27,712 matches
-
și Petroșani și urmează Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză, la Universitatea din București, absolvind în 1955. Lucrează ca ziarist la „Steagul roșu” din Petroșani (1948-1951), redactor-șef la publicațiile editate de Universitatea din București (1952-1954), redactor-șef adjunct la revistele „La Roumanie nouvelle” (1955-1958) și „România de azi”, unde este șef de secție pentru versiunea în limba franceză, redactor, apoi șef de secție la Televiziunea Română (1967-1985). A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1978). M. compune
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
1952-1955). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1960. A fost, până în 1965, profesor la Prundu Bârgăului, apoi s-a stabilit la Suceava, unde e ziarist, vicepreședinte și consilier-șef al Inspectoratului pentru Cultură (1985-1989), director adjunct al secției sucevene a Teatrului Național „V. Alecsandri” (1985-1989), redactor-șef al revistei „Bucovina literară”. În 1996 revine în Cluj-Napoca ca inspector la Inspectoratul pentru Cultură al județului. Debutează în 1957, cu versuri, la „Tribuna”, continuând să publice poezii, proză
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
a Institutului Pedagogic din Constanța (1966) și Facultatea de Ziaristică din București (1979). Între 1969 și 1989 a funcționat ca redactor la ziarul „Milcovul”, iar din 1979 a condus cenaclul Uniunii Scriitorilor din Focșani. Începând cu 1990 este redactor-șef adjunct al „Revistei V”, editată la Focșani, și director al unui post local de televiziune. A debutat în 1964 la „Luceafărul”. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru Arta ceaiului (1992) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
la putere a legionarilor) este demis de ministrul Traian Brăileanu, care îl preferă pe Nicolae Șerban. Va fi repus în drepturi tot în 1940. Își deschisese cursul cu lecția De la metodă la cunoașterea literară. În 1946 obține postul de director adjunct la Școala Română din Franța, având și rolul de expert la Conferința de Pace din 1946; acum se îngrijește de apariția unui impresionant volum despre Transilvania. Rămâne definitiv în Franța, fiind cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (1948), secretar
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
Direcția bibliofililor” (1981-1984). Între 1985 și 1987 e corespondent al ziarului „Învățământul public”, din 1987 până în 1989 lucrează ca redactor la revista „Pedagogul sovietic”, iar în 1990 și 1991 este corespondent la ziarul „Glasul națiunii”. Ocupă și funcția de director adjunct al Muzeului de Literatură „Dimitrie Cantemir” din Chișinău (1989-1991). În 1993 se mută în București, unde devine doctorand al Facultății de Litere. Scrierile lui N. pot fi împărțite în două mari secțiuni, prima cuprinzând cărțile publicate la Chișinău: culegerile de
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
învățător într-un sat, iar după august 1944 devine secretar al Comitetului Județean Vlașca al Partidului Comunist Român (până în 1946). După ce editează la Giurgiu revista „Veac”, este redactor la „Vestea satelor”, „Frontul plugarilor”, „Scânteia satelor”, „Agricultura nouă” și redactor-șef adjunct la „Albina”. Debutează la „Cuvântul liber” în 1935, colaborând apoi și la „Azi”, „Meridian”, „Timpul”, „Fapta”. Prima carte, nuvela Întovărășirea, îi apare în 1949. Reprezentant prolific al realismului socialist, N. este unul dintre condeierii care, dând tiparului și câte două
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
Labiș”. Funcționează ca redactor în Departamentul emisiunilor culturale al Radiodifuziunii Române, din 1969 ca realizatoare a emisiunii „Meridiane lirice”, iar din 1971 a emisiunii săptămânale „Revista literară radio”. Din 1981 se transferă la departamentul similar al Televiziunii Române, devenind redactor-șef adjunct la Redacția emisiunilor culturale. Debutează cu versuri în „Contemporanul” (1966) și colaborează cu poeme și interviuri la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare” ș.a. Prima carte, Poeme, îi apare în 1973. Pentru N. poezia este un martor
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
n. Agavriloaie) și al lui Gheorghe Pelin, ofițer. A absolvit liceul la Craiova în 1958 și Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1969. A funcționat ca redactor (1965), apoi ca secretar general de redacție (1970) și redactor-șef adjunct (1974) la revista „Ramuri”, redactor la „Scânteia tineretului” (1967), șef de secție la „Tribuna României” (1972), la „Flacăra” (1979) și la Redacția revistelor pentru străinătate (1984). Între 1987 și 1990 lucrează la Centrul de Cercetări Istorice al Fundației „Iosif Constantin
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
, revistă care apare la București, săptămânal, începând cu 22 ianuarie 1990 până în noiembrie 1995. Comitetul de redacție este format din Paul Nancă (director), Dan Silviu Boerescu (redactor-șef), Horia Gârbea (redactor-șef adjunct), Dan Medeanu, Pavel Perfil, Bogdan Teodorescu ș.a. În intenția de a promova „libertatea, democrația, demnitatea”, P., care se declară „publicație independentă”, vrea ca „aceste cuvinte să aibă acoperire în viață prin noi înșine” (Paul Nancă, Noi zicem că...). Rubrici: „Oportunismul
PHOENIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288806_a_290135]
-
al regimului Ceaușescu. Din această perioadă datează volumul de „convorbiri libere într-o țară ocupată” Ce-ar mai fi de spus, realizat împreună cu Liviu Cangeopol și apărut în 1990. Va fi secretar de stat în Ministerul Culturii (1990), redactor-șef adjunct la Editura Nemira și consilier la Editura Polirom. Debutează publicistic în 1980, iar editorial în 1985, cu ficțiuni fantastice, în volumul colectiv Proze. Colaborează cu traduceri, eseuri, cronici literare, note, proze la „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echinox”, „Viața românească”, „Vatra”, „Astra
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
origine evreiască, unde i-a avut ca profesori, printre alții, pe Mihail Sebastian și pe F. Aderca. Urmează apoi cursurile Facultății de Litere a Universității bucureștene, secția franceză-română (1944-1947). Redactor la „Contemporanul” (1947) și la Radio (1948-1952), devine redactor-șef adjunct la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1955), „Viața românească” (1955-1956) și „Gazeta literară” (1956-1961). Între 1962 și 1977 e redactor-șef adjunct la publicațiile românești pentru străinătate. Debutează în 1945, la revista „Studentul român”. A colaborat frecvent la
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
Universității bucureștene, secția franceză-română (1944-1947). Redactor la „Contemporanul” (1947) și la Radio (1948-1952), devine redactor-șef adjunct la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1955), „Viața românească” (1955-1956) și „Gazeta literară” (1956-1961). Între 1962 și 1977 e redactor-șef adjunct la publicațiile românești pentru străinătate. Debutează în 1945, la revista „Studentul român”. A colaborat frecvent la „Contemporanul”, „Viața românească” și „Gazeta literară”, îndeosebi cu cronici de poezie, dar și la „Flacăra”, „Steaua”, „Scânteia” ș.a. Prima carte, Pagini critice, îi apare
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
Student, între 1963 și 1968, la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, lucrează, din 1966, în redacția revistei „Amfiteatru”. În 1968 trece la „Gazeta literară” și, în continuare, la „România literară”. În 1970 devine redactor-șef adjunct la „Luceafărul”, unde în 1960 debutase.Timp de un an școlar (1970-1971) beneficiază de o bursă la Iowa (SUA). Revenit în țară, întemeiază un „cenaclu revoluționar” de mare răsunet, ce organizează șezători în toată țara. Din 1973, când poetului i
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, din 29 februarie 2000. Publicația este condusă de Ion Bogdan Lefter (director), Carmen Mușat (redactor-șef) și Gheorghe Crăciun (redactor-șef adjunct până la numărul 83); din echipa redacțională fac parte Raluca Alexandrescu, Paul Cernat, Victoria Luță, Cristian Munteanu și Ana Maria Sandu; din 2001 în redacție figurează numai Paul Cernat și Victoria Luță, Ana Maria Sandu fiind secretar de redacție. Conform articolului-program
OBSERVATOR CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
Regional Iași al Partidului Comunist Român (1945-1946), director în Ministerul Artelor (1948-1949), secretar al Uniunii Scriitorilor (1949-1953), redactor-șef la „Flacăra” (1950-1951), director al Școlii de Literatură „M. Eminescu” din București (1950-1951), vicepreședinte al Comitetului pentru Cinematografie (1953-1954), director general adjunct în Ministerul Culturii (1954-1955), profesor la Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu” (1955-1962), profesor, șef al Catedrei de istoria literaturii ruse la Institutul „Maxim Gorki” (1949-1962) și rector al acestui institut (1958-1962), conferențiar (1949-1951), profesor (1951-1979) și șef al Catedrei
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
literaturii ruse la Institutul „Maxim Gorki” (1949-1962) și rector al acestui institut (1958-1962), conferențiar (1949-1951), profesor (1951-1979) și șef al Catedrei de teorie a literaturii (1952-1953), apoi al Catedrei de literatură rusă și sovietică (1954-1978) din cadrul Universității din București, director adjunct la Institutul de Istorie Literară și Folclor - ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1955-1973). Între 1976 și 1990 a fost președintele Asociației Slaviștilor din România și membru în Comitetul Internațional al Slaviștilor, iar din 1971
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
al Editurii Eminescu (1970-1972), de unde - sancționat administrativ din motive politice pentru publicarea volumului Engrame de I. Negoițescu și a altor cărți considerate indezirabile, ca și pentru tentativa de a edita romanul Ostinato de Paul Goma - este mutat ca redactor-șef adjunct (1972-1974) și ulterior redactor-șef (1974-1986) la „Viața românească”; din „lipsă de principialitate” (în realitate pentru că se opusese „rentabilizării” revistei) este eliminat și de aici. O. este cunoscut și apreciat în primul rând ca om de presă literară, ca animator
