4,216 matches
-
Femeile nu se vor mai bucura de ziua lor de cumpărături și de prânz. Lasă că merită, dacă ei cred că astea sunt greutăți. Am auzit frânele scârțâind din nou, dar acum erau în spatele meu. O portieră se trânti. —Peter! Țipătul lui Madeleine se auzi în aer. Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie, pe care o rezemasem în fața lui și pe care era combinația de la seif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Cine greșește aici: familia germană sau eu? Dar sunt destui pe care putem da vina. În timp ce ne îndepărtam, spun cu voce tare, încât să mă audă germanul cu aparatul de fotografiat și nevasta lui proastă și copilul lor neștiutor; un țipăt îndeajuns de ascuțit pentru ca proprietarii tarabelor și oamenii care cumpără flori în drum spre casă și chiar unii dintre bicicliștii care așteaptă să se schimbe semaforul să întoarcă privirea; îndeajuns de înfricoșător ca să vibreze în pieptul meu: Doamne, nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
N-ar fi trebuit să-mi dai brandy-ul ăla. Vorbesc destule prostii oricum. Ieșind din lift, se lovi pe Întuneric de Yael, care Îl căra pe Dimi adormit În brațe, Înfășurat În haina ei de pilot. Ea scoase un țipăt speriat, fiind cât pe-aci să scape copilul. Apoi, recunoscându-l pe Fima, spuse cu o voce obosită: —Mare dobitoc ești. În loc să se scuze, Fima Îi Îmbrățișă pe amândoi cu putere, cu o singură mână liberă și cu mâneca celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șalul de rugăciune, rătăcind printr-o pădure neagră, murmurând doar pentru el versete biblice, picioarele lovindu-i-se de pietre ascuțite, sub zăpada moale care cădea Întruna peste el Într-o tăcere absolută, Întreruptă doar din când În când de țipătul lugubru al vreunei păsări de noapte sau de urletele lupilor. Fima fu cuprins de spaimă. În clipa În care Închise telefonul, Își aminti că nu Îl Întrebase pe tatăl sau cum se simțea. Uitase că intenționase să-l ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nevoie să căutăm altă insulă. Bikini e perfectă. Știi cumva care e partidul de guvernământ În Nicaragua? Fima avea răspunsul pe vârful limbii, dar În clipa aceea se auzi din spatele ușii Închise a doctorului Eitan o voce de femeie, un țipăt scurt, ascuțit, Înspăimântat și jignit, ca al unei fetițe care era victima unei nedreptăți. Pe cine ucideau acolo? Poate pe cel ce urma să fie tatăl sau bunicul lui Yoezer? Fima se Încordă, se strădui din toate puterile să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îl așteaptă, ministrul apărării spuse: Ce dobitoc ești! Crima În sine e pedeapsa. 27 Fima refuză să cedeze La ora șase și jumătate dimineața se trezi speriat pentru că În apartamentul de deasupra căzuse ceva greu și imediat se auzise un țipăt de femeie, nu prelung și nici prea ascuțit, dar teribil, disperat, de parcă aceasta Își văzuse moartea cu ochii. Fima sări din pat direct În pantaloni și ieși În fugă pe balconul de la bucătărie, ca să audă mai bine. Din apartamentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
imediat la poliție sau să cheme o ambulanță? Dar Își aminti că Îi tăiaseră telefonul, scutindu-l În felul ăsta de obligația de-a interveni. Și În afară de asta, era posibil să i se fi părut numai că auzise lovitura și țipătul prin somn, iar intervenția lui avea să provoace doar stânjeneală și ridicol. În loc să se Întoarcă În pat, continuă să stea așa, În bluza cu mâneci lungi, pe balconul de la bucătărie, printre rămășițele cuștilor, borcanelor și cutiilor În care Dimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
amenințătoare, parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neagră, care ducea, urcând, spre tufișul de tuia. Dar mișcarea pe atunci constantă de pălării și basmale, de capote de automobile și rânduri de ferestre ale tramvaielor s-a transformat brusc într-o zi, către prânz, într-o răscoală. Un țipăt m-a atras la geam, am văzut cum vânzătorul de băuturi care trecea o dată pe zi pe bicicletă cu remorca lui se ridică pe pedale și-și pleacă țeasta cheală mult deasupra ghidonului ca să dispară cât mai repede, împreună cu zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și-l studiase, coborându-și colțurile buzelor a dispreț; sări peste bord, se transformă pentru o clipă într-un mănunchi de picioare și de brațe fluturânde, într-un plesnet de apă stropind din toate părțile, încât Frau Gerda scoase un țipăt, iar mama îl ocărî. Tata își împinse ochelarii mai sus, încercă să ajungă la pupa în timp ce vasul se împotmoli cu prora în apă și uruitul motorului se stinse ca o tuse înecată. Fratele meu fu ridicat înapoi în barcă, rânji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
