9,323 matches
-
puterilor europene stabilirea definitivă a graniței, pornind de la concluziile comisiei europene de delimitare. Această poziție era justificată de faptul că reprezentantul Imperiului Otoman în cadrul comisiei acceptase traseul frontierei așa cum fusese stabilit. De altfel, divergențele dintre guvernele român și rus se accentuează, extinzându-se și la chestiunea delimitării graniței ruso-române pe Dunăre. Acest fapt era relevat și de către două telegrame expediate la 4 ianuarie 1879 la Londra de către W. A. White, reprezentant diplomatic al guvernului britanic la București. Acestea se refereau la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
amplificată "prin nesiguranța liniei de frontieră"527. În condițiile în care, după instalarea autorităților române în Dobrogea, o parte a refugiaților musulmani ce părăsiseră provincia din cauza violențelor declanșate de către bulgari, s-au reîntors, conflictul dintre cele două comunități s-a accentuat. Astfel, în iarna anilor 1878-1879, autoritățile române au fost nevoite să găsească soluții pentru asigurarea unor locuințe pentru cei reveniți în Dobrogea. O soluție găsită de către acestea a fost instalarea creștinilor pe "pământurile abandonate de cerchezi", care nu au mai
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Fata purta o rochie dintr-o bucată. Se aplecă peste masă, Își puse mâinile peste sâni și ne zâmbi. O parte a feței Îi arăta mai frumos când zâmbea, așa că se-ntoarse cu partea bună spre noi. Farmecul profilului fusese accentuat prin cine știe ce Întâmplare În care nasul Îi fusese turtit și netezit, de parcă ar fi fost făcut din ceară fierbinte. Dar nasul nu părea totuși să-i fie făcut din ceară fierbinte. Dimpotrivă, părea rece și foarte solid, atât doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i cumpere unei femei flori sau să-i spună vorbe măiestrite, spre deosebire de Harry. Părul lui Moff era și el la fel de neîngrijit, cu șuvițe lungi Încâlcite strânse Într-o coadă de cal, cu linia unde Începe părul avansând din ce În ce mai mult și accentuându-i fruntea deja lată. Acest ultim detaliu Îl făcea să pară foarte deștept, ceea ce și era, Harry o recunoștea, deși știa și că Moff fusese exmatriculat pentru chiul și pentru că fuma iarbă Înainte de a Împlini 16 ani, fiind astfel nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
început din nou munca, după sărbătorile de la începutul lunii mai. În fiecare zi aranjam birouri, conectam calculatoare, până seara târziu. Cred că atunci m-am cam extenuat. Aveam aceleași dureri de cap. În sezonul ploios din iunie, durerile s-au accentuat. În fiecare zi simțeam că o greutate mare îmi apăsa creierul. Ochii tot mă dureau când încercam să mă uit atent la ceva. Dar, în timp ce munceam, parcă durerea se mai atenua. Mă concentram asupra muncii și uitam. Așa că, în timpul serviciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă gândesc din nou la această posibilitate. Nu, nu vreau să spun: „Dacă lucrurile ar fi stat altfel, aș fi pus sarin la metrou împreună cu secta Aum.“ Nu are nici un sens din punct de vedere practic (sau logic). Vreau să accentuez următorul lucru: probabil că ceea ce era în „ei“, era prezent și în noi, de aceea ne-a fost greu să-i excludem din conștiința „noastră.“ Din cauza felului meu de a pune problema, există riscul să fiu greșit înțeles. Până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
foarte important să ai pe cineva cu care să te poți sfătui. Kawai: Trebuie să fii convins că e natural să fie așa. Am spus asta și când a avut loc cutremurul devastator. E absolut normal să te schimbi. Am accentuat ideea aceasta, așa se întâmplă cu oamenii normali. Sfatul meu a fost destul de folositor. După aceea mi-au spus că asta i-a salvat. Murakami: Cel mai greu mi se pare faptul că cei din firme nu au înțeles. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate și fericire
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci spune, cât îți datorăm pentru drum? îl întrebă Carol. Cu batiușka Filip am eu socotelile mele, iar dumneata, gospodin, ca prieten al lui Filip, ești și prietenul meu, răspunse birjarul, accentuând pe cuvântul "prieten". Așa că să ne vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
audă nu atât ce va răspunde graful, cât tonul pe care îl va folosi. Spune-le să-și vadă de drum; nu aici e omul pe care îl caută, răspunse Jordan fără să șovăie, cu o voce calmă și sigură, accentuând în mod nefiresc tocmai cuvintele neimportante ale frazei. Și, ca să dea de înțeles că nu mai are nimic de adăugat, își ornă răspunsul cu un norișor de abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan. Poate puțin cam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ce zic ei: „că țiganii nu au fost purtat niciodată de-a lungul istoriei acest etnonim care provine din cuvântul “DOM”, care pe limba originară a țiganilor înseamnă “om”. Prin denaturare (voită) “dom” s-a transformat în “rom” cu “r” accentuat, apoi din “rom” s-a transformat în “roma” apoi în “romani” și în “romanies” . S-a ajuns astfel încât țiganii să aibă numele identic cu al românilor în limba engleză. Romani cu români și romanies cu românia ( în engleză nu există
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o interpretare rea tuturor gesturilor ei. Sunt întotdeauna de o nervozitate extremă. Asta mă face ca să nu pot fi niciodată potolit. Fizicește nu-mi găsesc locul. Am ticuri. Îmi mișc mâinile și picioarele până când adorm. Ideea acestei nervozități mi-o accentuează încă. Intelectual, sar tot așa de la un gând la altul. Când vorbesc, sunt deseori incoherent, fiindcă mintea mea, fugind prea repede, nu are timpul să întîrzie și să se explice față de ceilalți. Astfel, nu mă pot niciodată bucura de moment