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
eseist. Este fiul Julietei Nadler (n. Dolinger), funcționară, și al lui Marcu Nadler, medic. A urmat Liceul „Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț (1961-1965) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967-1972). Redactor și redactor-șef adjunct la revista ieșeană „Alma Mater” (1969-1972), s-a stabilit apoi la Piatra Neamț, unde va fi redactor cultural la ziarul „Ceahlăul” (1973-1974), cofondator, coeditor și secretar de redacție la ziarul „Acțiunea” (1990-2000) și secretar general de redacție al revistei „Antiteze” (2000). Specializat
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
în studiul limbii literare. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, unde, printre altele, a condus zece ani sectorul Documente și manuscrise literare și a fost, în mai multe rânduri, redactor și redactor-șef adjunct la „Revista de istorie și teorie literară”. În 1990-1991 a condus ca redactor coordonator revista de cultură „Paradox”. Din 1994 a organizat lunar, la Centrul de Cultură Arcuș (județul Covasna), Prelegerile academice de la Arcuș, la care participă personalități marcante ale
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
, publicație apărută la Cluj-Napoca, săptămânal, între 1990 și 25 noiembrie 1992, purtând subtitlul „Revista de atitudine și cultură pentru tineret”; până la numărul 21/1990 nu se indică ziua și luna apariției. Redactor-șef este Liviu Mân, redactor-șef adjunct - Christian Contras, iar secretar responsabil de redacție - Ciprian Moga. De la numărul 46/1991 Liviu Mân devine director, Alin Fumurescu redactor-șef, secretariatul de redacție fiind asigurat de Dan Pârcălab și Ovidiu Popa. Membrii redacției, în mare parte semnatari ai paginilor
NU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288495_a_289824]
-
Eminescu” din București (1952-1953), e scurt timp profesor suplinitor la o școala generală din comuna Largu și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția fără frecvență (1954-1957). A fost redactor la „Scânteia tineretului” (1954-1956), redactor-șef adjunct la „Amfiteatru” (1965-1968) și „Luceafărul” (1968), secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din București. Între 1993 și 1996 este director general al Teatrului Național din București. Ca prozator, debutează în 1954, la „Tânărul scriitor”, cu povestirea Dușman cu lumea, iar prima
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
suplinitor la o școala generală din comuna Largu și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția fără frecvență (1954-1957). A fost redactor la „Scânteia tineretului” (1954-1956), redactor-șef adjunct la „Amfiteatru” (1965-1968) și „Luceafărul” (1968), secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din București. Între 1993 și 1996 este director general al Teatrului Național din București. Ca prozator, debutează în 1954, la „Tânărul scriitor”, cu povestirea Dușman cu lumea, iar prima carte, culegerea de povestiri Ningea în Bărăgan, îi
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
OGLINDA LITERARĂ, revistă care apare la Focșani, lunar, din ianuarie 2002, editată de Grupul de Presă și Editură Zedax. Primul număr menționează în caseta redacțională pe Florin Paraschiv (redactor-șef), Gabriel Funica (redactor-șef adjunct), Florinel Agafiței (consilier editorial), Virgil Panait (secretar de redacție) ș.a. Ulterior componența redacției se schimbă, în casetă figurând o echipă alcătuită din Gheorghe Neagu (redactor-șef), Virgil Panait (redactor-șef adjunct), Magda Ursache (consilier editorial). Articolul intitulat Tendințe schițează în
OGLINDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
pe Florin Paraschiv (redactor-șef), Gabriel Funica (redactor-șef adjunct), Florinel Agafiței (consilier editorial), Virgil Panait (secretar de redacție) ș.a. Ulterior componența redacției se schimbă, în casetă figurând o echipă alcătuită din Gheorghe Neagu (redactor-șef), Virgil Panait (redactor-șef adjunct), Magda Ursache (consilier editorial). Articolul intitulat Tendințe schițează în linii mari programul publicației: „Să reușim să fim o grupare literară. Să reușim să ne exprimăm într-un context european. [...] Să reușim să nu pierim sufocați de magma subculturii și a
OGLINDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
în țară, se înscrie la Facultatea de Filosofie, secția ziaristică, a Universității din București, pe care o termină în 1959. În 1956 este numit șef al secției de teorie și critică literară la „Viața românească”, de aici trece redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1961-1966) și redactor-șef adjunct al revistei „Gazeta literară” (1966-1968). În 1968 devine adjunctul lui Perpessicius la conducerea Muzeului Literaturii Române, iar după moartea acestuia, din 1971 până la sfârșitul vieții va funcționa ca director, fiind și redactor-șef
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]