16,458 matches
-
sclipea mov și argintiu, amânând momentul despărțirii, fie ea și pentru cinci minute. - Cred că o să mă vopsesc blondă. Ce zici, mi-ar sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un cot cochet, care trimise țigara direct într-o frunză galbenă a tapetului. - Lasă, nu-i nimic. - Mă duc să caut tapet! încercă el disperat să scape din urzeala Penelopei. Și iau și șampanie. Și vopsea de păr! - Mai stai. - Aș mai bea puțină șampanie, maaami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ta astăzi și mâine, lasă-l pe Sorinel acolo că te fac praf, praf te fac! Și ridică sticla de whisky. Auzind chiuitura de nuntă (crezură ei) pe care o scoase nea Ovidiu, prietenii lui Mișu, ieșiți afară la o țigară ca pe vremuri în curtea școlii, intrară discret: era timpul să fure mireasa. Nici nu se putea un moment mai bun: Mișu o ținea în brațe pe Marcela, care îi trăgea în cap lui Popa cu acuarela ei preferată, Biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
asta, deoarece copiii vor să fie inumani și fac tot posibilul să arate ca atare. Orice ai face e zadarnic și grețos. Totul te scârbește, chiar fără să‑l dai la o parte, dimpotrivă, te scârbesc hârtiile mototolite, chiștocurile de țigară de pe podea, cojile de brânză și de salam, petele de cafea și mai ales cotoarele de măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei mai răi. Nu sunt îndepărtați fiindcă e un sentiment frumos să ți se întoarcă stomacul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și Rainer nu pun așa problema, doar ei vor cu tot dinadinsul să răspândească peste tot artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în alte situații asemănătoare. Ca să te bucuri de ceva, mai întâi trebuie să cunoști acel lucru. Gemenii nu prea sunt în elementul lor. Gâfâie, n‑au condiție fizică, ceea ce Hans are cu vârf și îndesat. Prea mult alcool, prea multe țigări, se laudă Rainer și vrea să înceapă o dezbatere despre Camus, ca să se pună într‑o lumină favorabilă. Sophie caută lumina reală, ca să se bronzeze. Hans vrea să‑i arate Sophiei câteva figuri de judo, pe care le știe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar mai rămâne nici un pic de timp. Nimeni nu se mai poate realiza pe sine într‑o formă estetică, atunci când un oarecare domn șef se realizează, pe spinarea numitului artist, sub formă de mașini sport și vile. Dacă fumezi niște țigări doar cu o idee mai bune decât Dreier, lumea începe imediat să se dea pe lângă tine. La masa la care se află astăzi Sfânta Pătrime mai stau două persoane care încearcă să demonstreze teorema lui Pitagora prin mijloace exclusiv grafice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pânzei sale, va acționa însă fără plasa meschină a siguranței burgheze, în orice caz îi va lăsa pe alții fără plasă pentru ca aceștia să nu se bazeze decât pe el și pe ei înșiși. Rainer se holbează la mucurile de țigară, hârtiile, petele de vin roșu și șervețelele mototolite (și alte gunoaie) de pe jos și așteaptă inevitabila saturație care câteodată se produce, câteodată nu. Acum, în momentul acesta, l‑a apucat în sfârșit greața, așa că lasă să‑i cadă condeiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna face la fel. Peisajul se îndepărtează de Anna fără încetare, nimeni și nimic nu rezistă prea mult în preajma ei. Clarității aerului i se opune neclaritatea spirituală a acestor tineri și ambele elemente se inhibă reciproc. Rainer fumează nervos o țigară care face ca, pentru scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nazist înscris deasupra intrării unor lagăre de exterminare ca Auschwitz și Dachau. Cea mai mare revistă de tineret din Germania. Joc de cuvinte: Schauplatz = loc în care se desfășoară o acțiune; schauen=a vedea, a privi; Platz =loc. Marcă de țigări ieftine, fără filtru. Institutul Meteorologic cu stația meteorologică aferentă din Wien Döbling. Berg = munte. Aceste nume ca și cele ce urmează în capitol aparține unor cunoscuți actori de film sau cântăreți austriaci. Joc de cuvinte intraductibil: Kessler = nume de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu aveau pentru mine un sens istoric, ci doar erau imprimate În adâncul creierului sub formă digitală de succesiune a cifrelor 0 și 1, la fel ca În microprocesorul unui calculator. Adâncit În gândurile mele, am scos din buzunar o țigară și mi-am aprins-o. Șoferul sirian a Început să țipe la mine, Într-un talmeș-balmeș de cuvinte În engleză și arabă: „N-ai Înțeles că nu se fumează În mașină?