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca gata de plecare, cu privirea absentă. Am încercat să fiu tandru, apoi m-am pornit pe o bucurie factice, cu spirite de diferite calibre, înșirate unele după altele ca mărgelele, cu gesturi brusce și probabil caraghioase, și zgomotul meu accentua și mai mult liniștea ei. Hotărât, atmosfera dintre noi conținea ceva impur, pe care nu-l puteam descoperi, făcând zadarnice și ridicole truda mea de atunci și toate preparativele dinainte. Am mai pus câteva lemne în soba de fier, am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
birou, sau a unui comisar îngîmfat (citez un funcționar și un comisar fiindcă sunt exemple exacte din întîmplările mele nenumărate, înfipte în memorie pentru eternitate, să mă terorizeze). În momentele grave, această incapacitate de a evolua normal între oameni se accentuează. Trebuia să încep deci viața mea nouă printr-o luptă împotriva mea de alt ordin, care implica noi suferinți, dar preferabile. Și apoi, această luptă putea fi de folos, căci îmi distrăgea atenția. In prima zi după întîlnirea cu Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de a pune capăt stării de lucruri existente și, în același timp, setea de a răzbuna insultele pe care le aduseseră necontenit armatei guvernele demagogice de la moartea lui Sidonio Paes încoace. Într-adevăr, neîncrederea partidelor de stânga în armată se accentuase în ultimii ani. Antonio Maria da Silva - care înlocuise oarecum prestigiosul mit al lui Afonso - Costa încurajase organizațiile comuniste mai ales pentru a se apăra de armată. Demisiile forțate, arestările, surghiunurile în insule, schimbările de garnizoane, umilințele jigniseră adânc cercurile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de disensiune între șefii mișcării. Greșeală, pentru că cer Președintelui să alcătuiască el Guvernul, anulând astfel orice caracter revoluționar al mișcării. Motiv de disensiune, pentru că, temîndu-se ca nu cumva mișcarea să se transforme într-o încercare monarhistă, Cabeçadas se grăbește să accentueze asupra "republicanilor care merită încrederea țării". Integraliștii, care avuseseră un rol de frunte în pregătirea complotului, primeau astfel un duș rece chiar în ziua biruinței. Din Nord, Gomes da Costa înainta spre Capitală cu trupele revoluționare. În Sud, generalul Oscar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate și fericire
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci spune, cât îți datorăm pentru drum? îl întrebă Carol. Cu batiușka Filip am eu socotelile mele, iar dumneata, gospodin, ca prieten al lui Filip, ești și prietenul meu, răspunse birjarul, accentuând pe cuvântul "prieten". Așa că să ne vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
audă nu atât ce va răspunde graful, cât tonul pe care îl va folosi. Spune-le să-și vadă de drum; nu aici e omul pe care îl caută, răspunse Jordan fără să șovăie, cu o voce calmă și sigură, accentuând în mod nefiresc tocmai cuvintele neimportante ale frazei. Și, ca să dea de înțeles că nu mai are nimic de adăugat, își ornă răspunsul cu un norișor de abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan. Poate puțin cam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înălțimea ei, cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru, cu fața tot copilărească și totuși de o frumusețe mândră, semeață, aproape orgolioasă, amestec unic, care-i dădea ceva matur și în același timp îi accentua copilărescul figurii. Prietenia renăscută a crescut repede pe amintirile copilăriei și pe precocitatea ei intelectuală și tardivitatea mea afectivă. Ca și altădată, făceam călare aproape în fiecare zi cei cinci kilometri până la casa lor. Eram acum mentorul ei (de atunci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era intim și supus - poate puțin stânjenit că asist la ultimele ei dibăcii savante de a-și realiza toată frumusețea? Doamna M... îmi propunea să mergem în una din zilele acestea la Văratic. Rochia Adelei, simplă, strânsă pe bust, îi accentua, rotund, toate liniile. Dădeam doamnei M... câteva explicații asupra regimului pe care îl urmează. Mișcările mâinilor, ridicate în diversele operațiuni ale toaletei, descopereau brațele Adelei până mai sus de cot. Acest incident, probabil cu totul neînsemnat în univers, îmi paraliză
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căsuțele mici, dese și curate, cu biserica gătită, spilcuită - casă cu două sute de gospodine! - cu miniaturile ei de munți ai căror brazi i-ai putea număra (doamna V... susținea că sunt 518...), este călugăriță. În timpul verii, caracterul acestor mănăstiri este accentuat de genul vilegiaturiștilor. La Neamț tonul îl dă corpul didactic. (Haine negre, pas măsurat, ochelari...) La Agapia - aristocrația mai mult sau mai puțin autentică și snobii eleganței. (Crochet, dezinvoltură, dialect franco-romîn...) Am vizitat pe părintele Palamon, gazda mea dintr-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
contemplam varietatea de culori. Nu mai vedeam, nu mai puteam privi decât pe Adela, care încă nu consimțea să se sature de priveliștea neverosimilă. În rochia roz, cu capul gol, cu o mână pe sân, cu linia corpului ondulând și accentuând depresiunea taliei, cu poala rochiei în evantai, era acolo jos, pe fondul negru al pelerinei, un bloc de frumuseți vii și calde... În sfârșit, mi-a dat mâna s-o ajut și a sărit în picioare elastic și dintr-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]