3,791 matches
-
în absolutul voinței sale, alege deplin liber să-și arate fragmentar constanta prezență lângă om, iar o astfel de arătare, de viziune epifanică este o binecuvântare supremă, un act conferit întru grația divină ce răspunde astfel luminii credinței ce-o adoră. Faptul că, din perspectiva marilor religii, dintotdeauna acolo unde a strălucit lumina credinței în zeu a survenit, la intensități diferite, și revelația prezenței acestuia lângă om nu constituie o axiomă impusă de ființa umană, ci dobândită de ea întru compasiunea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cifra numelui pierzaniei depline. A te închina unei reprezentări-portret picturale sau sculpturale înseamnă a genera un perimetru sferic de sacralitate asumată individuală, reprezintă demersul de circumscriere a unei regiuni ce găzduiește zorii raportului dintre eul adorator și cel care este adorat întru invocare. Survin aici tendințele unei re-poziționări delirice în intimitate cu prezența indusă a celui reprezentat în pictură sau sculptură. Conștiința ce venerează își abandonează centrul de greutate ontic spre dimensiunea ființială a entității adulate, se dăruiește, pierzându-și controlul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
voinței celui adorat, voință ce devine un imperativ incomensurabil și imperturbabil. Ceea ce această voință dorește se și împlinește în raport cu cel care i se închină. Aici consubstanțialitatea spirituală devine progresiv o asimilare, o înghițire și mistuire a nucleului prezenței sufletești care adoră. Un astfel de nucleu pulsativ este răpit și asimilat total de reverberațiile copleșitoare a celui invocat întru venerare. Portretul sculptat sau pictat au rolul de a concretiza și permanentiza, nu prezența entității idolatrizate, ci fereastra spre aceasta. Este vorba despre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
său, iese în întâmpinare pășind spre fereastra din fața ei, rămânând în imperiul său, dar aruncându-și influența peste hotarele sale și înaintând pănă la marginile acestuia pentru a fi cât mai aproape de clipa pasului peste prag al celui ce-o adoră. Astfel, observăm o structură asemănătoare unui aisberg în care vârful este reprezentat de sfera intimității ritualice trasate în jurul portretului respectiv, linia apelor ce delimitează partea ascunsă de cea vizibilă ar fi însăși această rostuire picturală sau sculpturală, iar partea din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
imperiul celui adorat. Dinspre acest imperiu tainic răzbat energiile care odată ajunse în vârful unui asemenea aisberg transformă acest pisc în loc cu valențe sacerdotale, preschimbă în templu locul de suprafață al adorării, acel teritoriu de stabilizare în care cel care adoră se înclină și îngenunchiază. Adoratorul își așează în față portretul sau sculptura evocatoare, fundamentând un cadru ritualic dinspre care își proiectează ulterior esența conștiinței în imperiul celui chemat adorator. La rândul său, această entitate adorată găsește, în cadrul ritualic, zona spre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
drumul spre sufletul persoanei de care m-am îndrăgostit. Să fie în esență drumul mai lung decât am anticipat și astfel se creează iluzia unei amânări greu suportabile? Evidențele percepției fizice și anatomice îmi spun că ființa pe care o ador este lângă mine. Îi privesc, din vecinătatea imediată, chipul cu ochii săi stelari, simt uneori pendularea tactilă a respirația ei în ritm de briză și ating sporadic porțelanul mânii sale răsfirat, precum o frunză de arțar. Mă privește și o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
adâncă el își compune o mască tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu, cu o părere despre valoarea sa nebună, simțindu-se din esența aurului, diamantelor, eterului, divinității, poetul se extaziază de gloria eternă. Macedonski este acum prerafaelit și dantesc, adorând nu o Madonna ci propriul Geniu văzut în Empireu. El se declară împărat și joacă rolul imperial cu o ținută poate actoricească, dar, sub durata scenei, magistrală. Când mulțimea neghioabă îl insultă, Poetul ridică preoțește ochii la cer: Sub pulberi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foarte buni luptători. Cuvîntul parți, care am spus că înseamnă fugari, unii i-au dat altă etimologie, spunînd că sînt numiți parți fiindcă au fugit de la părinții lor. Pe acest Tanausis, rege al goților, după moarte, popoarele lui l-au adorat între divinitățile lor”. Herodot amintește în Istorii că sciții au avut o regină de toată isprava, numită Tabiti, care după moarte a fost venerată ca o divinitate de către neamul sciților dar sigur ea era cunoscută și de către geți. Cuvîntul înseamnă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
culcat pe pământ parcă așteptînd mesajul preotului judecător care hotărăște în numele lui Zabelo. Grecii l-au preluat sub forma de Hermes cu toate atributele lui Sarmis divinul sau Mitra cum i-au spus romanii. Herodot spune despre regii Traciei că adorau dintre toți zeii mai mult pe Armis pe care-l considerau ca întemeietorul dinastiei lor. Arimaspii După poetul Pindar, hiperboreii purtau pe cap coroane aurite de lauri, iar arimaspii își legau pletele cu șireturi din aur și purtau deasupra frunții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
