3,823 matches
-
la auzul acelui exces de informații. —...și de asta am zburat până la Marrakech în perioada fertilă, a continuat ea. Toate astea le fac pentru un singur motiv: vreau să rămân însărcinată. Și vreau să rămân însărcinată cu tine, pentru că te ador. Dar tu mă judeci aspru tocmai din cauza asta. Luca a continuat să fixeze petecul de podea care se vedea printre picioarele lui goale. Nu s-a întors către ea, iar trupul i-a rămăs la fel de rigid. Eu nu te judec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acopăr ratele la bancă. La naiba! a exclamat Fiona țuguindu-și buzele. Deci povestea chiar s-a încheiat! Crezi c-o să se întoarcă la Sofia? Nu știu, a răspuns Alison gânditoare. Presupun c-așa ar fi logic, pentru că Luca își adoră băieții și-n felul ăsta i-ar fi mai simplu să-i vadă... iar ea, dac-ar putea, cu siguranță că și mâine l-ar primi înapoi. Și tu ce simți când te gândești la asta? a chestionat-o Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-l nega pe Grimus, dar fiindcă toți cei din K știau că asta era doar o înșelătorie convenabilă, respectul era exclusiv de suprafață. Probabil că îi disprețuiau prețiozitatea. Vultur-în-Zbor se întrebă ce simțea Elfrida. Probabil că pur și simplu îl adora pentru deșteptăciunea lui. Elfrida, Irina: iată cele două mari greutăți care înclinau balanța în favoarea orașului K. Nici un oraș ce le adăpostea nu putea fi lăsat deoparte cu ușurință. Și poate că două zile erau un răgaz prea scurt pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
luă cănița din care ceaiul împrăștia o aromă acrișoară de fructe de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de spital, alte amintiri urâte ale copilăriei, dar adora parfumul lui care o ajuta să se destindă oricât de încordată sau nervoasă ar fi fost. Parfumul acela aromat, acrișor îi reamintea de pădure. Scoase jurnalul din dulăpiorul în care îl păstra, trase scaunul aproape de măsuța la care obișnuia să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Știu de ce îi arde încă. Fata Când nu mai spune poezii, Este un fel de-ați da de veste Mult mai atent cu ea să fii, Să nu se facă de poveste! Femeia șofer E în toate o Minervă Și adoră să se plimbe; Are roată de rezervă Și...rezerve când s-o schimbe. Vecina Aproape că plesnea de ciudă, Că s-a zvonit, nitam-nisam, Că ar dormi la ea o rudă Și , culmea, că nu doarme neam! Explicând femeile M-
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
doar una dintre alegerile pe care le-aș putea face și care nu-mi afectează copiii - este demascată, arătându-și adevărata natură: aceea de ficțiune goală. Emily și Ben au nevoie de mine și pe mine mă vor. O, Îl adoră pe Richard, sigur că da, dar el este partenerul lor de joacă, partener de aventuri, eu sunt opusul. Tati e oceanul, mami e portul: adăpostul sigur unde se cuibăresc pentru a-și face curaj să se aventureze de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o alarmă pentru Înlăturarea amenințării unor posibili rivali și Încep să plângă la comandă de parcă ar fi conectați la Încheietoarea sutienului). Rich Îl ia pe sus și coboară cu el pentru un mic dejun cu noaptea-n cap. Încerc să adorm din nou, dar nu reușesc, pentru că mă gândesc la cât de mult ne-am schimbat eu și Richard. Ne-am Întâlnit prima dată acum cincisprezece ani, la facultate. Eu protestam În fața Băncii Barclays, iar el Își dechidea un cont acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu. Dumnezeule, cum poți să-mi faci una ca asta? Mă minunez cum de reziști, Katharine, Îmi gângurește Celia, În mod evident Încântată de această dovadă suplimentară că de fapt nu rezist. (Celia e una dintre acele fete bătrâne care adorau statutul de singura femeie Într-o lume a bărbaților: Înainte să apară fâțele de genul meu și să le strice monopolul, era un dezmăț să te simți drăguță.) — Trebuie că ți-e atât de greu cu toți copiii, Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
m-am dus să mă cuibăresc cu Emily pe canapea. Și iat-o pe ecran, adorabila și țicnita Glynis Johns, Întorcându-se de la miting și defilând În sus și În jos prin casă, cântând: „Fiicele noastre, fiicele noastre ne vor adora/ Și vor cânta recunoscătoare În cor, Bine lucrat! Bine lucrat, Soră Sufragetă!“. —Ce-i o supra getă? (Știam că asta o să urmeze.) — Sufragetele erau niște femei care acum o sută de ani, În Londra, Emily, au mărșăluit, s-au legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am zis că trebuie să continuăm ca să demonstrăm că se poate. Doar că pe atunci credeam că slujba mă omoară, iar acum Îmi e teamă că poate am murit deja și nici măcar nu am observat. Fiicele fiicelor noastre ne vor adora si vor cânta recunoscătoare În cor, bine lucrat, bine lucrat, soră sufragetă! cu toată dragostea K xxxxxxxxxxxxx 38tc "38" Cascadatc "Cascada" 07.54: În timp ce aștept să bată la ușă, Îmi dau seama cât de nerăbdătoare sunt să-i spun lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și te gândești, Doamne, cascada aia făcea un tărăboi imens. Cum am trăit cu zgomotul ăla? — Încerci să-mi spui că aș avea o cascadă, Winston? El izbucnește În râsul acela al lui, din tot sufletul, grunjos, pe care-l ador. —Kate, la dracu’, ce ai tu se numește Niagara Falls. —Winston, te superi dacă-ți pun o Întrebare personală? Când dă din cap, taxiul se umple din nou cu praful acela auriu. — Eu sunt principalul tău client? —Tu ești singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Desrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare - Da! ai știut că-n ceruri, răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge L-adoră, L-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înnalță și întinde, Și nourii ca sloiuri de ghiață aruncate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plângi, când mă săruți, când - ah! Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă! Și sărut ochi-ți plini de lacrimi, ah! Ei strălucesc ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci - Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de frumoasă... și tot numai femee? Ah! am crezut o clipă ca ești poate o zee, Ca marmura de rece că treci pe lângă oameni, Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oameni, Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de patemi 35Și eu... eu îl voiu crede, în stare tot să cred: - Numai a ei făptură de înger dac-o văd - Că niciodată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu flori de-a verii să așez! Dar în curând și nici o umbră Din frumuseța ta n-a fi - Trei zile numai vei fi astfel Apoi..., apoi vei putrezi. Pământ nesimțitor și rece De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm Un vas de lut, un sac de viermi? {EminescuOpIV 276} ZADARNIC ȘTERGE VREMEA Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece, Uitarea mînă-n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vântul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se arată Zugrăvind dulce, trista, sura lor măreție. Coboară din ruine căci mă închin eu, ție! Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde - Primește-o: e iubirea-mi, și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori din înnălțime: te-ador, te rog, te-invoc Cu păru-n flori albastre, pe frunte-o stea de foc. (Chipul dispare) O, stai! o, vino scumpă, ca fruntea să-ți desmierd 280Și-n ochii mari albaștri ființa să mi-o pierd... Te-ai dus!, te-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce-mi întinzi tu gura, când sufletu-mi te cere? Și sânul tău de marmor lași pradă gurii mele Și buclele-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... 455O, vin-a mea iubită! eu îngenunchiu, mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
caldă, plină, Îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința Și reapari din cerul tău de stele: Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! {EminescuOpIV 362} TA TWAM ASI Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfobiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfintelor scripturi. {EminescuOpIV 363} Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea?... cade în mulțime cu fața la pământ. De-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea - frumoasă între oameni, {EminescuOpIV 437} Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zee, Să fii - încîntătoare - dar numai o femee, Ș-atunci să-mi zici; Privirea ce-atît ai adorat-o, "E încă tot senină, fermecătoare... Iat-o!? E încă tot!... Avea-vei în ochi-mi acel preț Ce azi ți-l dă sfiala pierdutei mele vieți? Voiu fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii mei îi fac să plângă Este că Negruzzi Iacob M-a tradus în românește. A.. - Și de ce tu să te superi, Ideal al lui Moretto, Au în limba cea germană N-au tradus ei comedia, Ei streinii! Îns-Espana Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. D. - Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune; Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comediă-originală: Viclenie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe a ta cale Ea plânse flori. Să cadă lumea În negre-abisuri - În mândre visuri Eu cânt un nume. Să treacă timpul Și lumi să moară, Copilă soră, Vecinic ți-e nimbul! Mă lasă, lasă, Să-ți mângâi fața S-ador frumsața Armonioasă. 23. O, DE AI ȘTI CUM ȘOAPTA TA DIVINĂ (cca 1872 ) O, de ai ști cum șoapta ta divină Deschide-al visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că Mi te las nebună... Trage-te de mânecă... Ce știi de-i minciună. Nici nu știi, o, turture, Ce-mi auz de-a bine. Tu gândești cine știi ce Și te uiți la mine. Ah, iubită mitite, Cum te-ador pe tine. Un nimic, un cuvințel, Spus după perdeauă, E o piatră de inel, E a nopții neauă, Arde-atît, încît cu el Aș aprinde-o steauă. {EminescuOpIV 505} Ș-apoi taci ca nu cumva Să audă-o floare C-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de moarte Să aibă chinul, dorul, nebunia, În a lui suflet demonul să-l poarte? Iar cel deșert, acel care-și îmbie Croitu-i corp - de tine s-aibă parte? Frisorul, croitor, cismar lucrară La el cu toții - mergi de îl adoră. Când vântul palid, rază, lună, lacul, Când vîntu-n cântec strecurat prin ramuri, Când ora încîntată e-un oracul Pătrunde-adînc durerea... Când îmi zâmbești, pământul îmi zâmbește Și cerul tot cu stele se îmbracă. Și nu zâmbești... nu vrei.., nu înflorește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]