“. Mi-am cerut scuze, am stins țigara și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
buzunar o țigară și mi-am aprins-o. Șoferul sirian a Început să țipe la mine, Într-un talmeș-balmeș de cuvinte În engleză și arabă: „N-ai Înțeles că nu se fumează În mașină?“. Mi-am cerut scuze, am stins țigara și am aruncat chiștocul pe fereastră. Un tip ca el habar n-avea că la alegerile de acum patru ani Partidul Baas obținuse o creștere de optsprezece locuri În parlament. Nu Înțelegeam totuși de ce venise din Siria tocmai la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În gură, scurgându-se apoi spre stomac. — Ei, cum e? mă Întrebă Monkey. — Mmm, ce bună e!, am spus și am izbucnit amândoi În râs. — Exact. E pur și simplu irezistibilă. De aceea e un drog... Monkey Îmi dădu o țigară și am Început să fumez. M-a Înecat fumul și am simțit o ușoară senzație de greață urcând din adâncul gâtlejului amorțit, dar nu era o senzație neplăcută. Încercam să-mi amintesc numele tipului care Încercase o greață existențială privid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un talmeș-balmeș de nedescris: mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, cutii goale de casete. M-am uitat mai atent și am observat că geamurile și caroseria nu erau prea curate. În toată dezordinea asta se simțea ceva din adevărata natură umană a compozitorului și o căldură plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
văd un film, spuse Akemi Yokota În timp ce stăteam În cafeneaua aceea atât de Înghesuită Încât aproape că Îl atingeai cu cotul pe cel ce ședea la masa alăturată. Dar nu un road-show, adăugă ea. Purta un taior violet și fuma țigări subțiri și lungi, din acelea din care fumează animatoarele din baruri, strângându-le cu stângăcie Între degete. Filmul se numea Sex, minciuni și casete video. Mă gândeam că femeia asta probabil că nu avea video acasă, dacă vroia să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ai din pastilele alea? Să nu cumva să le iei cu altcineva În afară de mine, ai Înțeles?“ Mai aveam vreo cincisprezece minute până la ora Întâlnirii, așa că m-am dus la toaletă să-mi șterg transpirația și să trag două fumuri de țigară; pereții, pardoseala, tavanul, toate erau Îmbrăcate În marmură. Hârtia cu numărul de telefon pe care mi-o dăduse vagabondul era deja mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior al jachetei. Ceainăria spre care am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
foarte șic. Se simțea un parfum discret și Întreaga ei vestimentație Îmi lăsa impresia de a fi transpus cu exactitate vocea de la telefon. Avea părul scurt, cu o coafură pe care o vezi des prin reviste. Și-a scos o țigară fără filtru, cu miros puternic, din poșeta din piele de crocodil de un roșu Închis, a tras cu putere fumul În piept, apoi l-a expirat pe Îndelete. Pielea de pe obrazul stâng părea puțin aspră. Avea un machiaj discret, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea la telefon. În primul rând pentru că era mai tânără decât mă așteptasem. Cu cât o priveam mai mult pe femeia așezată picior peste picior pe canapeaua În stil de epocă din fața mea, fumând acea țigară franțuzească tare, cu atât eram mai convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete, și clipea des, cu un aer neglijent, probabil din cauza miopiei. Cu bărbia ei puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de