regat din centrul peninsulei Asia a secolului ll î.e.n. - s-a descoperit templul zeului Men Askaenos, după scrierea greacă, ce era o divinitate a lunii și a regenerării naturii avînd unele atribute luate din mitraism. Men era o străveche divinitate adorată în toată Frigia și în regiunile înconjurătoare. Elișa cred că este Ilion adică Troia, regiune cunoscută de ivriți. Togarma este Tracia așa cum rezultă din textul atribuit lui Ezechiel cînd blestema de mama focului Tirul și Sidonul. Populația din Togarma vindea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
scuipat în ochi ca un nătâng. La aceste calomnii se referea și Mircea Eliade în anul 1936. Toate aceste adevăruri stâlcite, răstălmăcite și îngropate prin răutatea diavolească pentru ca oamenii să le uite, trebuiesc scoase la lumină, nu pentru a le adora ca pe niște idoli, ci pentru a le avea ca termeni de referință, ca exemple, ca fapte ce trebuiesc cunoscute și valorificate de cei care se gândesc cu seriozitate la soarta neamului românesc, la viitorul lui. Deci, mă întreb iarăși
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cultele nevestelor sale străine și a permis construirea de altare/sanctuare în cinstea zeilor lor. După moartea lui Solomon, regatul s-a scindat în două: cel de nord, al lui israel; cel de sud, al lui iuda. Aici, iahve era adorat sub chipul a doi viței de aur. Faptul în sine încălca interdicția „chipului cioplit”; e) Valorizarea religioasă a „terorii istoriei” (Eliade). IV.4. Sărbătorile evreiești Există în iudaism o serie de sărbători religioase care au semnificații ce provin din istoria
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a fost cea cu un călugăr cerșind, calm și senin. Prințul a avut atunci revelația unui mare adevăr: religia te poate vindeca de mizeriile vieții omenești. așa cum scrie Mircea Eliade, viitorul Buddha contemplă noaptea trupurile goale și dizgrațioase ale concubinelor ador mite. Zeii intervin scufundând întregul oraș într-un somn adânc. „De aici înainte, zeii nu vor mai juca nici un rol în biografia fabuloasă a lui Buddha.” Prințul evadat din palatul regal va fi ucenic la mai mulți maeștri, dar se
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
caldă, plină, îndurătoare-aspra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nemerniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n am tărie. Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința Și reapari din cerul tău de stele; Ca să te-ador de acum pe veci, Marie! Pe noi ne domină acest „eu” liric în spatele căruia îngrămădim suferința și trăirile biografice ale poetului. Luat în sine, ca „eu generic”, ca avatar al lui Iov de pildă, cântecul eminescian de tânguire are acea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o ascundă sub formule de genul "N-o să credeți, dar", " N-ar trebui să vă spun toate astea, dar" sau "Nu suflați o vorbă despre tot ce v-am spus". "Nu vreau să dau naștere unor zvonuri" înseamnă de obicei: "Ador să stârnesc zvonuri "; Nu vreau să aud nici o bârfă stupidă" adesea vrea să spună "Treci direct la aspectele mai picante"; "Știu că nu e treaba mea" înseamnă: "Ia să văd dacă mai pot născoci ceva". "Aș vrea să pot spera
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
inteligență medie. Să analizăm acest interviu cu politicianul Joe Brown. REPORTERUL: Ați putea comenta știrile referitoare la mituirea membrilor guvernului dumneavoastră? JOE BROWN: Vreau să fie clar un lucru. (Te disprețuiesc. ) Joe Brown n-ar permite niciodată așa ceva (Venerați-mă, adorați-mă) în guvernul lui. REPORTERUL: V-ați gândit vreodată (Este părerea mea!) la o investigație atotcuprinzătoare? JOE BROWN: La ce vă referiți, de fapt? (Știu exact ce vrei să spui și nu-mi place atitudinea ta. ) REPORTERUL: Că veți întreprinde
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
pare că era de origine indo-europeană. Faptul că membrii clanului pretindeau că sunt „descendenți ai Soarelui” pledează în favoarea acestei opinii, de altfel foarte răspândită la popoarele indo-europene. Vechile imnuri vedice argumentează și ele că Soarele era unul dintre primii zei adorați de aceste popoare. Mama celui care avea să devină Buddha se numea Măyă și provenea dintr-o familie influentă a unui trib vecin cu Śăkya numit Koliya. Se spune că Măyă era cea mai frumoasă fată din regat, și că
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Buddha cât și Iisus au fost niște învingători. Comunitățile religioase fondate de ei există până astăzi. Pe de altă parte însă, schimbarea interioară radicală pe care cei doi au dorit-o nu s-a înfăptuit decât prea puțin. Asia îl adoră pe Buddha, dar nu-l urmează. Prin urmare, Buddha este un învins. Iisus este și El un învins, pentru că n-a reușit să salveze lumea. Dar care fondator de religie a reușit? Mahomed este și el un învins, căci n-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
perene; și-a pus amprenta asupra gândirii a numeroși filosofi, nu doar orientali ci și din Occident; a fost elogiat prin creații nemuritoare. Pentru toate acestea, putem admite ca adevărată afirmația unui teolog catolic: „Dacă excludem faptul unic prin care adorăm urma, prezența însăși a lui Dumnezeu, buddhismul e, poate, cel mai important fenomen al istoriei”.