toți într-o disperare suicidală cu modul meu idiot de a-i respinge. Dar cei mai mulți păreau să se simtă bine. Doi bărbați, care aparent se cunoșteau, se urcaseră pe scaune și lansau elicoptere pe care le făcuseră din șervețele. Scoteau țipete de bucurie în timp ce elicopterele se roteau încet până pe podea. Maria și Lisa priveau scena îngrozite, întrebându-se dacă ar trebui să cheme poliția înainte ca bărbații respectivi să-și scoată drujbele de la cingătoare și să facă haos. Dar până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu una puse rufele în mașină, cu alta scoase rufele din mașină, le băgă în uscător, scoase vasele din mașina de spălat vase, băgă vasele de la micul dejun, sortă hainele curate, și asta fără să se unduiască vreun pic. Un țipăt ascuțit îmi reaminti că nu eram singure. De ce nu sunt copiii la școală? —Azi e „ziua profesorilor“, răspunse Tally. Observându-mi expresia tâmpă, continuă. — Profesorii se duc la bar și-și petrec acolo toată ziua, gândindu-se cum să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
alegere. Nici măcar o clipă nu mă gândisem că decizia nu va mai fi în mâinile mele. Maria, cu toată mult-lăudata ei experiență cu bărbații, nu mă avertizase în legătură cu asta. Bineînțeles că am adormit pe fotoliu, dar am fost trezită de țipete și râsete care veneau dinspre fereastră. Ed o ducea pe umeri pe Lulu, deși era mult prea grea, și alerga după Sacha. Se clătina sub greutatea ei, amenințând că o s-o scape jos. Rachel zâmbea indulgent urmărindu-le hârjoneala. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
două sute de caiele drept amintire, fiindcă presimțea că drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în copilărie că trenul e o ființă ca toate celelalte. Într-o zi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a rostit. - Am poeții mei care îmi vorbesc destul. Asta-i obiceiul lor. Și înainte și dupăă Când rămân goală în fața lor, câte unul mă întreabă cât de grele îmi sunt cozile. Pensionara de alături scoase, ca din somn, un țipăt slab. Scârțâitul intens se opri apoi deodată. Putui să deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
suie din inimă în creștetul capului și că șipotul roșu îi coboară în măruntaie și în lujerul de carne desfăcut să mă primească. „Unde îndrăznește omul meu?”, se întreabă cățeaua, făcând aluzie la slăbiciunile mele de țicnit, când suportă până la țipăt apucăturile arbitrare, rupându-și cămașa cu dinții, ca s-o azvârle, sfâșiată, o dată cu rușinea, îndârjindu-mă cu un duhnet de sălbăticiune. Când simt miros de vulpe prinsă de vie, mă desfac de carnea ei, cu ochii agățați de semn, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ceva mai înaltă decât mine, Albertina mă privea de sus, cerceta banana ce i-o dăruiam în treacăt, și zicea cu gura plină „Ih dankă”. Era femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E bâlbâitul incoerent, încremenit acolo ca un corp delict. E supapa amărăciunilor retezate de un rânjet. Din mormanul cărților, deschid una, la întâmplare, și citesc o pagină de Schnitzler: „Maria mergea lângă Felix, fără să-l țină la braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urma conservatorul regulat, Nora nu se producea în sufrageria comună, unde se improvizau de obicei spectacole variate și de multe ori interesante. Ida Wüst, pe atunci actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta copilul, un băiețaș de șapte ani, cu țipătul patetic din „Elga” lui Gerhard Hauptmann. Răcnea cu chipul descompus, cu ochii bulbucați, gata parcă-i să-i scape din orbite. Copilul nu se putea împăca ușor cu asemenea spectacole. Vladimir Beral cânta la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se confundă cu fâșâitul pârâului ce curge paralel, până când locomotiva se dă în petec, cu un țipăt de alarmă. Îl văd de sus, cum parcurge șinele, ce par un șiret negru, scurt, trasat în curbă, între cele două grupe de arbori împliniți. Dincolo de terasament, se înalță pădurea celuilalt munte, care închide decorul, ca un perete confecționat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care avea să se dovedească profetică. A doua zi de dimineață, Burgess Noakes Își trezi stăpânul la ora opt, ca de obicei. O jumătate de oră mai târziu, În timp ce așeza masa În sufragerie pentru micul dejun, Minnie Kidd auzi un țipăt venind din dormitorul dlui James și Îl găsi Întins pe podea În cămașa de noapte, Încâlcit În firul lămpii electrice, pe care o dărâmase de pe noptieră În timp ce Încerca să ajungă la clopoțelul pentru servitori. — Ah, domnu’ James! exclamă ea, Îngenunchind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
jos, la pământ, cu pieptul tresăltându-i, cu ochii umezi, murmurând: „Julien, je t’aime!“ și cerând supusă să fie posedată acolo, pe loc. „Elle poussa un cri, frappée, comme de la foudre, par la sensation qu’elle appelait.“ Henry auzise țipătul acela de mai multe ori, prin pereții subțiri ai camerelor ieftine de hotel, din spatele ușilor dormitoarelor În timp ce străbătea cu lumânarea coridoare Întunecate din marile conace de la țară, de prin umbrele care umpleau noaptea arcadele podurilor din Paris, fără a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]