peste tot acum existența într-un coșmar simulat (111). Autorul a fost martor
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
în 1536 de "limba orbilor", a cerșetorilor din Simánd, fără a o ilustra totuși prin vreun exemplu; de aceea pasajul respectiv a fost interpretat fie ca referire la o "curte a miracolelor", cu argoul ei, fie la o tabără de țigani vorbindu-și propria limbă. Primele documente clare - liste de cuvinte argotice maghiare - apar în urma unor procese din anii 1775-1776. Ca și în cazul românei, unele dintre cuvintele primelor înregistrări s-au păstrat pînă azi în vocabularul argotic sau familiar, contrazicînd
Vecinătăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15002_a_16327]
-
ingenuă, de istorie și legendă, într-o ambianță pitorească, degajând o puternică senzație de viață. Amintirile, în pofida numeroaselor digresiuni, nu vin la voia întâmplării, dimpotrivă, ele tind să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
punându-i pricină să-i ia seama de vistierie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el”). Amendat („De nevoie, s-au îndatorat, și au dat al lui a avea; și s-au vândut satele, și moșiile, și țiganii: și au plinit banii”), închis, torturat („la a doao închisoare mai multe cazne i-au făcut”), boierul este introdus de scriitorul Bălenilor în plină atmosferă de „roman negru”: „și multe otrăvi i-au dat să-l omoară”. Rezistenta victimă (aflată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hatmanul Vartic (căsătorit cu Nastasia), ucis (ca și tatăl său, hatmanul Petru Vartic, omorât în 1548, la Huși, din porunca lui Iliaș Rareș 184) „în munte” înainte de 12 decembrie 1594185. Ștefan Tomșa al II-lea - spune Miron Costin - avè un țigan colo, lu să dzice pierzătoriu de oameni, țigan gros și mare de trup”, un soi de „consilier” al Voievodului în selectarea victimelor. „Acela striga de multe ori înaintea lui, arătândú pre boieri: S-au îngrășatú, doamne, berbecii, buni sintú de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tatăl său, hatmanul Petru Vartic, omorât în 1548, la Huși, din porunca lui Iliaș Rareș 184) „în munte” înainte de 12 decembrie 1594185. Ștefan Tomșa al II-lea - spune Miron Costin - avè un țigan colo, lu să dzice pierzătoriu de oameni, țigan gros și mare de trup”, un soi de „consilier” al Voievodului în selectarea victimelor. „Acela striga de multe ori înaintea lui, arătândú pre boieri: S-au îngrășatú, doamne, berbecii, buni sintú de giunghiatț. Ștefan-vodă râdi la ceste cuvinte și dăruia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și mare de trup”, un soi de „consilier” al Voievodului în selectarea victimelor. „Acela striga de multe ori înaintea lui, arătândú pre boieri: S-au îngrășatú, doamne, berbecii, buni sintú de giunghiatț. Ștefan-vodă râdi la ceste cuvinte și dăruia bani țiganului”. Voievodul a intenționat, se pare, să-l lase în viață pe Vasile Stroici („că era om tânăr [...] și din casă mai vechiú și cinsteș decât toate casele în țară”), aflat între cei prinși după lupta de la Cornul-lui-Sas, dar tânărul boier
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
planează - am văzut - suspiciuni: l-au otrăvit, la Istanbul, doi greci, Balasache și Sofialâul, ori a murit de ciumă 211? Radu Vodă Paisie i-a tăiat pe partizanii lui Laiotă Basarab (pe faimosul Stroe Pribeagul, învins și ucis la Fântâna țiganului 212 și pe banul Toma din Pietroșani, însurat cu Mara, fiica marelui logofăt Harvat 213), dar și pe marele logofăt Vlaicu din Pricani (a înfiat, neavând copii, un fecior al fratelui său, Mihnea pârcălabul), cel care o vreme i-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stolnic aflat printre victimele din 1568 ale lui Alexandru al II-lea Mircea; ne este necunoscut numele nevestei lui Stroe Pribeagul (Laiotă Basarab l-a făcut mare ban), dușmanul neîmpăcat al lui Radu Paise, care l-a înfrânt la Fântâna țiganului și l-a omorât. Tot Voievodul Radu Paise l-a ucis și pe marele logofăt Vlaicu din Priscani (acesta îi fusese o vreme credincios); n-a avut urmași boierul Vlaicu, și l-a luat copil de suflet pe un fiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu viile”, „moșia de la Clanța i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pivnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorii lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete de țigani”289. Garderoba Mariei - cea care va ajunge Doamnă a Moldovei, căci se va căsători cu Constantin Duca (logodna - ne spune Neculce - se va încheia la Istanbul, unde se afla încă viitorul ginere: „Triimis-au Brâncovanul pe Mihai spătar și cu alți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se întoarcă în Transilvania. După ce pribegii «toți au venit cu mare veselie în țară, în patria lor și la răposatul Alexandru voievod - spune un act din 29 iunie/ 8 iulie 1604 -, ca să slujească domniei lui pentru drepte sate și a țigani și pentru dreptele lor averiț, pe care inițial le-au primit înapoi, la 1 septembrie 1568, majoritatea acestora, în frunte cu Radu logofătul din Drăgoești și fiul său Tudor, ginerele lui Pătrașcu cel Bun, Radu stolnic, fiul vornicului Socol din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu viile”, „moșia de la Clența i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorŭ lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete de țigani 149. Căsătoria Ilincăi cu Scarlat Mavrocordat (cel născut pe la 2 martie 1678; se logodise cu Ilinca, a treia fiică a lui Constantin Brâncoveanu, încă din 1692; căsătoria a avut loc pe 5 februarie 1698, nu în 1697 cum au crezut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cei