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
acasă, pentru că aștept depeși de la București, la care trebuie să răspunz pe dată; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu (adică nevastă-mea, Joițica), la cocoșelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică..." (privește lung pe Tipătescu, care e în culmea agitației.) Tipătescu: (plimbându-se înfuriat) Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabilului!... Nu se poate! Trahanache: (placid) Firește că nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
erau jalnice și Îngrozitoare: „Aoleu, mamă, nu mă omorâți! Aoleu! Aoleu!”. Sigur, era primul meu șoc... M-am ridicat, așa cum părul s-a făcut țeapă, m-am făcut arc, ș-am sărit de pe pat, și n-am putut să mai adorm... S-au stins țipetele și, după un timp, am reușit să adorm. Nu știu cât a trecut și s-au repetat... Am aflat, mai târziu, că făcea parte din metodele pe care le practica Securitatea. Te pregăteau psihologic... Începeau să introducă frica
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și zicea, zicea, zicea, până Îmi lăsa gura apă și Îi spuneam: „Oprește-te, că mă săturai! ... Că leșin dracu’ de foame aicea”... Era un artizan desăvârșit... Am stat cu el și Îmi vorbea mult despre Nietzsche, pe care-l adora, și Îmi spunea povești din lumea mare... El a fost la Gherla și după aia a venit la Salcia. Și la Salcia a fost cu mine În pat. Îmi amintesc că păstrase În colțul zeghei o inimă de creion chimic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Rea la-nghițitură. Junele Misir Suge din clondir. Bătăușii ține Isonul pe vine7 etc., etc. Ionică Frumosul, după ce-și debita cele două cântece și aduna gologanii, saluta frumos, spunând următoarele vorbe în limba franceză: „Je vous aime, je vous adore / Que pretendez vous encore? / Bonjour, mon angel / Sărut mâna, conașilor!“ Ionică era amorezat lulea de cea mai elegantă și mai șic doamnă din elita bucureșteană. Fiindcă bărbatul doamnei era un om de petrecere, Ionică venea des să-l delecteze la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pachet care i-a fost returnat neatins. Vila în care am stat anul trecut și stau și acum e „confort II”: mobilier sărac, toaletă comună. Țeava de apă caldă picură într-un lighean, lipsește un bec. Dar sînt singur! După ce adorm cei trei mîrlani, deschid geamul. Ca și la Udești, aci simt stelele aproape. Le privesc intens pînă îmi obosesc ochii, cum nu fac niciodată acasă, la bloc. Nevăzut, în întuneric, aseară un bărbat cînta plin de năduf: „Cătălină, Cătălină, Mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
admisă. Reproșul s-a mai atenuat la discuția pe rînd a rezultatelor. *Furioasă de nu știu ce refuz, Carmen a măturat pe jos cu Pătrășcanu, președintele Cooperației Meșteșugarilor, tip simandicos și, pare-se, afemeiat: „Piticul!... Parvenitul!... Nici nu știe ce bărbați mă adoră pe mine!...” Văzîndu-mă mirat de „avalanșă”, a ținut să mă deslușească: „Sînt rea, nici nu știi ce rea sînt, ce rea pot să fiu!...” Trecut și eu prin teatre, am privit o neîncrezător și, vorba cîntecului, am tăcut și n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]