energie rămas pentru a-i cere femeii să-și Întrerupă puțin povestea și am căutat o scuză ca să părăsesc Încăperea. Camera era dotată și cu telefon, și cu toaletă. — Mă scuzați, aș putea să merg sa-mi iau niște țigări de la recepție și să fumez, ca să mă destind puțin? Asta a fost singura scuză care mi-a venit În minte. — Vă rog, spuse ea Îndreptându-și ținuta. Dar să vă Întoarceți neapărat! Când am ieșit din cameră, m-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vagabond bețiv. — Mi s-a spus să mă Întâlnesc cu tine și să-ți ascult povestea. — Ce mai face Keiko? mă Întrebă el În timp ce-și scotea un pachet de Pall Mall fără filtru din buzunar. Își aprinse o țigară, apoi Îi Întinse una și bărbatului cu sticla de bourbon. — Îi merge bine? Nu știu. Nu ne-am Întâlnit decât o singură dată. — Și ce-ai de gând după ce o să auzi ce am de spus? O să scrii un reportaj? — Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
firmă, nici lumini. Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau o băutură alcoolică transparentă. Probabil gin sau vodcă. Localul era mobilat cu câteva mese din furnir subțire și niște scaune pliante, podeaua era murdară, plină de chiștoace de țigări, sticle goale, coji de fructe și alte mizerii care nu-mi dădeam seama ce erau. Homosexualii l-au salutat pe bărbat. El le-a răspuns făcându-le cu mâna. O femeie la vreo patruzeci de ani, cu fața asimetrică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În fața ochilor ceva și mai bun, nu mai ești În stare de nimic. Oricum, asta e puțin probabil să i se Întâmple cuiva care s-a obișnuit să aibă ce-i mai bun Încă de la Început. Mi-am aprins o țigară mentolată În timp ce dădeam pe gât ce mai rămăsese din Corona. Simțeam un amestec ciudat scurgându-mi-se prin vene. Chelnerița s-a apropiat, fâțâindu-și coapsele, cu Încă o bere și un Frank Sinatra. Piciorul stâng arăta superb. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În aceste flashbackuri. În mod normal, orice bărbat Își amintește a doua zi de momentele În care Își unise trupul cu cel al femeii pe care o ținuse În brațe sau de clipele În care, Întins pe spate, cu o țigară În gură, i se făcea o felație. Dar cocaina și ecstasy fac acest lucru imposibil. Doar o anumită parte a trupului meu și colțul cel mai ascuns al creierului păstrau intactă amintirea intensității excitației pe care o simțisem. Dându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În picioare așteptând ca Yazaki să se scoale de pe canapea. Între timp am mai băut un pic de apă minerală. Sticla de un litru era deja aproape goală. În cele din urmă Yazaki se ridică În capul oaselor, luă o țigară fără filtru dintr-o cutiuță de metal de pe măsuța de lângă canapea, și-o aprinse și trase cu putere fumul În piept. Mă invită să iau un loc și m-am așezat În celălalt capăt al canapelei. Parchetul era acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Însoțea pachetul era bătută la mașina de scris și nu era semnată cu numele de Yazaki, ci cu un nume fictiv: „Din partea unui prieten al lui Van Gogh“. Oare ce cantitate era Înăuntru? Pachetul avea dimensiunea a patru pachete de țigări puse laolaltă. Probabil Încăpeau vreo câteva sute de grame. La asta s-o fi referit vagabondul japonez care vorbea cu accent de Kansai când m-a avertizat să nu mă apropii de Yazaki? Oare tot ce s-a Întâmplat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Cu un zâmbet larg, Arthur Nebe făcu să apară din buzunarul de la piept o sticluță metalică aplatizată: — Bei? — Mersi, nu zic nu. Am înghițit o dușcă zdravănă din alcoolul distilat oferit cu solicitudine de către Reichskriminaldirektor și apoi mi-am scos țigările. După ce am aprins câte una pentru amândoi, am ținut bățul de chibrit în sus câteva secunde. — Nu e nicidecum un loc căruia să-i dai foc cu ușurință, i-am spus. Un singur om, acționând de unul singur: ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]