ce nu le-am greșit, că la mai mulți am greșit decât n-am greșit”]) își lasă întreaga avere nevestei („După aceasta lasu pe soțul mieu, pre Ilina, desăvârșitu stăpână, întru câte am câștigat, clădite și neclădite adecă moșii, țigani, vii și dobitoace și orice altu s-ar afla la mâna ei și afară toate să le strângă și să le stăpânească ca o desăvârșit stăpână, de vreme ce toată până astăz sântu 38 de ani de cându ne-am împreunat și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mânia lui Dumnezeu și blestemul meu”) pe palierul modalității juridice a „înfrățirii” (vezi și mai jos în această carte) -, să-l stăpânească feciorii noștri, Drăghici, Șerban, Costandin, Mihai, Mateiu și Iordache; ei toți să fie frați pre moșii și pre țigani, atât pre ale mele moșteniri, cât și pre ale mumei lor...” O îndelungată conviețuire (ca în cazul prezentat mai sus) ori un devotament de condiție excepțională arătat de soție („că și la bine și la rău cu densa mi-am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
du pre Văleni, cu curături și cu tot am lăsat soții méle, Maricăi. Așijderea și dentr-alte deschise ale casei și alte bucate și haine, tot am lăsat soțului mieu, Maricăi. [...] Așijderea și viia de la Podgorii și moșia de la Lipărești și țiganii iar am lăsat soțului meu, Maricăi [...] și să fie ăi de hrană, că și la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili...” (Să notăm aci că, în afara celor ce specificau caracterul comun al întregii averi, cei mai mulți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că și la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili...” (Să notăm aci că, în afara celor ce specificau caracterul comun al întregii averi, cei mai mulți soți lăsau după moarte nevestelor „satele și moșiile de cumpărătură, odoarele, vitele, țiganii și rumânii «să le hrăneascăț”). Era o practică veche aceasta a transmiterii stăpânirii averii prin testament, soțul încercând astfel să-și scutească nevasta de o parte a aventurilor succesorale interminabile declanșate de obicei de rudele defunctului („rudele viclene” - le zicea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
voievod”) ocinile și vecinii jupâniței Neaga, văduva armașului Danciul, lăsați ei (în Ciocorăști și Văcărești) prin diată de soțul ei („ocinile și vecinii din Cocorăști și din Văcărești și casele și viile câte sunt și toate averile și sculele și țiganii care-i va avea bărbatul ei, Danciul”, „pentru că i le-a dat Dansiul însuși înainte de moartea lui”). La fel, Vasile Lupu confirma Antimiei, cneaghina lui Dumitrașco Mihul, stăpânirea asupra celei de-a șasea părți din satele sucevene Bălăceni și Săvăuți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
însurat cu Caplea], [...], înaintea Domniei Mele, cu jupânița lui, Caplea, de a întocmit averile sale, ca după moartea lui, dacă se va mărita jupânița Caplea, iar ei să-i fie din averile lui Badea satul Elhovețul și trei sălașe de țigani. Iar dacă va ședea jupânița Caplea cu cinste - continuă Vodă, care participa, de fapt, la întocmirea unui testament, făcut în fața sa -, iar el i-a dat și i-a dăruit toate averile lui, fie puțin, fie mult, jupâniței lui, Caplea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
făcut în fața sa -, iar el i-a dat și i-a dăruit toate averile lui, fie puțin, fie mult, jupâniței lui, Caplea, ca să se hrănească în timpul vieții ei, iar altul nimeni să nu aibă nici un amestec peste satele și peste țiganii și peste toate averile lui Badea”. Pilda era molipsitoare (în Transilvania se întâmpla la fel) și pentru straturile mai de jos ale lumii românești. Cât va rămâne necăsătorită, Stana, văduva unui „popă Pătru”, urma să fie volnică cu „toate averile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul ei; la fel, Mara și Draga, văduve ale popii Stan și stolnicului Sbărâu, dăruiau - împreună cu nepoții lor - Mănăstirii Tismana trei ocine, „cum au lăsat ei cu al lor cuvânt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iepele aveau mînji) și „150 mătci de stupi”, moșii („satul Cilianii”), „satul Scărișoara”, „moșia de la Clanța i Tigenii”, „cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești”, „20 de pogoane de vie la Schei”) și „30 suflete de țigani”. Era aceasta, negreșit, o opulență voievodală, dar nici miresele care reprezentau marile familii boierești nu se așezau, din acest punct de vedere, pe o poziție inferioară. Dimpotrivă. Am transcris acum câțiva ani „foaia de zestre” a Bălașei Cantacuzino (din 1730
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de nuntă („un rând de haine de sarasir, drept 50 de ughi, o cunună de aur de 40 de ughi, brățări de aur de 20 de ughi, 3 inele, de 9 ughi, 2 perechi de cercei, de 6 ughi, 5 țigani, de 75 de ughi și leagănul cu telegarii de 120 de ughi, care fac peste 320 de ughi”), îi dăruia satul Florești cu toți rumânii. Cadoul întrecea în valoare lucrurile făgăduite. Ca urmare, cumnatul său îi dădea înapoi 100 de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de donatori (în 1645, Maria, fiica lui Necula, mare pitar, inventaria giuvaierurile - cercei de aur, trei perechi, un inel de aur, alți cercei făcuți în mangale, veșmintele - ii, chinteșe, nemteale, rochii, vitele - patru cai, patru iepe, patru boi, patru vaci, țiganii și moșiile date ca zestre fiicei ei, Vilaia; mai înainte, în 1573, un hrisov enumera valorile - multe bijuterii, veselă, tacâmuri etc. - primite ca dotă de Maria, văduvă între timp a postelnicului Dragomir), asigurată - prin „întăriri” - de unii soți grijulii, care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]